7,442 matches
-
puncte strategice care asigurau accesul spre Sofia. La Etropole a fost instalat Cartierul general al diviziei și o parte din forțe (Brigada 14 Infanterie, Regimentul 8 Artilerie și serviciile). O a doua grupare (Brigada 13 Infanterie, Regimentul 4 Vânători și Regimentul 5 Artilerie) a fost dispusă la Zlatița, iar un detașament avansat a fost instalat la Benkovski. Sub spectrul unei înfrângeri iminente și totale, guvernul bulgar a cerut încetarea ostilităților, trupele române rămânând pe pozițiile ocupate până în luna august 1913, când
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
afectat foarte grav restul armatei române. Ambulanța divizionară înregistrase până la data de 23 iulie 1913, un număr de 300 de bolnavi și 19 morți de holeră, cifre mici în comparație cu pierderile înregistrate de alte mari unități similare. Locotenentul Constantin Pantazi din Regimentul 11 Roșiori, viitor ministru de război în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, consemna următoarele despre războiul balcanic: „"generalul Prezan a comandat pe tot timpul campaniei din Bulgaria Divizia 7 Infanterie, această mare unitate s-a remarcat prin disciplină și
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
care cele mai importante sunt: Atât pe parcursul vieții, dar și postum, meritele lui Constantin Prezan la făurirea României Mari s-au bucurat de recunoașterea concetățenilor săi. Astfel, în 1920 a fost numit pe viață în demnitatea onorifică de "Cap al Regimentului 25 Infanterie „Racova”", unitatea din Vaslui pe care o comandase între 1901-1907. A fost senator de drept pe toată perioada vieții și membru al Consiliului de Coroană, după instituționalizarea acestuia în anul 1938. La 7 iunie 1923, generalul Constantin Prezan
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Stavrescu a hotărât să cucerească inițial aliniamentul vest Dumitrești, Gura Camencii, după care să dezvolte ofensiva spre Vîrtejeni (pe Nistru), fie spre est. Pentru forțarea râurilor Camenca și Răut, comandantul diviziei a stabilit următoarele misiuni și dispozitive de luptă: a) Regimentul 13 dorobanți (sprijinit de patru divizioane de artilerie aflate la nord de Răut, după ce va fi înlocuit de Divizia 170 infanterie germană, să se regrupeze în raionul înălțimii cu cota 120, pentru a ataca în direcția dealului Mărculești cu misiunea
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
aflate la nord de Răut, după ce va fi înlocuit de Divizia 170 infanterie germană, să se regrupeze în raionul înălțimii cu cota 120, pentru a ataca în direcția dealului Mărculești cu misiunea de a cuceri alineamentul Dumitrești, Gura Camencii; b) Regimentul 39 infanterie, întărit cu un divizion de artilerie, urma să atace pe direcția: dealul Pădurețului, Movila Turcului, apoi pe dealul Cucuieți. Regimentul trebuia să țină legătura cu Divizia 50 infanterie germană; c) Regimentul 6 vânători trebuia să asigure baza de
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
120, pentru a ataca în direcția dealului Mărculești cu misiunea de a cuceri alineamentul Dumitrești, Gura Camencii; b) Regimentul 39 infanterie, întărit cu un divizion de artilerie, urma să atace pe direcția: dealul Pădurețului, Movila Turcului, apoi pe dealul Cucuieți. Regimentul trebuia să țină legătura cu Divizia 50 infanterie germană; c) Regimentul 6 vânători trebuia să asigure baza de pornire la atac a Regimentului 13 dorobanți, apoi să se regrupeze în raionul localității Gura Camencii, constituind rezerva diviziei „Luptele de apărare
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
a cuceri alineamentul Dumitrești, Gura Camencii; b) Regimentul 39 infanterie, întărit cu un divizion de artilerie, urma să atace pe direcția: dealul Pădurețului, Movila Turcului, apoi pe dealul Cucuieți. Regimentul trebuia să țină legătura cu Divizia 50 infanterie germană; c) Regimentul 6 vânători trebuia să asigure baza de pornire la atac a Regimentului 13 dorobanți, apoi să se regrupeze în raionul localității Gura Camencii, constituind rezerva diviziei „Luptele de apărare de pe valea Răutului, duse de diviziile 8, 13 și 14 infanterie
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
un divizion de artilerie, urma să atace pe direcția: dealul Pădurețului, Movila Turcului, apoi pe dealul Cucuieți. Regimentul trebuia să țină legătura cu Divizia 50 infanterie germană; c) Regimentul 6 vânători trebuia să asigure baza de pornire la atac a Regimentului 13 dorobanți, apoi să se regrupeze în raionul localității Gura Camencii, constituind rezerva diviziei „Luptele de apărare de pe valea Răutului, duse de diviziile 8, 13 și 14 infanterie române (din compunerea Corpului 30 armată german) în perioada 13-19 iulie 1941
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
spatele trupelor române și germane care ajunseseră pe Nistru. Trupele sovietice luptau cu mare îndârjire, unele puncet, mai ales cota 210, trecând de câteva ori de la unii la alții. Însuși comandantul Corpului 30 armată germană, generalul Eugen von Schobert, recunoscu: Regimentul 39 infanterie română, comandat de colonelul Constantin Simionescu, a luptat cu înverșunare pentru cucerirea localității Florești. La 18 iulie 1941, localitățile din jurul târgului Florești au rămas definitiv în stăpânirea trupelor aliate, dar cu pierderi foarte mari din efectivul Diviziei 14
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Franța). În 1883 a intrat la Școala militară din Craiova, iar începând cu 1890 la Școala de infanterie din București. În 1915 și-a vândut una din moșiile din Vâlcea pentru a cumpara 15 mitraliere moderne cu care a înzestrat regimentul.. Generalul francez Berthelot, șeful Misiunii militare franceze în timpul Primului Război Mondial, îl caracteriza pe Gheorghe Cantacuzino astfel: "„Este un om pe care trebuie să-l închizi în timp de pace și să-l eliberezi în timp de război.”". În schimb, politicianul Constantin
Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul () [Corola-website/Science/299937_a_301266]
-
școlile înființate conform legiferărilor atestate documentar. Informații certe, bazate pe documente de arhivă, cu privire la școala din comuna Rebra există după anul 1829, când în baza unui ordin al Consiliului de război de la Viena, aici, ca în toate localitățile componente ale Regimentului de graniță năsăudean s-au înființat școli primare finanțate din fonduri comunale. Motivul vizitării școlii în primăvară a fost indiferența, deoarece și înainte părinții copiilor de școală luau în primul rând în considerare creșterea animalelor. Însă prin activitatea și prin
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
puțin de 20 km de Moscova. Ofițerii germani puteau să vadă unele dintre clădirile mai înalte din capitală prin binoclurile lor. În acel moment, atât forțele sovietice cât și cele germane, erau epuizate de luptele grele duse până atunci, unele regimente rămând cu efective cât ale unei companii. În sud, lângă Tula, ostilitățile au fost reluate pe 18 noiembrie, Armata a 2-a Panzer reușind să încercuiască orașul. Forțele germane implicate erau foarte extenuate de luptele de până atunci și nu
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
18-a de infanterie" a generalului Franciszek Krajowski - amândouă unități călite în lupte, formate din militari de elită, odihniți - reușindu-se astfel stabilizarea frontului Armatei a V-a până în zorii zilei următoare. Situația a fost salvată la miezul nopții, când "Regimentul de ulani al 203-lea" a reușit să străpungă liniile bolșevice și să distrugă stațiile radio ale Armatei a IV-a sovietică a lui A.D. Șuvaiev. Sovieticilor nu le-a mai rămas decât un emițător care folosea o frecvența controlată
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
eter Geneza în poloneză și latină. În felul acesta, polonezii au reușit să bruieze transmiterea ordinelor lui Mihail Tuhacevski de reluare a atacului spre sud, Armata a IV-a sovietică continuând să înainteze către Toruń și Płock. Atacul vijelios al Regimentului de ulani a fost numit mai târziu "Miracolul de la Ciechanów". În același timp, Armata I poloneză de sub conducerea generalului Franciszek Latinik a rezistat atacului frontal a 6 divizii de pușcași ale Armatei Roșii. Lupta pentru controlul asupra orașului Radzymin l-
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
piciorul în Spania. În aprilie 1900 războiul burilor era atât de nepopular în Europa continentală încât călătoria ei anuală în Franța părea inoportună. În schimb, regina a mers în Irlanda pentru prima dată după 1861, în parte să recunoască contribuția regimentelor de irlandezi la războiul din Africa de Sud. În iulie, al doilea fiu al ei, Alfred ("Affie") (tatăl reginei Maria a României), a murit; "Oh, Dumnezeu! Dragul meu Affie s-a dus și el! ", a scris în jurnalul ei. "Este un an
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
la instalarea toleranței religioase, model practicat peste secole în Transilvania. Masacrul de la Siculeni (numit și Siculicidium) a fost o execuție în masă organizată în anul 1764 de armata austriacă împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit încorporării în nou înființatele regimente grănicerești secuiești ale graniței militare. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
omorâți unul câte unul. Această regulă nu îi ocolește nici pe ceilalți răsculați. Aceștia hotărăsc să se adăpostească într-o cârciumă din apropiere. Enjolras ajută la adăpostirea celor rămași în viață stând cu pușca lui în mână în fața unui întreg regiment. Până la urmă în viață nu rămân decât Jean Valjean și Marius, care rămăseseră în spatele cârciumii, curajosul Enjolras, privind moartea mândru și dârz și Grantaire, care adormise în timpul luptei din cauza beției. Acest băiat, mai tot timpul beat și ușuratic, ce fusese
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
drept "singura armată poloneză, independentă, aliată și cobeligerantă". Pe 4 octombrie 1918, Comiutetul Național l-a numit pe generalul Józef Haller de Hallenburg în funcția de comandant. . Prima unitate care a intrat în luptă pe frontul de vest a fost Regimentul I de pușcași ("1 pułk strzelców"), care a luptat din iulie 1918 în Champagne și în munții Vosgi. Până în octombrie, întreaga divizie I de pușcași a participat la luptele din zonele Rambervillers, Raon și L'Étape. Primul război mondial s-
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
întrerupe. Se angajează contabil la un birou de avocatură, dar, după ce înstrăinează o sumă de bani, este dat afară din serviciu. Pentru a scăpa de o condamnare judecătorească, se angajează în 1864 în armată cu un contract pe șapte ani. Regimentul său staționează în diverse orașe din Franța și nu ia parte la operațiuni în afara granițelor țării. Legenda despre participarea la o campanie militară în Mexic a fost pusă în circulație, mai târziu de către poetul Guillaume Apollinaire, dar nu a fost
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
morții vărului său, Iuliu Hossu s-a înrolat voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armată-Timișoara. La începutul lunii decembrie 1914 sublocotenentul Iuliu Hossu a plecat de la Timișoara la Viena, împreună cu "Infanterie regiment 64", detașat pentru paza capitalei imperiale. Acest regiment, "IR 64", avea încadrați patru preoți militari ortodocși și patru greco-catolici. La Viena a acordat asistență spirituală atât militarilor care asigurau paza Palatului Schönbrunn, cât și internaților din infirmeriile pentru răniții aduși
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armată-Timișoara. La începutul lunii decembrie 1914 sublocotenentul Iuliu Hossu a plecat de la Timișoara la Viena, împreună cu "Infanterie regiment 64", detașat pentru paza capitalei imperiale. Acest regiment, "IR 64", avea încadrați patru preoți militari ortodocși și patru greco-catolici. La Viena a acordat asistență spirituală atât militarilor care asigurau paza Palatului Schönbrunn, cât și internaților din infirmeriile pentru răniții aduși de pe fronturi. La 3 martie 1917, pe când încă
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
cu Iulia Melțer, cu care a avut o fiică, Galina. În 1941, a intrat în partid. Iakov Iosifovici Djugașvili a fost locotenent-major al Armatei Roșii și a participat la al Doilea Război Mondial începând cu data de 27 iunie în cadrul Regimentului XIV de artilerie din cadrul Diviziei a XIV-a de tancuri. A fost luat prizonier de germani pe 16 iulie 1941, în încercuirea de la Vitebsk. Înainte de a fi capturat, Iakov și-a distrus actele și și-a descusut toate însemnele ofițerești
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
pierdut orice privilegiu. Conform mărturiilor profesorilor săi, Vasili a fost un elev mediocru, care nu a strălucit la studiile teoretice, dar care s-a dovedit a fi un pilot peste medie. După absolvirea școlii militare, el a fost încadrat în Regimentul al 16-lea de aviație de vânătoare din cadrul Brigăzii a 57-a de aviație. A urmat cursurile Academiei Forțelor Aeriene „profesor Jukovski” și cursuri de perfecționare pentru comandanți de escadrilă. Cea mai mare parte a timpului nu și-a petrecut
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
la luptele de pe front. În luptele de pe frontul de răsărit, Vasili Stalin a fost rănit la picior. Artiom Fiodorovici Sergheev avea să scrie în memoriile sale: Începând cu luna mai 1943, Vasili Stalin a fost numit instructor de zbor în cadrul Regimentului 193 de vânătoare. Lui i s-a interzis să mai execute misiuni de luptă. Se pare că I. V. Stalin a dorit să își protejeze cel de-al doilea fiu după ce primul său născut, Ikov Djugașvili, căzuse prizonier. În această
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
Ordinului Suvorov clasa a 2-a”. În timpul războiului, a primit din partea tatălui mustrări și a fost retrogradat pentru diferite greșeli, („de exemplu, în timpul războiului a organizat o partidă de pescuit cu folosirea racchetelor de aviație, în timpul căreia un inginer din regimentul său și-a pierdut un braț și unul dintre cei mai buni piloți a fost rănit și și-a pierdut pentru vecie capacitatea de zbor”), dar a fost reîncadrat. Despre el se spune că, la sfârșitul războiului a zburat în
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]