6,157 matches
-
lui chiar în ziua aceea, față în față. Trebuiau să se cunoască și să cadă de acord asupra căii de urmat. Margareta îi atrase atenția că punerea în practică a acestui proiect se izbea de o dificultate majoră. Ahile vorbea româna, maghiara, germana, puțin greaca veche, în timp ce el vorbea rusa, engleza și puțin tătara. Cum se vor înțelege? El făcu un gest dezolat... se vor înțelege dacă trebuie să se înțeleagă, mijloacele contează prea puțin! Odată întâlnirea fixată, Margareta îl duse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tot aici cunoaște pentru prima oară dulceața traiului într-o obște bilingvă. Formată în egală măsură din călugări de origine slavă (maloruși și velicoruși), dar și români (munteni și moldoveni), obștea de la Poiana Mărului era practic bilingvă, limbile slavonă și română fiind folosite simultan atât pentru comunicare între monahi, cât și în cuvintele de învățătură. Este și motivul pentru care Petru/Platon învață foarte bine limba română în cei patru ani de ședere aici, iar acest bilingvism slavono-român va fi amprenta
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care îl pierduse cu ani în urmă la Poiana Mărului. La scurt timp după aceea, la Athos sosește călugărul Visarion din Valahia. Nou venit și dornic de a intra în ascultare la un monah care să îi cunoască limba maternă, româna, Visarion se apropie de Paisie și îi devine ucenic. Suntem în 1750 și este momentul în care Paisie, la doar douăzeci și opt de ani, fără bucuria de a-și fi găsit vreodată părintele de suflet atât de mult visat, devine el
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lui Paisie și scrisorile acestuia, pe care dorește să le scape de la foc și de la prigoana dezlănțuită asupra mănăstirilor pe vremea lui Cuza. Aceste prețioase documente rămân în biblioteca mănăstirii Noul Neamț, și ulterior, sunt descoperite, traduse din slavonă în română și publicate<footnote Vezi „Cuvinte și Scrisori Duhovnicești”, vol. 1-2, Tipografia Centrală Chișinău, 1999 și ediția românească a aceleiași traduceri semnate Valentina Pelin, editura Doxologia, Iași 2010. footnote>. Ucenici ai Sfântului Paisie există și în prezent nenumărați, practicând un monahism
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
La puțin după dispariția Sfântului Paisie, în 1807, la mănăstirea Neamț, a fost adusă prima tiparniță. Era momentul când limba română câștigase definitiv bătălia cu slavona în interiorul bisericii românești, astfel încât tipografia de la Neamț începe să publice în special traducerile în română, realizate aici în timpul lui Paisie de către ucenicii săi. Manuscrisele traducerilor sale în slavonă, în majoritatea lor, iau calea Rusiei și apar publicate la mănăstirea Optina, prin grija starețului Ambrozie (1812-1891). Optina va fi cunoscută de altfel în secolul al XIX
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a textului original integral slavon abia în 1986, prin grija slavistului grec din Tesalonic, A. E. N. Tachiaos. Ulterior, textul a fost tradus în limbile italiană, franceză, engleză și a făcut înconjurul lumii. În România, deși traducerea textului din slavonă în română a fost finalizată încă din 1986, de dr. Elena Lința, de la Universitatea din București, versiunea publicată va apărea abia, mult mai târziu, în două ediții, din 1996 și 2002, ambele aparținând editurii Deisis din Sibiu. Versiunea publicată în 2002, este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
impresionant, întins pe ani de zile, al doamnei cercetător VALENTINA PELIN, de la Academia Republicii Moldova. Ca rezultat al acestui studiu, au apărut două volume de scrisori și cuvinte de învățătură ale Sfântului Paisie, în selecția, alcătuirea și traducerea din slavonă în română a distinsei cercetătoare. Prima ediție a apărut în 1998, vol. I și 1999, vol.II, pe teritoriul Republicii Moldova, la Tipografia Centrală din Chișinău. Editurii Doxologia din Iași îi datorăm o a doua ediție, tot în două volume din 2010. Este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
posibilă de a-și asigura propria securitate. Cele două țări oferă deci statelor celor mai amenințate de Germania și Italia o garanție de asistență în caz de agresiune. Polonia acceptă și o alianță anglo-poloneză ce se încheie în august 1939. Româna, Grecia și Turcia își dau și ele acordul, dar Belgia și Țările de Jos, care se tem de represaliile germane, refuză garanția britanicilor. În primăvara anului 1938, Polonia devine noua miză a politicii hitleriste. Pînă atunci această țară avusese relații
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
expulzarea transilvănenilor din românia] Pe la sfârșitul lunii august, o știre menită să stârnească o mare agitațiune în țară este transmisă telegrafic de la Budapesta: poliția din Caransebeș a descoperit niște manifeste anti ungurești care au fost expediate din București de către Iredenta română. Aceste manifeste, tipărite cu litere roșii, au fost expediate cu poșta în Ungaria, o parte din ele au rămas în țară, unde au fost tipărite, spre a fi trimise treptat în Ardeal și în Banat. Manifestul erea semnat: „Comitetul de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cu litere roșii, au fost expediate cu poșta în Ungaria, o parte din ele au rămas în țară, unde au fost tipărite, spre a fi trimise treptat în Ardeal și în Banat. Manifestul erea semnat: „Comitetul de inițiativă al Iredentei române: Al. Ciurcu“. Manifestul chema pe români la luptă. „Să se desfășoare pretutindeni drapelul Iredentei române. Vae victis! ...“ La București începe agitația. Un student ardelean inimos, Gheorghe Ocășanu, mă întâlnește, îmi spune că e înștiințat că, dintr-un ceas în altul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
rămas în țară, unde au fost tipărite, spre a fi trimise treptat în Ardeal și în Banat. Manifestul erea semnat: „Comitetul de inițiativă al Iredentei române: Al. Ciurcu“. Manifestul chema pe români la luptă. „Să se desfășoare pretutindeni drapelul Iredentei române. Vae victis! ...“ La București începe agitația. Un student ardelean inimos, Gheorghe Ocășanu, mă întâlnește, îmi spune că e înștiințat că, dintr-un ceas în altul, va fi arestat și-mi cere să primesc la mine stocul de manifeste ale Iredentei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de îndrăgite de bucureșteni ș.a.). Atragem atenția că profesiunile sau instituțiile respective fiind prezentate în limba franceză, ordinea alfabetică a traducerilor în limba română în cadrul acestei Anexe nu a putut fi întotdeauna respectată (de pildă Jurnaux, în franceză, Ziare în română, cititorul nostru aflând informațiile despre ziare - dar și jurnale - la litera J); eventualele translații fiind, totuși, destul de puține, am menținut succesiunea din original (v., îndeosebi, secvențele: „Ghidul Capitalei“ și „Adresele diverse“). Precizăm că datele statistice principale referitoare la capitala României
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de curând, Școala Nr. 37, de unde a și ieșit la pensie. L-am văzut peste ani, din ce în ce mai obosit și mai palid... Era puțin necăjit pe mine că n-am îmbrățișat matematica pentru care, socotea el, aș fi avut oarece înzestrare... „Româna o știm cu toții... doar suntem români!” Am trăit alături de el clipele nostalgice ale despărțirii de școală... Mă gândeam atunci cum va putea un astfel de om să se obișnuiască cu ideea de a trăi departe de ea. Imposibil! Și, într-
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLET. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
cinci (sistem sovietic), iar trei era notă de trecere. Noi, elevii, știam acest lucru și ne bucuram pentru nota primită. Ne miram că domnul profesor nu realizează acest lucru. Sau poate știa, dar ne încuraja în felul lui. Profesorul de română, domnul Petrescu, era un vechi absolvent al Școlii Normale. Știa să cânte la mai multe instrumente și a înființat în școală o formație mixtă - cor și orchestră. Orchestra era formată din viori (trei în fața vocii întâi și trei în fața vocii
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Facultăților de Fizică din țară și nu numai din țară. În același timp, este un nou prilej de a atrage atenția, încă o dată, Ministerului Educației și Cercetării, dar și a altor factori de decizie asupra stării învățământului de fizică din Româna, asupra posibilităților pe care le au absolvenții Facultăților de Fizică pentru ca, la sfârșitul studiilor, să poată profesa în România. Și de a sublinia, încă o dată, că nicio țară nu poate progresa economic, tehnic, științific, cultural, fără a sprijini și dezvolta
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Motto: (Nicolae Bălcescu) Oare să fie adevărat? Suntem o nație? Păi să luăm pe rând elementele componente. Împărțim comunitatea de loc (strada Mușatini, nr. 24), limbă (româna vulgară), istorie (despre asta nițel mai târziu), obiceiuri (nu ne ascultăm unii pe alții decât dacă ni se pare că asta ne ajută în demersul nostru personal). Dar avem oare și obiective comune? Mi se pare că da, pentru că vrem
CATEDRA DE ISTORIE. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena – Valerica Panaite () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1840]
-
opiniile unora dintre cei care-am fost la Tg. Neamț (Colocviile de literatură n. red.)! Nu mă simt prea grozav la ora aceasta! Abia întors, am constatat că iar nu am catedra întreagă. Legănare de vînturi! Continuu să predau, totuși, româna la clasele a 10-a (două), plus niște ore de agricultură. Dar perspectiva de a fi plătit cu ora nu-mi poate conveni. Pentru că nu-s plătit și în concediu. Poate se va rezolva în vreun fel. Dar tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mare cu vreo 5 ani, are mai multe amintiri din acea perioadă. În urmă cu două săptămâni trecuse pe acolo, chiar la pe la familia care ne găzduisefamilie ai cărei membri fuseseră catalogați "chiaburi" la vremea respectivă. Un unchi, profesor de română, fusese repartizat prin anii 1954-1955 la școala din Cârligi, al cărei director era tata. El mi-a stârnit interesul pentru acele meleaguri și pentru că-și amintise că tata, după ce fusese numit în funcție, firesc, inspectase toată clădirea, fost conac
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
titlu academic, dar a fost un autodidact redutabil. Copilărind într-un mediu multietnic așa cum era orașul Cernăuți -, multilingvistic și multicultural, mama a învățat "din mers" șase limbi ale minorităților din acest oraș cosmopolit, pe care le vorbea în mod curent: româna, germana, ebraica, rusa, sârba, ucraineana și, desigur, limba ei maternă, adică poloneza. Credeți că veți găsi astăzi în epoca Internetului cu ușurință o persoană care să stăpânească perfect șase structuri lingvistice comunicaționale diferite, înglobate în aceeași ființă umană? Mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bunicul dinspre mamă, Neculai Prisecaru, pușcaș pe fostele moșii regale, administrator, agricultor sfătos, diriguitor de familie cu mulți, mulți copii, nepoți și strănepoți. Mai târziu au apărut alți "prieteni" sfătuitori, îndrumători, magiștri: evreul profesor de germană Hary Zupperman, profesorul de română Mihai Dărăban, Ana Blandiana (mi-a răspuns favorabil la "poșta redacției" în revista "Contemporanul", aveam 17 ani), Ioanid Romanescu (m-a debutat în "Convorbiri literare", cu mai multe poeme, în nr. din august l973 eram elev de școală postliceal-biblioteconomică în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lume mult mai bogată decât în cazul celor mai mulți, în interior. Și la școală am avut necazuri. Nu mă mai simțeam confortabil în orașul meu. Când am terminat liceul la "Unirea", calitățile mele de recitator al liceului, de elev înzestrat la română, mi-au indicat, așa cum îmi spunea și sufletul, că am înclinații în latura umanistă. În momentul când am hotărât să urmez filologia, această secție neexistând la Brașov, am ales Constanța pentru că acolo locuia un frate al mamei care mă putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
al mamei care mă putea ajută financiar. A fost o alegere corectă. În facultate m-am deschis enorm, am prins curaj, susținut fiind de profesori cărora le port recunoștință și acum. N-am funcționat decât trei ani că profesor de română în comună brașoveană Poiana Mărului. Și nu pentru că nu mi-ar fi plăcut meseria și lucrul cu copiii de altfel toată viață am continuat să am o bună și fructuoasă relație cu ei ci pentru că însușirile mele de recitator care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lucrez la cartea lui Cetățeanu, Președintele Romwriters din Canada, și el va participa la Târgul de carte de la Montreal din noiembrie. Am în șantier o carte despre Mircea Eliade, sunt în faza de concepție a unui Ghid de traducere din română în franceză. De abia apărut numărul 24 al revistei mele, gândesc și concep deja numărul 25, care sper să apară în decembrie. CAPITOLUL II Îți mai aduci aminte, Doamnă... ANGELA BACIU în dialog cu regretații: Nina Cassian Îți făgăduiesc să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a fost ajutat de foștii profesori să își ia bacalaureatul. A terminat Facultatea de Filologie, secția română-istorie, la 'fără frecvență', la Iași, ca șef de promoție, după care s-a stabilit la Turnu-Severin, unde a lucrat ca profesor suplinitor de română, bibliotecar, zilier pe diferite șantiere, încărcător și descărcător de lemne. A mai fost anchetat de Securitate și după eliberare, între 1972-1976. A fost chemat și de câte două, trei ori pe săptămână la Securitate, inclusiv în timpul orelor de curs. Nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în Transnistria, Republica Moldova le-a dat drept de vot tuturor rusofonilor, a dat dreptul limbii ruse să fie a doua limbă oficială. Cum au răspuns rusofonii ? S-au consolidat economic și politic mai întâi, apoi au început să strige că româna e o limbă nelegitimă. Din nou, revin la vorba Hertei Müller : ca să ierți pe cineva, ca să ajungi la reconciliere cu el și să faci un pact, trebuie mai întâi să te consolidezi, să ai putere. Deci, da, Estonia a reușit
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]