5,310 matches
-
iau ce vreau, că o să fiu doamnă, nu jupâneasă de rând. Meșterul a scos o oglindă de cristal cu mâner de argint ca să vadă domnița dacă i se potrivesc podoabele. Maria a examinat îndelung oglinda cu ape cenușii având în ramă cioburi de diamant de jur împrejur și scurt a declarat că o vrea. Apoi, minuni de cercei cu smaragduri cu trei picioare de balașuri aurii lucrate tocmai la Damasc, cercei cu rubinuri cu trei picioare de mărgăritare, șiruri, șiruri de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau de peruzea, inele cu diamanturi și cu safire albastre, perechi, perechi de brățări de aur ciocănit. Dar lanțul acela din argint negru, care din cinci în cinci zale avea câte o piatră străvezie prinsă într-o za ca o ramă mică!... Era și brâul, la fel cu lanțul, tot din argint negru, cu paftale late având aceleași pietre străvezii, dar mai mari și tăiate rotund. Acum, Maria își punea rând pe rând câte o pereche de cercei, se împodobea cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei marele vornic anunță că trimisul padișahului cere să fie primit de domnitor. Brâncoveanu făcu din jilțul său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit, pironit locului. De pe tron îl saluta din cap un fel de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Da, întoarce-o că ești mai înalt de stat decât noi. Icoana era zugrăvită pe o scândură de lemn de tei, ușoară și în așa fel cioplită încât din aceeași bucată, în relief cam de grosimea unui deget, era o ramă aurie de jur-împrejur. Tortița de metal cu care era pusă în cui icoana era prinsă de mijlocul muchiei de deasupra. Când a scos-o și a întors-o, spătarul constată că pe partea cealaltă era zugrăvită în culori mai închise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încât Mihai Cantacuzino cu mâna stângă și-o sprijini de piept, își făcu cruce cu dreapta și pios apoi o ridică spre buze cu amândouă mâinile, dar apropiind-o o privi cu atenție și nu îndrăzni să-i sărute decât rama care pe partea aceasta din cioplitură părea o frânghie argintie răsucită. — Doamne, dar frumoasă mai este! — Am lucrat-o la Sfetagora la mânăstire, după icoanele ivirilor. Acum nu mai sunt georgieni la mânăstire, a rămas doar numele. Aproape toți monahii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce credeați voi? Că doamna Bovary sîne eu? Voi sînteți doamna Bovary, nemernicilor!") Dumnezeu e mort! Cu acest tip de replică, pusă în ramă și trecută prin cele șapte Troie ale intertextualității, autorul îmi pare a fixa sfera de interes a teatrului său în zona voinței de comunicare interspirituală (nootropică). Pentru domnia-sa, după cum se pronunță în falsul tratat ("Un spectator de școală nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să aibă măcar o umbrelă colea să-i apere! Suntem pe terenul viran întins din spatele școlii mele. Își așază registrul pe jos și se cocoață pe placă cu haina pe el și cu pălăria maro pe cap. Poartă ochelari cu rame pătrate, de oțel, și părul lui (leit al meu, cel de-acum) e o claie vâlvoi de culoarea și textura bureților de sârmă; și dinții, care, cât e noaptea de lungă, stau într-un pahar din baie, hlizindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îl avertizează că este studiat discret, dar stăruitor. Cercetează atent sala. Reperează imediat locotenentul neamț care zâmbește politicos atunci când ochii lor se întâlnesc. Remarcă gesturile stilate și sigure, dar mai ales privirea intensă a ochilor albaștri din spatele ochelarilor rotunzi, cu ramă metalică subțire. Intrigat, reușește grimasa vagă a unui răspuns. Lângă el, încruntat, SS-istul bea cu înghițituri lacome lichidul rubiniu din pahar. Hârcile de pe petlițe lucesc sinistru și pentru un moment, Marius încercă sentimentul că se află în fața unui ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru front. Tăcerea se prelungește. Afară, vuietul unor vehicule grele face să vibreze geamurile. Netulburat, comandantul său continuă să citească filele dactilografiate. Trebuie să mărturisesc că lectura dosarului tău este impresionantă, spune el într-un sfârșit, ridicându-și ochelarii cu ramă de baga pe nas, cu mijlociul mâinii drepte. Ochii negri, scoși în evidență de albeața pielii, privesc la el cu atenție, în timp ce timbrul calm al vocii este străbătut de o amabilitate naturală. Crimeea, Caucaz, Kuban. Judecând după ceea ce văd aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și scăpase doar cu o mutare disciplinară la regimentul XXI. Câteva zile după detașare, la poarta unității își făcuse apariția un uriaș Daimler, lucios precum cizmele șoferului care deschisese grăbit ușa pasagerului din spate. Coborâse un ins purtând ochelari cu rame negre, late și trabuc în colțul buzelor groase, răsfrânte. Jigodeanu senior. Ceruse o întrevedere personală colonelului Pietrosu, sperând să-și scape progenitura de zăpezile rusești și "cruciada împotriva bolșevismului" având pregătit pentru susținerea rugăminții sale un camion plin cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Aghiotantul o deschide imediat, anunțându-i. În tăcere, fac câțiva pași în cabinetul sumar mobilat. Singurul lucru care-l deosebește de cel al comandantului este fotografia soției și a celor doi copii, băiat și fată, care zâmbesc dintr-o mică ramă aflată pe birou. Luați loc. Maiorul pare preocupat, mai mult chiar decât de obicei, dovadă cuta adâncă dintre sprâncene. Fără să folosească cuvinte inutile, fapt ce-i atrase porecla de "Spartanul", intră direct în subiect. Domnilor, aici sunt documente strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fierbinte aduce un miros greu, de benzină și cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai departe de mașina transformată într-un rug incandescent. Rănitul geme ușor printre buzele întredeschise. Pometele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mda, murmură el îngândurat. Halatul mânjit de sânge, arată că de abia ieșise dintr-o operație. Se întoarce către Marius: Știți cum îl cheamă? Peter von Streinitz. Căpitan. Doar numele, domnule. Nu mă interesează gradul lui militar. Din spatele ochelarilor fără ramă privirea aspră îl scrutează intens. Poate fi generalul tuturor sfinților militari ai lui Dumnezeu, pentru mine este doar un rănit și atât. Se întoarce către infirmiera Camelia: O fișă, imediat. Merge la 4, doctorul Godeanu să se ocupe urgent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unul pe celălalt cu trupul și sufletul iar în tot ceea ce faceți să mergeți întotdeauna pe drumul lucrărilor lui Dumnezeu. Interiorul impozantei vile, locul de desfășurare a petrecerii, întâmpină numeroșii invitați luminat a giorno. Firește, cu storurile bine înțepenite pe rama geamurilor, ca să nu se vadă afară. Chiar de la intrare, imense coșuri de răchită pline cu admirabile buchete de flori întâmpină vesel invitații. Pe micul podium amenajat in salonul cel mare al casei, lipsit de mobile, instrumentiștii, în mare majoritate bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de culoarea lor politică, deh, ca tot românul imparțial!... Își lăsase barbișon ca noul locatar de la Cotroceni și își acoperise chelia frontală cu o perucă arămie, care-i dădea un aer de homo în travesti, în combinație cu ochelarii cu ramă aurită care nu se știe la ce-i serveau, fiindcă nu privea niciodată prin ei, ci pe deasupra lor, cu un calm provocator, care-i scotea întotdeauna din fire pe toți preopinenții mai slabi de înger. Instalat în spațiul mediatic, emitea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ori adormise toată lumea cu capul pe tastatura computerului, ori se dedase unor îndeletniciri mai plăcute decât țăcănitul pe clape și mișcările de mouse. În fine. Lăsând din mână cana cu ceai fierbinte și potrivindu-și cu gesturi măsurate ochelarii cu rame aurii pe nas, Bart rămase câteva minute în expectativă, apoi începu să citească mesajele din seara precedentă, care nu cuprindeau lucruri noi și nici interesante. Sconcsul Păros debita, ca întotdeauna, inepții cu pretenții de subtilă inteligență, Buster îi plângea amarnic
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lui n-a fost stâlcit sub povara timpului; a rămas Samuel de la bun început. După trezire, își plimbă ochii prin interiorul navei, conceput foarte simplu, fără accesorii tehnice care să-și trădeze epoca. Ecranele seamănă cu niște desene fixate în rame subțiri, butoanele parc-ar fi autocolante, terminalele au contururi discrete și culori pale. Nimic nu se poate schimba aici. Mesajul de trezire pare să fie, ca de obicei, unul înregistrat. Cuvintele se aud din nou și din nou, modulate obsedant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
n-o vizitasem înainte de prânz. Am găsit în cerdac pe cele două doamne. Doamna M..., mai bine dispusă în ultimele zile, îmi vorbea de Văratic. Adela, în odaie, își isprăvea de aranjat părul la oglindă, care-i încadra bustul în rama ei cafenie. Vedeam două femei, din fiecare o jumătate, jumătatea din oglindă completîndu-se exact cu jumătatea din odaie: părul greu adunat în cu-nună - cu figura; ceafa dezmierdată de șuvițele de aur - cu decolteul mic; delta trunchiată a spatelui - cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oară pe 10. Atunci, cu hainele civile încă mirosind a naftalină, am cumpărat din banii din soldă un litru de rom, un salam și o pâine și ne-am dus în Herestrău, am luat o barcă și am tras la rame cântând în gura mare până am ostenit. Repertoriul nostru era format din cântece ostășești și din opere, căci în anul al doilea am făcut parte amândoi din plutonul comandă, un ansamblu artistic, cu care am avut multe succese, luasem cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-o în buzunarul de la rubașcă. Apoi a dezlegat lotca și a plecat, nu înainte de a-i debarca acestuia bagajul și de a-i spune amicul meu să vină în seara următoare ca să-l ia. Și atunci, când ultimul plescăit de ramă s-a stins în stufăriș, ne-am lăsat la hodină în cort. Completasem masa cu supă de la pachet făcută în ceaun și cu șalău și bibani fripți pe tablă. Cele câteva bucățele de zahăr au încheiat meniul de seară. M-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ciucurii broboadei pe sâni, nevasta aducea sprintenă sloii de ceară. îi scotea din odaia cea mare care era mai mult un fel de magazie. Acolo ținea zestrea, icoana, candela, patul de bronz în tăblii pictate cu trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
uneia singure... Am pășit pragul ușii deschise și, spre marea mea uimire, am dat cu ochii de sute de tomuri legate în coperți groase, care răspândeau un miros discret de piele de pe vremuri. Un domn rotofei, blond, cu ochelari cu ramă aurie și cu ochi verzi jucăuși s-a ivit din spatele unui birou pe care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a îmbiat înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară în ajutor. I-am explicat că eram în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mese. Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un magnet. Într-un târziu s-a oprit în dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și cu un nas ascuțit cu ce părea să adulmece încontinuu, iar celălalt era roșu, gras și mirosea de la o poștă a transpirație. Slăbănogul ne-a făcut semn imediat ce a văzut-o pe Simonetta, zâmbind cu gura până la urechi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e înnebunită să facă afaceri. Toți ăștia care stau la masă în jurul nostru, uitați-vă puțin la ei. Uite, ăla cu ochelari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat acum câteva zile niște fabrici de ciment. A vrut să mă ia și pe mine, dar mi-a fost frică. Și băiatul de adineaori, pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să rămân prinsă în lumea aceea. Observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 Să zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia îi râd mereu ochișorii în cap, în dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e însuși diavolul sau un agent secret al acestuia. Își începe ședințele de redacție prin a-și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi că suntem proști făcuți grămadă - ceea ce e fără doar și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]