6,309 matches
-
Să te întăresc, draga mea Laura... Acum, când copila ta se apropie de trei ani, regreți toate cele întâmplate în vreun fel? - Să regret? Doamne ferește! Nu am regretat și nu voi regreta niciodată că am iubit și iubesc, după cum nu regret că am adus pe lume un copil, o nouă viață care a fost plămădită în trupul meu. Să fie clar! Această fetiță este tot ce poate fi mai frumos în viața mea. Și să nu uităm că trăsăturile ei, chipul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fost ei, doctorul și sora sa. Pornind de aici, gândul s-a întors în timp și a poposit la vila din Sinaia, unde a cunoscut dragostea, unica și adevărata lui dragoste. Se întristă pe dată amintindu-și de acel telefon. Regreta imens de câteva zile, de când, lucrând atent cu subconștientul său, așa cum se obișnuise și îl instruise în plus doctorul Cezar Nistorescu, a înțeles cât de grav a greșit. A revăzut a doua oară momentul în care a observat sania lunecând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de a mă avea. - Da, sigur! Laudă-te, gură...! - Tu vorbești? Tu, care știi atât de bine cât de sălbatică am fost? - N-ai fost sălbatică... Ai fost cu burta pe carte, nu pe bărbați. Asta este și să nu regreți. Când îți sosește noul pacient? - Am precizat ziua de luni, la ora 11.00, parcă... Am dat dispoziții să se pregătească o rezervă aproape de sala de operații. În caz că vom avea donator de retină ori ne putem baza pe banca de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
chiar și două sau trei filme de cîte 36 de poziții, în funcție de intensitatea celor trăite în ultimele șapte zile. apariția tehnicii digitale, cu descărcarea pozelor pe calculator i-a amplificat însă vocația și elanul, deși într-o anumită măsură a regretat dispariția hîrtiei și a albumelor. Pînă la urmă a trebuit să recunoască însă că oricum în casă nu mai era loc de noi albume, și că stocarea imaginilor pe computer era mult mai practică. Iată în ce context de progres
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rău că te-am contrazis, că te-am bruscat, că te-am insultat. nu trebuia să te fac bou. trebuie să mă crezi că nu știu nici eu cum s-a putut întîmpla acest lucru. Și îți jur că am regretat enorm această ieșire chiar în momentul în care se producea. Chiar în momentul cînd pronunțam vocativul Boule !, mi-am dat seama de imensa greșeală comisă. De altfel ai observant că imediat circuitele mele s-au blocat. De fapt, sunt astfel
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sentimentul de tristețe, care sta nelămurit în adânc, și i-l prefăcu într-un soi de mândrie de a fi obiectul de atenție al lumii. Institutorul îl mângâie. - Poate că te așteaptă tatăl tău. Să-i spui domnului doctorSima că regret foarte mult. Așa, drăguță! Și institutorul întinse mâna lui Felix și-l conduse cu atenție la ușă, cum conduci un paralitic. Copiii urmăriră pe Felix cu o admirație nemaipomenită, fără umbră de durere. Felix însuși îi privi mut, atât de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare anomalie și zise îngrozit: - E bolnav. Îi bate, cum îmi bate și mie câteodată. - Când n-oi mai fi, urmă Stănică cu glasul stins, vă rog săaveți grijă de Olimpia, pe care am adorat-o, și de fiul nostru. Regret că n-am putut prin muncă sa-i las o situație clară, ăsta a și fost motivul pentru care am insistat atâta să-i faceți Olimpiei foaia dotală... ar fi avut o casă unde să se adăpostească... Simion tuși puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lăsând pe Pascalopol să se bucure în voie de familiaritatea Otiliei, încredințat pe zi ce trecea că ea nu depășea marginile unui nevinovat joc de salon. Totuși, într-o zi, fu, fără să vrea, pricina unei scene pe care o regretă. Otilia voise din nou sa meargă călare și-l invitase s-o ia alături pe același cal. Trecea astfel mândră și veselă prin apropierea curții, când Pascalopol, care nu mai văzuse acest inedit gen de călărie, le răsări înainte. - A
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin strânsă, ca un vinovat care se așteaptă la un rechizitoriu. Pascalopol, după ce bău două păhărele, repede, se hotărî: - Iubite domnule Felix, nu știu dacă ai să mă crezi cîndîți voi spune că țiu mult la dumneata și că am regretat că nu te-am putut vedea. Felix lăsă capul în jos, jenat. Pascalopol părea emoționat. - Domnule Felix, spune-mi drept, bărbătește, de ce numai vrea să mă primească domnișoara Otilia? - Dar eu... eu nu știu... eu... Felix se făcuse roșu la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
franci numai-decît, și nu-i găsesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit, n-are decât cartoane mâzgălite, moș Costache e cărpănos. Bănuind că Stănică vrea să-i ceară bani lui, Felix făcu gestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere însă îl înțelese. - Nu, dragă, nu te teme, parcă eu nu văd că nici dumneatan-ai? Birjar! Birjar! Birjarul chemat opri în apropierea celor doi, și Stănică îl împinse pe Felix în trăsură, fără ca acesta să știe unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, patronul e aici? G. Călinescu - Este! Să-l chem? - Nu, nu, nu acum! Stănică și Felix începură să mănânce, dar mai ales să bea, și vinul translucid, aburos și puțin amărui amețise pe tânăr. Stănică vorbea de toate zgomotos, regreta trecutul, se bătea în piept de pierderea unor mari șanse, își făgăduia onoruri viitoare și din când în când se împușca fictiv. Lui Felix, devenit fără voia lui volubil, îi scăpă vorba despre Otilia. - Aha, sări Stănică, a fugit porumbița
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi era atât de adâncă, încît se prefăcu într-un fel de ură generală împotriva oamenilor. Nu, n-avea să fugă, ci să învingă. Avea să vadă Aglae și ceilalți ce energii se ascundeau în el, iar Otilia ar fi regretat mai târziu de a-i fi preferat un banal moșier. Era furios în sinea lui împotriva Facultății de medicină, care pretinde atâți ani de studiu și nu îngăduie luarea dintr-o dată a tuturor examenelor. Astfel de gânduri chinuiau capul lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odaie de primit. - Uite, aici să stați voi când veniți pe aici, zise eaOlimpiei. Am mai limpezit casa, că se făcuse grajd. Din ziua aceea, Aglae nu mai aminti niciodată numele lui Simion și nici nu dete vreodată semn că regretă lipsa lui. Peste câteva zile venise Weissmann să-i comunice că ar fi nimerit să trimită bătrânului unele lucruri și bani. Ea declară mirată că i-a dat tot ce trebuie. Atins, studentul îi aminti că cheltuise câțiva franci cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia, puțin cam iritată, nu crede că-liubesc. El se poartă cu mine așa cum s-a purtat de când eram mică, de cinci ani. Mi s-ar părea curios să fie altfel. Am venit acasă veselă, și mă întristezi din nou. - Otilia, regretă Felix, iartă-mă, n-am voit să te supăr. Ți-am spus cu sinceritate ce-am gândit în lipsa ta. - Felix, imploră Otilia, de ce nu vrei tu să fii cuminte? Amatîtea să-ți spun! Haide cu mine sus. Și fata, apucîndu-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
între Titi și soră-sa, nu-l interesa. Sunt lucruri care se întîmplă des, fără ca prin asta să se rupă legăturile dintre prieteni. Ei, în definitiv, n-aveau decât păreri bune despre el, și chiar Ana, "pe onoarea mea", a regretat că s-au certat. Cum? Un bărbat cu o femeie, care au trăit împreună o vreme, trebuie să-și scoată ochii? Sohațchi reînvie amintirile de școală, ce plăceau atât de mult lui Titi, îl trată cu vin și-l ameți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fie mai prudent. Aglae luase în stăpânire desăvârșită pe Titi, având aerul de a spune că, fără ea, Titi e un nefericit. Otilia râse și întrebă ce fac ceilalți. Stănică îi comunică cum că toți o iubesc superlativ și regretă c-au jignit-o, și mai ales îi transmise dorința Aurichii de a o vedea. Otilia n-avea nici un fel de fiere și uita repede răutățile altora. Consultă din ochi pe Felix și zise că niciodată n-a fost supărată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cinematograful "Minerva". " Aici trebuie să fie scump!" gândi moș Costache, după ce dădu câteva târcoale prin fața ușii, impresionat de dulapurile baroce și bocalele de porțelan. Merse mai jos, unde întîlni o drogherie. Socotind că drogheria vinde mai ieftin, intră înăuntru. Droghistul regretă. I-ar fi făcut una mai simplă, cu prafuri, dar aci era un lichid de băut, pentru care n-avea toate elementele. Moș Costache o luă pe Calea Victoriei, înspre Poștă, în Lipscani știa o farmacie. Intră, dădu rețeta și fu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă s-a găsit ori nu bani sub saltea, ca să nu se divulge. Confirmă inexistența testamentului: - Costache n-a lăsat nici un testament, e lucru sigur. A tot amânat de azi pe mâine, așa că, din nefericire, Otilia rămâne fără nimic. - Păcat, regretă Stănică, fata asta merită mai mult. L-aiubit pe moș Costache cum nu se mai poate mai mult. Dar o să avem noi grijă de ea, ce Dumnezeu, o iau sub protecția mea. - Nu cred c-are să aibă nevoie, observă ironic Pascalopol." Cred
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numeroși corespondenți locali ai Radiofuziunii treceau, cu vocile lor imbecilizate de entuziasm, prin spațiul miraculos al emisiunii "De la unu la trei" și-și deversau relatările lor destinate amorțirii populației. Rulat sub banchetă, taximetristul scutură și el amorțit un picior. Parcă regretând, străinul își introduse degetul mare și degetul arătător sub viermele însiropat al limbii și fluieră prelung, șerpește, de trei ori. Deodată, din hățișul de măselariță, boz, dud și mur sălbatec de pe marginea dreaptă a autostrăzii năvăliră, îndoind rămurele în fuga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
condus garnitura până la prima stație) nu ne-a mai trecut prin minte să-l plesnim cu palma în creștet... Ori să-i agrementăm retragerea cu expresii golănești despre biata mamă-sa... De fapt, unii dintre noi au început să-l regrete pe Raicopol, la nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil al stației Piața Unirii 1. O bătrânică pretindea că totuși Anghel Raicopol conducea foarte bine. Mirela a șoptit că Raicopol vădise mult caracter. Deși tot noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ani, Emilia și Gabi nu au îndrăznit să meargă cu el, așa că vă închipuiți ce presiune se exercita asupra lor. Din clasa lor au fost 11 viteji: cinci fete și șase băieți cu Cornel vărul său, de la C. Și acum regretă că nu le-a luat pe fetele de la uman care au auzit că ei, cei de la ,,A,, fac banchetul lor și s-au rugat de el. Începuse să-i fie teamă, tot felul de zvonuri circulau pe această temă însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pentru curajul vostru și vă urăm succes mai departe! Aveau nevoie de încurajările lor. După profesori a urmat în șir procesiunea colegilor de liceul 4, s-au felicitat reciproc, așa că s-au simțit foarte bine în noaptea aceea. Atâta a regretat cele câteva fete de la uman pe care le-a refuzat. Numeroase sentimente contradictorii l-au încercat în seara aceea dar pentru profesorii Liceului 4, din Piața Chiliei a avut mereu întreaga considerațiune. Se apropia bacalaureatul și în fiecare seară se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
își schimbă deodată ritmul. Încetinesc, merg strâns îmbrățișați și se sărută. Iar visează se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie regretă, suspină dar trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Laur ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Se întrerup ades și se despart cu dificultate însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sânt sub ochi. În zadar le-am vorbi de "accese", ei n-ar putea înțelege tăria unui chin inutil. Remușcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o neliniște etică pe marginea vieții. N-ai nici o vină pe care s-o regreți, și totuși simți remușcări. Nu-ți aduci aminte de nimic, dar te năpădește un infinit dureros al trecutului. N-ai făcut nici o faptă rea, dar te simți responsabil de răul universului. Senzații de Satană în delir de scrupul. Principiul Răului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nimic, dar ai prefera un chin precis vagului de neliniște. Însăși boala este un conținut - și unul substanțial -, față de indiferența apăsătoare și tulbure a plictiselii, în care te simți bine, deși răul unei boli sigure e preferabil. Orice chin e regretat pentru precizia lui. Boala e ocupație; plictiseala nu. De aceea seamănă ea unei eliberări - de care am vrea să scăpăm. Acesta-i paradoxul plictiselii: de a fi o absență și de a nu putea fi exteriori ei. Față de boală - o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]