5,506 matches
-
școlar al județelor Iași și Vaslui declar că am primit de la d-nul director al Bibliotecei Centrale din Iași, pentru uzul cancelariei revizorale, un dulap mare, vechi, de brad, fără postament, colorat cenușiu, la care lipsește o scândură de la un raft. Acest dulap l-am luat pentru păstrare de acte însă în mod provizoriu și ca împrumut și mă oblig a-l restitui oricând domnul director al Bibliotecei l-ar cere înnapoi. Iași în 16 april [1]876 Revizor școlar M.
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de d-l prim-procuror la fața locului se constată că lipsesc din bibliotecă 71 volume, cum se face că lipsesc aceste cărți? Răspuns: Cărțile din procesul-verbal al d-lui prim-procuror într-adevăr nu se vor fi găsind în raftul sau la locul lor, pentru că sistemul vicios de-a ținea patru, cinci biblioteci într-una face ca să se întîmple foarte ușor așezarea unei cărți în capitolul de același nume din celelalte biblioteci. Astfel, eu cred că acele cărți nu lipsesc
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să-nsemneze singur [în] catalog cărțile ce le sustrage. Dar fiindcă din cărțile ce le însemnasem, cele mai multe le aflasem eu însumi, lista primitivă făcută de D. Petrino a fost falsă, căci în ea erau trecute și cărți cari se aflau în rafturile lor. Deja comparația listei făcută de d. procuror cu cea făcută de D. Petrino va arăta cu câtă ușurință actualul titular făcuse denunțarea. Prevenitul scriindu-și singur răspunsurile, a declarat că conțin adivărul și persistă în ele, subsemnând în unire
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pagini) - una dintre cărțile de căpătâi ale canadiencei Ăați mai putea încerca Povestea cameristei și Mireasa hoțomană, iar în curând Femeia comestibilă - reeditare -, Cat’s Eye) - și nici nu vreau s-o fac, pentru că aș prefera să nimeriți cartea pe raft și legați la ochi. Ce trebuie să știți însă e că vă veți confrunta cu aceeași imagine Ăa voastră, a personajelor), „spartă“ în mai multe oglinzi, cu un roman în roman, având drame precise și mult zgomot: al vieții, al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
unele mănâncă, altele rumegă sau dorm înghesuite sub clarul de lună. Nu ne rămâne decât să sperăm că aceste frumuseți ale naturii nu vor dispărea din junglele, apele, văzduhul și pădurile lumii! La marginea junglei, vizitatorii se dispersează printre mulțimea rafturilor cu suveniruri ale buticurilor. Noii veniți așteaptă cuminți la cozile care îi conduc la vagoanele trenulețelor ce vin unul după altul, furișându-se încet prin junglă; sunt alți și alți vizitatori din întreaga lume. Pe o scenă largă în Entrance
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Dar să vă arăt alte lucruri care vă interesează mai mult. Pe întinderea unui întreg perete, încălecînd chiar ușa, se vedea un sistem de dulapuri fin intarsiate, închise peste tot. Păreau depozite elegante de acte. Pascalopol deschise câteva uși, descoperind rafturi înțesate cu cărți. Erau acolo volume franțuzești, nemțești, chiar și englezești, multe tratând chestiuni serioase și de specialitate agronomică, medicină veterinară, economie politică. Erau și opere istorice și filologice și foarte multă literatură. Felix privi cu aviditate rafturile, lucru ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uși, descoperind rafturi înțesate cu cărți. Erau acolo volume franțuzești, nemțești, chiar și englezești, multe tratând chestiuni serioase și de specialitate agronomică, medicină veterinară, economie politică. Erau și opere istorice și filologice și foarte multă literatură. Felix privi cu aviditate rafturile, lucru ce părea a încînta pe Pascalopol. Otilia pretinse cărți: - Mi-ai făgăduit că-mi dai câteva romane nemțești. - Te rog! se ruga după obiceiul său Pascalopol, cu mâinile împreunate la piept, și era gata sa-i scoată un morman
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nemțești. - Te rog! se ruga după obiceiul său Pascalopol, cu mâinile împreunate la piept, și era gata sa-i scoată un morman de volume. Însă Otilia îl opri, răzgîndindu-se deocamdată și oferindu-se să vină în altă zi. Pe un raft, Felix zări și un flaut, desfăcut în două fragmente. - Cântați din flaut? întrebă el. - Câteodată, în ceasurile mele bune. Sunt și eu un felde boem. Pascalopol îi rugă să se așeze puțin, până la pregătirea ceaiului, și începu să dea, mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
printr-o cărare laterală, însă cu capetele inegale, parcă smulse. Părea un băiat timid, curățel. - Erai drăguț, unchiule! zise fata. - He-hei, se mândri Stănică, eu am fost ceva în viața mea! Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit, până sus, cu un raft ca acelea pe care se pun pâinile în brutării. S-ar fi zis că Agripina îl scosese chiar din prăvălie, dacă lemnul gol n-ar fi fost mascat de bucăți de cașmir vechi și de broderii grele. Rafturile erau pline
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu un raft ca acelea pe care se pun pâinile în brutării. S-ar fi zis că Agripina îl scosese chiar din prăvălie, dacă lemnul gol n-ar fi fost mascat de bucăți de cașmir vechi și de broderii grele. Rafturile erau pline cu vase, pahare, ustensile de bucătărie chiar, cărora însă vechimea lor și materialul le dădeau aerul unor obiecte de lux sau cel puțin de muzeu. Într-adevăr, cratițele erau niște tingiri mari de aramă, cu capace conice ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin de muzeu. Într-adevăr, cratițele erau niște tingiri mari de aramă, cu capace conice ca niște scuturi. Numeroase tăvi de aramă, puse una într-alta, în ordinea mărimii, ibrice, căni, bizare piulițe, toate de aramă sau alamă, făceau din raft o vitrină de muzeu. Erau acolo, așezate în vrafuri, farfurii cu fine desene negre în tuș, semănând cu niște litografii. O serie înfățișa un soi de păuni zburători, amestecîndu-se cu fluturii în foile unor trandafiri. Marca de serie a acestor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se mânca odată), și înăcrești cu zeamă de lămâie. Și lași să fiarbă. - Și pe urmă, adaugă Stănică cu apetit, presari pe deasupra tot scorțișoară pisată! - Așa mâncam noi, bătrînii! încheie simplu Agripina,ronțăind alune americane. Stănică își continua ancheta prin rafturi. Se uita acum la ceștile de cafea, multe și desperecheate. Una plină de stafide o deșertă pe gât. Cele mai delicate aveau forma unor boluri de ceai chinezesc, erau mici și zugrăvite cu ramuri subțiri, înflorite. Neavând mâner, erau vârâte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căpătând astfel înfățișarea unor candele. - Mătușă, zise Stănică, ce faci cu atâtea cești, dă-mi șimie două, să le țin ca amintire, să arăt și eu urmașilor cum bea lumea cafea altădată. Aceasta era formula tipică cu care Stănică împuțina rafturile Agripinei. Fără să aștepte răspunsul, el și strecurase ceștile în buzunar. Agripina făcu o invitație enigmatică: - De, Stănică, cum crezi și tu! Astea le mai am și eu, și peurmă nu mai am din ce bea! - Să fii dumneata sănătoasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiind magnific, și voi insera aici două poze mai semnificative: Înainte de a pleca de la Meteora am găsit o încăpere plină cu cranii, era încuiată dar cu un loc gol tăiat în ușă prin care puteai să te uiți înăuntru. Pe rafturi erau puse foarte multe cranii omenești, vechi de sute de ani probabil, iar noi, turiștii, ne uitam curioși și oarecum înfiorați la aceste relicve. Bineînțeles că drăcușorii din noi ne împingeau să le fotografiem, ceea ce am și făcut, ba mai
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
confuzie de principii și cu o incapacitate profundă de a resimți natura secretă a lucrurilor. Însă cum nu este decât un punct de vedere, această percepție magică nu ne obligă la nimic; n-avem decât să o așezăm undeva în „raft“ printre celelalte dosare în care depunem „cunoștințe“ care nu ne folosesc decât drept arhivă, nu drept memorie providențială. Altfel spus, trăim animalic fără să fim animale, fără să mai avem acces la animismul natural al animalelor. Nici o limbă nu are
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
încetăm să mai fumăm sau pentru ameliorarea stării de stress. Va exista o varietate de stimulente care ne vor fi puse la dispoziție pentru a ne menține sănătoși. Dacă vânătoarea de dinozauri este prea prăfuită, am putea opta pentru un raft trip pe albele ape virtuale urmând cursul perfidului Bolo sau să escaladăm unul din vârfurile Everestului. Pentru o variantă mai domestică și păstrând hotarele propriului nostru cămin, va exista întotdeauna un program de calculator care ne poate aduce acasă lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
unșpe ani... Că noi am fost necăjiți de când a murit mămica... molfăie ea un colț de pâine. Și-acum, după atâția ani, se simte tot orfană și neajutorată. — D-aia s-o iubești pe mama ta... Pune cu grijă pe raft ceștile spălate și, cum e cu spatele la băiat, taie un colț de brânză și îl vâră în gură. Acoperă restul c-un plastic și scoate farfuria pe geam, afară. Uite ce bine stă astea pe geam, numa cumnată-sa, când o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
priveau cu frunțile strânse de cununiile lucitoare. Dormitorul lor, unde n-a mai călcat, pentru că nu suportă mirosul de gaz și de muced care-a intrat în mobile, în haine. Ce ciudată amintirea prăvăliei, atât de imensă pe-atunci, cu rafturile înalte până-n tavan, cu tejgheaua sub care îi plăcea să se joace, urmărind fascinat clătinarea imperceptibilă a balanței. Și seara când îi dăduseră un sac mare cât el, burdușit de bancnote verzi... — Poți să le rupi, poți să faci ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă, ai să vezi că va ajunge să-i dea și banii. Afurisită babă ! — Ei, cincizeci de lei nu înseamnă, de fapt, chiar cine știe cât... Ai dat cincizeci de lei, dar te-ai distrat toată ziua... Dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zece cincisprezece ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici nu mi-l mai amintesc, mi-amintesc mușamaua roșie, tăiată cu cuțitul, ici și colo, lemnele stivuite în jurul bufetului, găleata de zoaie trasă decent într-un colț și acoperită. în rest, rafturi, cărbuni, îngrămădeală. Atunci ? Era mai slab mirosul ? Eram eu altul ? — Haidi-atunci să vezi ce frumos îmi crește florile ! Haidi, să-mi vezi și zmeura... P-ormă, mergem să stai în curte, pe bancă, sub pom... Io merg seara, m-așed pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care e părerea mea ? Că o să te ceară de nevastă ! Simt că mi se strînge stomacul, probabil din cauza băuturii pe care tocmai am băut-o sau așa ceva. — Ești atît de norocoasă ! spune Lissy transportată. Știi, zilele trecute mi-a pus rafturile alea la mine În cameră, fără măcar să-l rog ! CÎți bărbați sînt În stare să facă așa ceva ? — Știu. E... un tip de nădejde. Urmează o pauză, și Încep să rup suportul de hîrtie pentru pahar În fărîmițe mici de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sînt frumos atîrnate de catarame. Toate gențile sînt perfect aliniate pe un raft. N-am mai Împrumutat de mult nimic de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin o oră pe zi să țină toate astea În ordine, spun cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bilet, dar diagrama e dată la gară. Intră în librăria de peste drum să cumpere ceva pentru copii. Găsește o carte de colorat pentru fetiță, un volum de Jules Verne pentru băiat și ca surprinderea să-i fie deplină vede pe raftul de autoservire un teanc de volume din poeziile lui Villon. La noi s-ar fi dat din depozit, sau de sub tejghea, în cel mai bun caz", își zice el și cumpără două exemplare, gîndind că unul i-l va oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dacă o privește cineva sau nu. Adevăru-i, rîde ea încet, n-am mîncat în viața mea sărmăluțe așa de bune ca atunci și nici tochitură de porc la ceaun, amîndouă cu mămăliguță moale. Ce preferi? întreabă, preocupată de discurile din raftul bibliotecii. Ce-ai ales? arată Mihai spre discul din mîinile ei. Concertul în la minor de Grieg. Minunat! Partea a doua mai ales. Cînd trece spre ușă, Liliana încetinește pasul lîngă fotoliu, simțindu-se, de data asta, urmărită cu interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
care știe să vorbească, dînd vorbelor o aură de bucurie, ca o mulțumire adusă clipei și și-a construit, astfel, imaginea femeii dorite. Acum, plimbîndu-se încet pe lîngă corpurile bibliotecii, admirînd cu o sinceritate plină de gelozie titlurile aflate pe rafturi, își amintește de nopțile săptămînii trecute. Lucrase cîteva zile schimbul doi și, de fiecare dată, ajungea acasă către miezul nopții. Uneori, Ana era trează, dar încercările lui de-a o aduce lîngă el se soldau cu remarca: "Ce trist e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]