5,495 matches
-
stare, dar Încerc. Și mă reculeg: păi viteza e derivata Întâia a spațiului. Adică un soi de - grosier vorbind - raportare la timp. Timp? Altceva care caută să-mi scape printre degete, dar pe care-l prind de coadă și-i reproșez că nu e altceva decât ritmul În care crește entropia. Motiv pentru care timpul geologic diferă de acela biologic, acesta de timpul uman iar, În acest cadru, timpul meu de al altuia: căci entropizarea, degradarea adică, e diferită În fiece
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
niște Ele și niște Ei; precum urzica. Chiar și așa, nu pot vorbi decât despre o familie monoparentală, o urzică de pildă care poartă de grija urmașilor, În timp ce „urzicul“ Își vede de ale lui. À propos: Cineva mi-ar putea reproșa că acea urzică dă drumul În lume unor semințe, precum vreun animal inferior unor ouă, nicidecum unor pui, motiv pentru care nici nu l’am pomenit printre „familiști“. Și-i răspund: Spre deosebire de embrionul doar dintr’un ou, ba chiar de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și se simte ca peștele În apă la polul nord, deși e „fabricat“ la ecuator... Negentropia nordului a creat civilizații care s’au exportat În sud, Într’o entropică uniformizare... Și trag o concluzie, nițeluș speculativă: un australian și-ar reproșa un partizanat nordic, dar i-așrăspunde că a avut ocazia să-ți Încarce bateriile la abia Încheiata Olimpiadă care, ca orice competiție, produce negentropie... 8. Ere(zie) Încerc să cred că doar o zi mă mai desparte de un nou mileniu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de exprimare și desfășurare a propriilor acțiuni, pe deplin responsabili în fața alegerilor făcute și a deciziilor luate. Când tata „a plecat”, mare parte din lumea noastră construită într-atât de armonios, s-a prăbușit. Refuzam să înțeleg de ce și-mi reproșam că n-am folosit suficient de bine instrumentele noastre de convingere, ale mele și ale fratelui meu, de a-l fi determinat pe tata să renunțe la fumat. A fost singura sa meteahnă în fața căreia noi capitulam de fiecare dată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
peste tot se aflau numai dușmani în jurul Țării, regele Carol al II-lea, neputincios în fața dezastrului, îl cheamă la conducerea Țării pe cel mai cinstit și mai cutezător om, care fusese exilat la Mănăstirea Bistrița, pentru că avusese curajul să-i reproșeze starea de nenorocire în care fusese adusă România. Regele făcea apel la singurul om capabil să și asume marea și greaua răspundere de-a opri Țara de pe panta haosului pe care se prăbușea, cerându-i să pună ordine la hotare
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
s-au împăcat deocamdată cu gândul că acestui copil nu-i place cartea și, volens-nolens, l-au ținut acasă; acasă, vorba vine, căci Mihai sta mai mult la stână, la Ion Ciornei, să nu-l mai audă pe tatăl său reproșându-i că-i mănâncă pâinea degeaba. Începuse să se închidă în sine. Mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos și mai totdeauna gânditor 62, căci nu degeaba spunea despre el Matei (fratele mai mare) că îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fac și un calcul din care să reiasă pierderile consistente ale Editurii. Mă asculta neatent și, în mod sigur, nici nu avea disponibilitatea să accepte o discuție axată pe altceva decât pe ideea de valoare unică a scriiturii. Îmi voi reproșa în veci că n-am dat curs ofertei: la urma urmei, "Junimea" se autofinanța (cu ceva profit) încă de pe atunci și n-o pândea falimentul dacă tipărea opera lui Ion Luca mai ales că era vorba de o ediție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Tache notează: "A aplaudat și Emil Condurachi, până i-a făcut tov. Atanase Joja semn." Oricum, învinuiții au scăpat ieftin. La "demascarea" compozitorului Mihai Andricu, "o jalnică epavă a trecutului", cum scria "Scânteia" lui Brucan (aprilie 1959), căruia i se reproșa și că "a fost semnalat cu observații critice privind calitatea muzicii ușoare sovietice", au luat cuvântul muncitori de la Uzinele "23 August" și "Vulcan", scriitori, artiști lirici etc. Referatul cerea arestarea compozitorului și trimiterea lui imediată în judecată, dar Andricu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și eterna "stare de investigare" în care s-au instalat cu osârdie și tenacitate. Nu avem căderea de a ne aventura în istoria literaturii române" declară cu modestie (p. 105) dar, când cutează s-o facă, n-ai a le reproșa mai nimic. Decât, poate, sintagma nefericită (uzitată și la case mai mari) "poeți și scriitori" (ca și cum ai spune "soldați și militari"), ori separarea în capitole diferite a scriitorilor de... oamenii de cultură (!) Astea-s mărunțișuri. Important este remarcabilul aflux de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca și pe vremea cenzurii comuniste, o lungă listă de cuvinte prohibite; trebuiau evitate vorbe precum dezastru, chin, nenorocire, disperare etc. (după 1950: înger, duh, Dumnezeu, sfânt...) Un proces oribil i-a fost intentat lui G. Călinescu, căruia i se reproșa că "Istoria literaturii..." n-ar fi altceva decât "o cinică sfidare și batjocorire disprețuitoare a sângelui românesc", un "talmud deghizat" etc. etc. O carte total neașteptată: "Noii precupeți", de Adrian Gavrilescu (Ed. Compania). S-o credem până la capăt? Să n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
egal. Și după ce i-a mărturisit revoltat că tatăl său fusese trecut abuziv la chiaburi acum nu mai era, într-adevăr dar, cine-i putea garanta că în viitor nu se va mai invoca acest lucru, pentru a i se reproșa că nu e "fiu de proletar", după cum se cerea încă? S-a petrecut atunci un fapt mai rar, care l-a impresionat pe Bițu. Primul secretar i-a cerut să i se aducă dosarul de la serviciul personal de la secție și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
văcsuia rar, când îi amintea ea. Haina-i strălucea în coate. Și când ea îi făcea observații, el râdea și-i răspundea: Nu plec la recepții! Merg pe șantier. Asta mi-i funcția! Trebuia s-o vezi și să-mi reproșezi la început. Acum... Corina se mai domolea. Și glumea: Lasă, Bițule, nu pune la inimă vorba mea. Îți par, cumva, rea? Așa-i spurcată la gură și maică-mea. Dar, în realitate, Coana Zitta e pâinea lui Dumnezeu. Nu-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
invenție a Motănicăi, dar uite că pe ea a dus-o până la urmă priceperea să-i aranjeze avocatului ei un loc mai acătării decât la Crematoriu. De-acum Înțelesesem, și totuși n-aș fi vrut să ajung vreodată să-mi reproșez că n-am făcut tot ce se putea face, așa că am trecut și prin Chitila pe la Tarantoaca. Bărbatu-său zăcea bolnav În casă, drept pentru care Tarantoaca m-a ținut În poartă ca să-mi amintească, și-ntr-adevăr uitasem, că acolo mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dinții. Gura i se strâmba Într-un rictus amarnic și-i scrâșneau dinții pe tabla capsei, de-ai fi zis că acuma sar țăndări În toate părțile, și chiar mă gândeam că-n definitiv n-aș avea ce să-i reproșez, el n-are nici i vină. Lasă-l, vere, să-i tihnească, mă mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-se discret către Cârțu... pe care îl îmbrățișă, și-l dezmierdă din ochi, cu o iubire fără margini. O nemăsurată părere de rău îi năpădi inima... „ - De ce l-am atras și pe dânsul, după mine...în iadul ăsta.. de ce..!” își reproșa din adâncul sufletului. În timp ce Baltă și Cârțu mergeau alături tăcuți,.. Ion îi citi gândul.. simțea cum i se sfâșia sufletul prietenului său de regrete... „ - Avem o mare datorie fața de țară, Gheorghiță !.. murmură Cârțu cu glasul îngroșat și grav. Să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toată fața de lumină. Câtă dezamăgire și tristețe se strânsese în sufletul lui, dar n-o arăta. .. Și, doar, am vorbit de două ori cu... și cu..!, murmură el cu vocea lui stinsă și mai stinsă de tristețe. Fiecare ne reproșam în sinea noastră, că nam făcut destul.. pentru a ne aduna... Și, în minte îmi reveni, obsesiv, răsuflarea grea, din telefon a lui Vasile... „Măi, tari’aș vini... tari’aș vini, măi...”. „Săracu Vasile... săracu !”, mi-am zis cu sufletul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care fuseseră izgoniti, dar niciodată îndepărtați... „Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii.” În modestia lui, pe care încă i-o mai reproșez într-o măsură, Gheorghe Tescu mărturisește în Postfață: „Aceste pagini sunt, doar, niște mărturisiri ale unui om, care a fost martor al unor întâmplări și evenimente zguduitoare pentru vremurile în care a trăit...”. Înainte de aceasta, el își explica mărturisirea: „...N-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
grupurile sînt formate cel mai adesea din necunoscuți (străini), iar în cadrul unor asemenea grupuri fiecare subiect ajunge să-și definească mai proeminent identitatea prin adoptarea unei poziții extreme, care să iasă în evidență, tendință care facilitează deciziile riscante. S-a reproșat chestionarului Stoner că propune itemi ce descriu situații de risc relevante pentru cultura nord americană, exprimînd subiacent un mod de viață anume. în culturi în care dominanta colectivistă s-a impus și în care indicele de dezvoltare economică este mai
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
nu au dreptul doar să ne folosească în viață. Mama mea mi-a spus întotdeauna că militarii sunt mult mai parteneriali decât civilii, poate generația ei așa a fost, dar în generația mea nu. Unul dintre prietenii mei mi-a reproșat că dacă l-ar vedea un coleg gătind alături de mine, l-ar umili atât de tare. Șocată, am remarcat că și membrii familiei lui mă vedeau deja în rolul de "nevastă", sora și cumnatul lui simțeau că îi distrug mândria
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fost mobilizarea excesivă la vot a tatălui meu, care a ținut mortiș să meargă inclusiv bunicile mele, care în ciuda sănătății lor șubrede au făcut efortul de a ajunge pentru a sprijini crezul partidului PNȚCD... Mai târziu, tot ei îmi vor reproșa că am stat 4 ore la coadă la Ambasada de la Paris pentru a vota o falsă realitate, care a produs multă dezamăgire și dezechilibru. Această învinuire nu mă destabilizează, însă, pentru că știu că ceea ce am devenit astăzi este o formă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
protestele ei (s.n.)200. În consecință, ei au luat dintr-o dată hotărârea "să-și facă nemulțumirea publică, aducând-o în fața lumii întregi"201. Dacă nu vom proceda astfel", se presupune că ar fi afirmat ei, "proprii noștri prieteni ne vor reproșa mai târziu că am neglijat să ne facem cunoscute opiniile și să facem apel la asistența Europei într-o manieră solemnă și publică atunci când era momentul"202. În telegramele din 6 și 8 februarie, White informează despre atacurile opoziției, în
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
membrilor elitei cu privire la direcția gusturilor colective. Difuzarea modei nu mai este un proces pe verticală, declanșat de stratificarea socială, ci o spirală constituită deopotrivă de selecțiile colective ale inovatorilor, elitelor și adepților modei. Deși teoriei selecției colective i s-a reproșat caracterul vag al noțiunii de "gust colectiv" (G.B. Sproles, 1981, 120), meritul lui Herbert Blumer este, desigur, incontestabil prin orientarea tematicii în acord cu obiectul de studiu al sociologiei. Acest articol a însemnat una dintre cele mai importante contribuții la
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
84 de parlamentari la Westminster și era, practic, singurul reprezentant real al naționalismului moderat irlandez. În 1914, autoritatea acestui partid era determinanta în tabăra catolică. Partea a doua a afirmației istoricului irlandez este adevărată. Fără îndoială că i se poate reproșa cu ușurință lui Redmond faptul că nu a obținut nici o garanție din partea guvernului britanic, a cărui politIcă de tergiversări și retractări trebuie sa-i fi fost cunoscută. Redmond, avocat de meserie, ar fi trebuit să se asigure de avantajele pe
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
celălalt imperiu pe care il disprețuiește, cel român. Din punct de vedere politic, Joyce este mai degrabă atras de dualismul Imperiului Austro-Ungar, pe care îl consideră drept un loc proprice dezvoltării toleranței religioase și etnice. E drept, i se poate reproșa că avea o viziune idilica asupra Imperiului Austro-Ungar, însă nu trebuie uitat faptul că el a trăit în orașul Trieste, care era inclus în jumătatea austriacă a Imperiului, mult mai toleranță și dezvoltată, si nu în partea maghiară, în care
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Apetitul pentru proprietate dă seama de dorința omului de stabilitate, de lupta acestuia pentru a imobiliza realul într-o imagine; din ea derivă tendința de unitate (ca închegare a lui Unu), refuzul multiplicității și al diversității pe care postmoderniștii le reproșează viziunii metafizice; ceea ce înseamnă că proprietatea este soră geamănă cu metafizica. Luptând să aibă, omul este avut de ceea ce-și dorește; în felul acesta "e stăpânit" de metafizică. * Industrializarea metafizicii: să batem în cuie imaginea lumii. * S-a scris
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]