6,798 matches
-
alții, de ostași romani mândri de trofeul simbolic capturat la înfrângerea Iudeei -, am crezut de cuviință să cutreier ulițele strâmte ale fostului ghetou de pe malul Tibrului. M-a surprins că nu am găsit din fostul ghetou decât câteva clădiri în ruină (și un restaurant cașer cu un meniu sărac și prețuri piperate), dar de acolo am ajuns cu ușurință la Sinagoga Mare care se află la periferia fostului cartier evreiesc, pe promenada ce însoțește Tibrul, râul care străbate cu întortocheri numeroase
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
zonă periferică clamând: Palestina Libre. La confluența celor trei coline unde s-a inițiat construirea orașului Roma se afla în antichitate Foro Boario, adica Piața (Târgul) de Vite. Astăzi, din spațiul construit altadată, nu a mai rămas decât o frumoasă ruină din ceea ce a fost, judecând după dimensiunile ei, o poartă de intrare într-o clădire importantă desemnată astăzi ca "Arco degli Argentari". La marginea pieței de altădată se înalță acum o bisericuță, Chiesa San Giorgio di Velatro, și la stânga, pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
eram omul potrivit. În plus, Saveta era mătușa mea, Mina era bunică-mea după tată și doctorul Piticaru îl botezase pe fratele meu Victor. Este adevărat că mai căutasem ca prostul și alte comori, scormoneam aiurea și fără noimă prin ruine de bordeie, care încă mai aveau urme vagi de vatră. Mă luam după flăcăruile care ardeau în noaptea de Înviere pe acolo, chiar dacă eu nu le-am văzut niciodată. Prostii. Acum am luat-o științific și am început ancheta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mea ca să-i rămînă doar lui? Nu banul este ochiul dracului ? Nu era acolo și mașina aia care-i făcea cu ochii Spurcatului? Plec pleoștit rău, dar nu mă las. Mă pregătesc bine cu unelte și mă duc la o ruină aproape de conac. Acolo creșteau buruieni înalte cît mine, erau verzi și viguroase tare. Era un semn bun că sînt pe felie. Emoționat, încep să tai buruianul acela cu tulpina groasă cît degetul mare. Inima îmi bate cu putere și repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în ultimul secol Iașul n-a avut așa un primar de bun. Vine și ziua cînd omul se întoarce acasă. Mă roagă amabil să merg cu el să văd casa. Iată, domnule primar, cum îmi înapoiați casa. Casa era o ruină. Fără geamuri, fără uși, fără acoperiș, fără dușumele și fără doi pereți. Cărămida era în curs de dispariție. Pun mîna la inimă și nu pot vorbi. Profesorul îmi răsucește cuțitul în rană. Mi-ați făcut un mare serviciu, vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a ținut scai, bocind s-o lase și pe ea să-l însoțească. Autobuzul, o rablă, gîfîia în josul Moravei, iar șoferul a sărit de vreo trei ori de la volan să se ascundă în șanțuri de frica avioanelor care treceau pe deasupra. Ruine și moarte presărau tot drumul ca niște mustrări tăcute, ca niște blesteme înăbușite. Casa bătrînească nu mai era decît ca o rană adîncă și tăcută. Numai ea a fost distrusă. Ceilalți au scăpat cu mici pagube și cu o spaimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a ridicat „curți cu două rânduri”, iar pentru a scurta drumul până la Galata a făcut pod de lemn peste Bahlui. (Pe acel loc se află acum Podul de Piatră) - Numai că după vreo 15 ani totul a căzut pradă focului, ruinele rămânând afumate și triste până în 1874, când Ruxandra - sora domnitorului Mihail Sturza - a refăcut palatul, unde a locuit până la sfârșitul vieții. - Mărite Spirit, în graba noastră am uitat să amintim de paraclisul din casa domnească, conceput de ctitor ca o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în palat se intra prin o sală mare care era despărțită printr-o balustradă, fiind ferestre mari cari ocupau toată fațada cu privire într-un lac ce se termină pe la poalele colinelor.” - Astăzi, în curtea Frumoasei se mai văd doar ruinele fostei egumenii aflate în dreapta după intrarea pe sub turnul clopotniță și „Palatul de pe ziduri” realizat de arhitectul Kubelca în 1812. După secularizarea averilor mănăstirești (1863), curțile domnești au fost prefăcute în cazarmă pentru armată, iar mai târziu aici s-a instalat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
unui îndrăgostit de frumos și de vechimea izvodirilor domnești sau ale altor muritori... - Prea mă ridici în slăvi, mărite Spirit...și nu merit o așa laudă... - Să lăsăm asta și să mai spunem doar că mănăstirea Golia a căzut în ruină după secularizarea averilor mănăstirești din 1863. A stat apoi închisă o perioadă lungă de timp (1900-1947). Acum, însă, ar cam fi vremea să ne gândim încotro s-o apucăm. - Nu înainte de a spune, mărite Spirit, că în curtea Goliei se
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
neguțitorilor din Iași; și cel orânduit...să poarte grijă pentru toate veniturile și cheltuielile cu frica lui Dumnezeu.” - N.A.Bogdan mai spune că Stefan Bosie, ctitorul bisericii Sfântul Spiridon, a început și construirea spitalului, fapt ce l-a dus la ruină. Am tot vorbit, dar n-am aflat când a fost sfințită biserica, mărite Spirit. - Sfințirea bisericii s-a săvârșit în 1758, iar în 1763 Patriarhul de Constantinopol Samoil, printr-un decret, ridică mănăstirea Sfântul Spiridon la rangul de Stavropighie - mănăstire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
făcute mai ales prin constrângere, iar agricultura practicată era una de subzistență, datorită permanentei incertitudini în privința posibilității păstrării locuinței sale, cât și a predispoziției de a migra de pe o moșie pe alta. Boierul bucovinean considera că vina pentru starea de ruină economică a satelor revenea regimului fanariot corupt, care nu făcea decât să urmărească extorcarea de bani a locuitorilor 146. Pentru ridicarea țărănimii, dar și a agriculturii, din starea de profundă înapoiere în care se afla, memoriul bucovinean din noiembrie 1780
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sprijinul puterii lor maritime pentru zonele lor laconiene, tot la fel cum în istoria modernă pentru Olanda și Anglia cele mai mari monarhii ale acelei vremi părțile lor slabe erau tocmai cele mai întărite ale țării, de la care venea chiar ruina lor. Înlănțuirea lucrurilor, legătura schimbătoare și neatârnarea popoarelor, interdependența raporturilor politice face ca cea mai minoră împrejurare și cea mai îndepărtată sau cea mai neînsemnată schimbare a stăpânirii unui stat este și poate să devină relativ de cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se consideră că existența politică a Imperiului turcesc este atât de precară, că porțile din importantul Constantinopol curând vor fi în mâini străine. Fără temeiuri ale menținerii, fără marină, fără arte și fără ordine, acest stat conține în sine germenul ruinei sale și a nimicirii sale. Circumstanțele externe lipsesc. Ele vin, se dezvoltă și ajung curând la maturitate. Încă un pas, încă o lovitură și acest imperiu nu mai există. Acest stat, plin de sucuri stricate, menit spre ruină, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sine germenul ruinei sale și a nimicirii sale. Circumstanțele externe lipsesc. Ele vin, se dezvoltă și ajung curând la maturitate. Încă un pas, încă o lovitură și acest imperiu nu mai există. Acest stat, plin de sucuri stricate, menit spre ruină, ca și imperiul grecesc de odinioară, are să-și afle totuși sfârșitul existenței sale printr-o altă mână, dacă chiar rușii, ca Rumeanțev, Weissmann și Suvorov nu ar exista și chiar de la sine ar trebui să înceteze a fi. Turcii, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Chilișeni-Știrbăț. O fâșie cu o lungime de aproape 2 mile și o lățime de numai o jumătate de oră de mers. Această soartă nefericită aduce cu sine o suită întreagă de neobișnuite și triste neajunsuri. Petiționarul e deja amenințat de ruina totală. R. Din 326 de familii înstărite, care, cu prilejul stabilirii granițelor, au luat parte la acea nefericită împărțire a proprietăților, el abia poate număra acum 140 de familii sărace. Între acești nenorociți supuși rămași nu este unul care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aveau garanția în istoria națiunii, în drepturile rangului și în străvechea constituție a țării. Acum, nu numai că este despuiat de aceste privilegii hotărâtoare, ci este și supus unor noi taxe. Subsemnatul plătește o contribuție deopotrivă arbitrară și apăsătoare, pentru ruinele domeniilor rămase de această parte a graniței și pentru supușii săi rămași acolo, care trebuie să se hrănească de partea cealaltă a proprietății împărțite după cum am explicat mai sus. El achită această taxă și pentru agricultorii săi, care dealtfel erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
putut imagina că, în final, chiar propria situație îl va întrista într-atât. Pentru aceste sacrificii, pentru acest zel, pentru serviciile aduse, pentru cheltuielile sale, pentru suferințele sale și pentru asigurările care i s-au dat, zace acum înconjurat de ruine ce-i dovedesc justețea suspinelor. U. Astfel, pe când își continua fără întrerupere treburile oficiale și își accepta destinul aici în Viena, s-au năpustit pe capul său și restul necazurilor, o dată cu izbucnirea războiului în anul 1788. El a pierdut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de odinioară, a uscatului. Zidurile voastre sunt acoperite de licheni, mușchi, iar când degradarea lor e destulă, pe ziduri vechi și chiar acoperișuri, vedeți și câte un copăcel. Ce face el cu rădăcinile Înfipte În zid? Ceea ce ne arată orice ruină... Vine apoi pasărea să-și facă cuib și veverița să culeagă rodul; și eu bineînțeles, la vânătoare... Că treaba se face cu mult mai Încet decât am spus-o acum nu infirmă scenariul, dar e pentru că omul se opune, investind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Univers, În care ne facem și noi de cap, trăiește de fapt Între două salturi calitative, Între care acumulează cantitativ doar degradare, regenerând sau, dacă vreți, născându-se dintr’un alt Univers, „uzat“, de dinaintea Marii Explozii și furnizându-și propriile ruine drept „materie primă“ celui viitor. Ceva trebuie să se schimbe totuși: e vorba de forma În care se prezintă viața eternului Univers de fiecare dată, legile mișcării lui, o mișcare absolut internă, de bibelou, dar unul care nu stă pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
amplificări mai mari - zisele puncte critice -, evidențiind acele vestite puncte/locuri. Mai există și armonici superioare, o rețea mai rară, dar mai intensă, cu punctele ei de intersecție, extrem de semnificative. Pe unele din ele s’au construit temple, iar pe ruinele acestora catedrale... Pericolul, care poate Însemna ori prea mult bine ori prea mult rău, abia aici intervine, dar nu duce la moarte, decât la suicid ori fugă. O paralelă: Piramida lui Keops, care a indus spaimă unui vizitator din secolul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deși n’ar trebui, cât aur i-a răpit Traian lui Decebal. Oricum i-a fost Îndeajuns să țină Roma tot Într’o petrecere patru luni, să construiască un forum cu columna de rigoare, dar să lase imperiul În aceeași ruină financiară În care Îl moștenise. Așa Încât, curând, acei nesățioși au fost nevoiți să caute aurul În munte, săpând filoanele. Câte au mai rămas le-au mântuit austriecii, lăsând canadienilor care dau acum târcoale locului doar să spulbere munții și tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca să cucerească frumoasa cetate de la Dunăre. Soliman Magnificul, Mahmet al II-lea Fatih, Ioan Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul, precum și nesfârșite detașamente de soldați trimiși de țarii ruși au asediat zile și nopți celebra fortăreață de la Dunăre, construită pe ruinele unei cetăți dacice. Cei care au construit aceste tunele au fost turcii. Au cucerit cetatea Brăilei în 1528 sub conducerea lui Soliman Magnificul și vreme de trei secole au deținut controlul acesteia, transformând-o în „raia turcească.” În felul acesta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
este îngropată mama domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Acest lăcaș, fiind distrus în urma unui cataclism, a fost reconstruit de către Ștefan cel Mare, domnul Moldovei. Nerezistând alunecărilor de teren, biserica rămâne numai în amintirea oamenilor, dovadă a existenței sale fiind ruinele vizibile și astăzi. Nu departe de aceasta, Petru Rareș voievod a construit o altă biserică, tot cu hramul Sfântul Nicolae, fiind cea mai măreață la timpul său. Mănăstirea a fost necropolă voievodală și prima biserică pictată pe exterior, fiind un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pe care o oferă Mântuitorului prin Sfântul Nicolae, patronul Bisericii. Alături sunt înfățișați Iliaș (moștenitorul tronului, al cărui chip este înnegrit datorită trecerii la islamism), Ștefan, doamna Elena și copiii mai mici: Constantin și Ruxandra. În curtea mănăstirii se văd ruinele casei și ale beciului domnesc, dăinuind peste ani încă din timpul domnitorului Petru Rareș. La plecare, măicuța a ținut să ne arate stema Țării Moldovei din timpul lui Petru Rareș și ne-a explicat că aceasta este reprezentată prin capul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
are un pitoresc fermecător. Primii locuitori ai săi erau din Epir care au părăsit zonele în care locuiau din cauza lui Ali-Pașa de origine turco-albaneză. Numele satului vine de la un castel, sau o cetate bizantină din care s-au salvat câteva ruine. Dacă înainte satul avea imaginea agrară a satelor grecești, azi s-a transformat într-un loc de recreere cu restaurante, pensiuni pentru turiști care vin să vadă Meteora. Ce frumos se-ntinde satul imediat lângă stânci!îl privea Janeta. Chiar
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]