4,307 matches
-
lui James Allen care reușea același lucru la 22 de ani, în 1995, dar care avea dublă cetățenie, australiană și britanică. De atunci recordul a fost doborât de două ori, de Jake Meyer (21 de ani în 2005) și de Rob Gauntlett (19 ani în 2006). Expediția a constat în patru luni de antrenamente și escaladă efectuate pe versantul sud-estic, de la prima tentativă de recunoaștere Grylls întâmpinând probleme. Acesta a alunecat într-o crevasă și a fost lăsat inconștient atârnând de
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
de pe peretele de la intrare unde apare scobit anul erei bizantine 7284, care corespunde anilor 1775-76 ai erei noastre. Inscripția este hieratică și greu lizibilă: "„S[ă] [s]e știe că sau început acest dum[ne]z[ăe]sc lăcaș de robii lui D[u]m[n]ez[eu] Gherghi, Dum[itru]; i-au încredințatu de au făcutu acestu dumnăză[esc] lăcaș, ca să le fie de pomenire în veci; leat 7284”". Această inscripție diferă de însemnarea atentă, într-o grafică frumoasă, a
Biserica de lemn din Moșteni, Vâlcea () [Corola-website/Science/319921_a_321250]
-
împărătești era scris: ""1767 februar 22"". Iconostasul purta o inscripție ce consemna momentul terminării acestuia: ""Cu vrerea tatălui și cu ajutorul Fiului și cu Duchul Sânt s-a zugrăvit această Catapiteazmă în zilele înălțatului înmpărat Iosif și s-a zugrăvit de robul lui D-zeu Petrea lui Ilieș Ureche împreună cu soția dumnisale Ileana, să le fie pomană lor și părinților lor. Și s-au zugrăvit în anul 1774 August 13 zile fiind preoți popa Alexie și popa Grigoraș"". Pereții absidei altarului erau
Biserica de lemn din Poiana Ilvei () [Corola-website/Science/318928_a_320257]
-
unei rețele mobile în Marea Britanie. Numele firmei este schimbat în Orange Personal Communications Services Ltd. Apoi, în 1994 brandul Orange este creat de către o echipă internă a Microtel condusă de Chris Moss (directorul de marketing) și susținută de Martin Keogh, Rob Furness și Ian Pond. Din cauza faptului că marca Orange a aparținut firmei Hutchison, multe din subsidiarele Hutchison din Asia și Oceania au folosit marca Orange până de curând. La 1 februarie Hutchison Telecom a anunțat că va retrage marca Orange
Orange SA () [Corola-website/Science/309002_a_310331]
-
deschiderea porților Cetății Caransebeșului care, ascultând porunca, va fi incendiată și jefuită de aceiași turci conduși de Vlad al II-lea Dracul, jaf și pustiire care se va întinde în întregul sud al Transilvaniei, turcii retrăgându-se cu prăzi și robi nenumărați la sud de Dunăre. Porecla "Țepeș" i s-a atribuit de pe urma execuțiilor frecvente prin tragere în țeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau "Kazıklı Bey", ("Prințul Țepeș"). Acest nume a fost menționat pentru prima oară într-o
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
avut loc ultima invazie a tătarilor, care, deși veneau ca aliați ai Moldovei împotriva oștirii austriece care atacase Moldova, nu s-au abținut de la vechile obiceiuri și, în trecerea prin Maramureș, au dat foc bisericilor de lemn, au luat prăzi, robi și vite. Au fost opriți la Cavnic de armata imperială, iar, la întoarcere, maramureșenii i-au surprins la Strâmtura, pe Valea Izei, și în Pasul Prislop, la Preluca Tătarilor, mai sus de Borșa. Puținii tătari scăpați cu viață au lăsat
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
ca și mijloacele de răsplată de care dispunea domnul. Șerbii erau agricultorii datori să muncească pe moșia pe care se aflau, pentru boier. Aceștia aveau dreptul să-și schimbe stăpânul, nefiind legați de glie. Ultima clasă socială era cea a robilor țigani. Aceștia erau datori să execute munci grele ori speciale (scoaterea sării din mină etc.) și să furnizeze domniei o dajdie. În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini și negustori. În țară, tranzacțiile se făceau însă preponderent
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Chiș, Châșu ~ 'Mic(u)')", Kovács "(~ 'fierar')", Kós, Kósa "(Coșa)", László "(Laszlo, Laslo, Laslău ~ 'Ladislau, Vasile')", Lukács "(Lucaci ~ 'Luca')", Márton "(Marton, Martin"), Mihály, Miklós "(~ 'Nicolaie')", Nagy "(~ 'Mare')", Nyisztor, Pál, Petrás, Petres, Pógár "(Pogár, Pogar)", Puskás "(Pușcaș, Pușcașu ~ '(cel) cu pușcă')", Rab "(~ 'rob(u)')", Róka "(Roca ~ 'vulpe')", Salamon, Simon, Sipos "(Șipoș ~ '(cel) cu fluier')", Szabó "(Szabo, Sabău ~ 'croitor')", Szarka, Tamás "(Tamas, Tămaș, Tamaș)", Zerkula, Zajzon, Zajzoni, etc. Savantul român Mircea Eliade este considerat unul din cei mai mari istorici ai religiilor. Analizând raportul
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
obligație. Această eră o obligație colectivă, nu una individuală. Cu toate acestea, ca obligație religioasă, djihad-ul viza pe orice musulman. Existau șase condiții care limitau participarea: să fie în deplinătatea facultăților mintale, să fie de sex masculin, să nu fie rob, să fie major și să nu fie dator nimănui, să-și poată întreține familia și să fie credincios lui Allah și să plece la război cu un gând bun. Însă toate acestea sunt valabile în cazul unui război ofensiv, astfel
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Că obligație reigioasă, djihad-ul viza pe orice musulman care îndeplinea anumite criterii: psihologice ( nu trebuia să fie nebun), fizice ( să fie de sex masculin și sănătos), juridice ( să fie major și să nu fie dator nimănui), sociale ( să nu fie rob), economice ( să își poată întreține singur familia și să își poată procura singur echipamentul necesar expediției), religioasă ( să plece la război cu gândul de a propovădui Islamul). Transformarea djihad-ului dintr-o obligație colectivă într-una individuală a apărut în momentele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
poparelor. În practică, obiectivul războaielor purtate împotriva necredincioșilor era reprezentat de obținerea unui surplus de bunuri materiale, cu toate că lupta era proclamata ca fiind djihad. Caracterul profitabil al gaza-lelor de la începutul istoriei statului otoman este destul de cunoscut, mai ales în ceea ce privește capturarea robilor ( pentru mercenari și săraci, preda reprezenta principala țintă atunci când era vorba de implicare într-un război). Pradă va reprezenta un element utilizat pe scară largă de sultani pentru a-i determina pe musulmani să se mobilizeze, oferindu-li-se soldaților
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de suspiciune reciprocă. După părerea mea, poezia, mai exact atitudinea lirică în fața obiectelor din realitate, ține de dorința de cunoaștere imediată, prin exclamație chiar [...], de tendința de apropriere a lumii din jur cu ajutorul aproape magic al metaforei. [...] Poetul liric e robul metaforei, pentru că metafora e aceea care concentrează realitatea, „înghite” timpul și accelerează viteza versului. Citindu-l pe Dimov, sare de la început în ochi lipsa metaforelor. Dimov descrie, enumeră, inventariază, și de aceea are nevoie de tot mai mult spațiu [...]; el
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
român: "Intermezzo" ( Editură Albatros, 1984). Marin Mincu a decedat la Spitalul Elias din București în dimineața zilei de 4 decembrie 2009 în urma unui anevrism cerebral survenit la Televiziune și este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală. "Cumpănă", E.P.L., 1968; "Calea robilor", Cartea românească, 1970; "Eterica noapte", Albatros, 1972; "Văile vegherii", Cartea românească, 1974; "Discurs împotriva morții", Eminescu, 1977; "Pradă realului", Cartea românească, 1980; "Proba de gimnastică, Albatros", 1982; "Pradă realului", Cartea românească, 1985, colecția „Hyperion”, antologie, cu o postfața de Laurențiu
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan Borbély, "Existența diafana", Ed. Ideea europeană, 2011. În România: Nicolae Manolescu, "Cumpănă", „Contemporanul”, 14, 1969; Ov. S. Crohmălniceanu, "Critice", „România literară”, 9, 1970; Ilie Constantin, "Calea robilor", „România literară”, 52, 1970; Mircea Iorgulescu, "Critice ÎI", „România literară”, 44, 1971; Marian Popa, "Critice ÎI," „Săptămâna”, 52, 1971; Daniel Dumitru, "Eterica noapte", „Convorbiri literare”, 1, 1973; Cornel Ungureanu, "Legile meseriei" ("Văile vegherii"), „Orizont”, 12, 1975; Al. Dobrescu, "Poezie și
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
scrieri cuprind în principal episoade din viața boierilor, arătând felul în care se înțeleg între ei, cum se poartă cu servitorii și cu țara lor. Într-una dintre povești, intitulată " Cântecul de dragoste", Sadoveanu abordează problema robiei, ilustrând moartea unui rob țigan care a fost ucis de stăpânul său gelos, în timp ce în "Răzbunarea lui Nour", un boier refuză să facă pace cu Dumnezeu până când moartea fiului său va fi răzbunată. Alte fragmente se ocupă doar cu existența izolată a țăranilor: de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
novembre pădurile moarte”. El este altfel și eminescian. Codrii lui Botta nu au euritmiile valurilor marine, ci austeritatea statuară a singurătății: „Și singur e codru acuma și-n veci”. Pare un poet al legendelor acest poet în tulburătorul său discurs: „Rob codru, cum te suferi supus/ și vânzării dat singurel sub lună?/ O, frățâie, de-am fi împreună/ pe muntele Daciei, în lumina de sus!” „Dor” și „Neliniște” nu sunt doar două tragice dar fermecătoare stări poetice, caracteristice marilor filosofi și
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
coborât pe pământ împreună cu Hermes să observe comportamentul oamenilor.S-a deghizat într-un bătrân sărman și necăjit și a plecat în Arcadia.S-a cazat în palatul regelui Licaon care ura zeii.Și i-a oferitîn batjocură carnea unui rob ucis.Ba chiar încerca să-l ucidă într-o noapte.Zeus fiind furios,l-a transformat pe rege într-un lup și a incendiat cu fulgerele sale tot palatul din temelii. Altă dată,tot deghizat într-un bătrânel,însoțit de
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
pe lotul de pământ oferit de boier sau întrețineau podurile și drumurile de pe moșie, reparau morile și iazurile, lucrau în construcții. Plăteau birul și prestau slujbe și domnitorului. În timpul domniei lui Mihai Viteazul, serbii erau legați de glie. Erau folosiți robi la munci, care erau fie țigani, fie tătari. Țiganii erau vânduți de boieri că sclavi, dăruiți de domnitor sau capturați în războaie. Chiar Ștefan cel Mare a adus cu el câteva mii de sclavi țigani în Moldova după campania din
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
El scapă de moarte, ferește de erezii, de nenorociri, de diavol și de ispitele lui, de lepră și de bolile molipsitoare și incurabile; însănătoșește pe toți bolnavii care aleargă la dânsul cu încredere, ajută călătorii pe ape; îi eliberează pe robi, pe prizonieri și pe surghiuniți; află lucrurile pierdute; scapă și ferește de orice soi de primejdii și ajută în orice fel de lipsuri. De aceea, astăzi creștinii așteaptă de la Sfântul Anton orice har; haruri mari și haruri mici: și Sfântul
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
peste 1600 de familii) munceau 8 ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Deși a introdus anumite elemente progresiste la vremea aceea (ziua de muncă de 8 ore, egalitatea între sexe, o încercare de furnizare a educației pentru copii, eliberarea robilor țigani de pe moșie ultima făcută cu scopul practic de a crește numărul familiilor asociate în falanster), un an mai târziu, societatea s-a soldat cu un eșec, productivitatea promisă neconcretizându-se, în parte și pentru că Bălăceanu nu a investit în
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
al IX-lea al veacului trecut pe dascălul [[Vasile Marin Cucu]] (1915, Cornurile Ph. - ?), autorul romanelor de nuanță autobiografică: "Elevul Marcu" ([[1971]]), în care urmărea itinerariul dificil parcurs, de fiul unor țărani săraci, prin școală, "Pământurile copilăriei" (1980) și "Calea robilor" (1982), dar și pe sculptorul [[Nicolae D. Iftode]] (n. 1951, Pl), fiul unei artiste în cusături și în pictură pe sticlă, care s-a apucat de artă după ce o boală grea l-a scos din cadrele ofițerești ale armatei. A
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
în satul Segarcea.Locuitorii așezării Segarcea au fost rumâni ai domnitorilor sau boierilor, putând fi vânduți odată cu moșia și care aveau obligația principala față de stăpânul moșiei să lucreze pământul. Pământurile mănăstirii erau lucrate până la mijlocul secolului al XIX-lea, de robii țigani.Mai târziu, în orânduirea capitalista, principala ramură a economiei era agricultură, pământul fiind lucrat de către clacași. Se cultivau grâul și porumbul, iar în jurul mănăstirii se aflau întinse livezi de pomi fructiferi și plantații de vii.În anul 1854, clăcașii
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
foarte înaintate, încă de mii de ani. Numeroasele "lacuri sărate" (care în legendele locului sunt vechi guri de ocne) reprezintă o dovadă în acest sens. Conform documentelor din timpul lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu "țiganii robi" (țiganii erau singurii robi din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
mii de ani. Numeroasele "lacuri sărate" (care în legendele locului sunt vechi guri de ocne) reprezintă o dovadă în acest sens. Conform documentelor din timpul lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu "țiganii robi" (țiganii erau singurii robi din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
guri de ocne) reprezintă o dovadă în acest sens. Conform documentelor din timpul lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu "țiganii robi" (țiganii erau singurii robi din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]