4,646 matches
-
al liceelor din Bacău și Român, iar pe cel superior la Liceul de băieți „Cuza Vodă”din Huși, absolvit în 1924. Cu o înclinație spre desen și pictură s-a remarcat prin expozițiile de la sfârșitul anului școlar și prin „caricaturile schițate în cretă, pe tablă, la șezătorile școlare ale liceului. Au făcut senzație caricaturile expuse de elevul Angheluță, la una din librăriile orașului din acel timp, reprezentând pe unii profesori ai școlii.” Este premiat că elev în 1921 în cadrul concursului „Tinerimea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
încă altele, pe care cei în domeniu le pot observa și comenta judicios, au contribuit la aprofundări și la acumulări temeinice în viziune, stil și tehnică plastică, maturizându-l ca artist. În iunie 1931, pare entuziasmat de perspectivă de a schița „toate personalitățile politice, oameni de știință, toți profesorii de la facultatea de medicină din Paris”, încât singur să-și deschidă o „expoziție modestă de crochiuri”, care i-ar aduce și ceva profit financiar. Crescut într-o bună tradiție a respectului și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe trotuar, mă opresc și întorc privirea. Un fior de neliniște, parcă de bucurie, a pus stăpînire pe mine de pe cînd treceam strada. Dintr-o mașină, un Fiat 1300, mă urmăreau doi ochi mari, albaștri. Cred că din instinct am schițat un zîmbet de salut și am observat că mi s-a răspuns tot printr-un gest, făcut cu degetele mîinii drepte, lipite pe parbriz. Am mai salutat de multe ori ochii ăștia, văzuți tot prin parbriz, i-am salutat tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o privire prietenească, dar ironică spre fata cu ochi frumoși, continuă: Îmi amintesc însă de numele Zaharia, Dinu Zaharia, un băiat înalt, tot de la combinat... Da, sigur-sigur, zic eu, am fost propus odată cu el. Dacă-l întîlniți, surîde doamna Cristescu, schițînd o privire spre fata de alături, spuneți-i că a făcut o victimă pe aici, pe la noi... Sînteți rea, doamnă! exclamă fata, modelîndu-și frumos gura mică. Am înțeles că mă tachinați cînd sîntem numai noi, dar să spuneți de față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca un boxer în ring, merge furios spre director, îl trage deoparte, îi spune ceva, apoi iese, ignorînd total că de fapt intrase într-o cameră unde erau, totuși, niște oameni. (Dacă nu din politețe, măcar din bun-simț trebuia să schițeze un gest de salut.) Directorul s-a schimbat la față, și-a aprins, cu mîna tremurîndă, o țigară, în timp ce secretarul literar s-a apropiat de el să-l întrebe ce-a vrut bărbatul furios. Directorul s-a uitat în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
senin al multor femei blestemul meu cel bun... Presiunea în separator crește continuu. Pun degetul pe butonul de deschidere a supapei prin care voi arunca azotul în atmosferă. Tensiunea în filtre s-a stabilizat la valoarea dictată de Graur. Vlad schițează un zîmbet, semn că a scăpat de trăsnet. Aer! anunță el, pornind pompa de alimentare. Manometrul de pe aer indică o creștere lentă a presiunii în tunelul de alimentare. De jos, din colțul încăperii, se aud cîteva pocnete înfundate. Scurtcircuit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe sus. Cînd ajunge lîngă noi, mama fetiței se oprește din rîs și face un gest scurt, vrînd să-și schimbe mersul. E Tamara: capul ei brumat parcă a început să viscolească văzduhul nopții. Se uită la noi mirată și schițează un salut spre Brîndușa, apoi își continuă mersul, cotind spre blocuri, în direcția din care s-a auzit strigătul și unde trec iarăși, de pe trotuarul celălalt, cîțiva oameni. Soțul Tamarei un tip sigur de el, cu o față pătrată, sprîncene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în gât și caută un șervețel. Dar tu hotărăști. Își suflă nasul. Dacă crezi că nu ți se potrivește... spune-mi. Nu mă supăr. Păi... ce să zic... Of, Doamne. O să mă gândesc, reușesc să îngaim într-un final și schițez un zâmbet chinuit. Punem rochia de mireasă înapoi în geanta ei, mâncăm niște sandvișuri de prânz și ne uităm la un episod vechi din Changing Rooms, la televizorul cel nou cu cablu pe care ai mei tocmai și l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe care mama a insistat să le scrie ea. Mâna i se încleștează în jurul unei lingurițe de plastic. De la cocktailurile albastre sinistre la rochia aia complet, complet ridicolă... — Pe bune? Sună groaznic! — Ei, a trecut. Lingurița se sparge și Christina schițează un surâs vag. Dar gândește-te la ce ți-am spus. E ziua ta. A ta și a lui Luke. Fă totul așa cum îți dorești tu și nu te simți vinovată în nici un fel. Și încă ceva. Becky... — Da? — Adu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune o moașă care tocmai intră. Și un mesaj de la soțul dumneavoastră. În momentul ăsta nu poate să plece de pe insulă din cauza condițiilor meteorologice defavorabile, dar a zis să vă zic că vine cât poate de repede. — Mersi, spune Suze, schițând cu greu un surâs. E nemaipomenit. Dar, când moașa iese din nou, încep să-i tremure buzele. — Bex, ce mă fac dacă Tarkie nu poate să se întoarcă? Mami e la Ulan Bator și tati nu știe absolut nimic despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca dragostea de mamă. Mai ales în ziua de azi. Adevărul e că mi se pare că se exagerează puțin cu dragostea de mamă... N-are nici un rost. Luke nici măcar nu e atent la mine. Sună telefonul, iar el nu schițează nici o mișcare, așa că mă duc în sufragerie să răspund. — Alo? — Alo? Cu Rebecca Bloomwood, vă rog, spune o voce stranie de bărbat. — La telefon, spun, remarcând pe masă un nou catalog de la Pottery Barn. N-ar fi rău să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de-aia am venit la New York, ca să o impresionez pe mama. Am vrut să se oprească în mijlocul străzii, să se întoarcă spre mine și... să mă priveasă lung... cu mândrie... — Dar e foarte mândră de tine! — Ba nu e deloc. Schițează o urmă de surâs. Trebuia să renunț de la început. — Nu! zic, un pic cam târziu. Îi iau mâna și mă simt complet neajutorată. Prin comparație cu el, mă simt extrem de protejată și de răsfățată. Eu am crescut cu sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice către una dintre femeile în dungi alb-verzi. Nu! sare Lulu. Sigur că nu. Bună, Becky! Ce mai faci? O, Doamne! E Lulu, cu care mergeam să-mi cumpăr negrese. — Bună! zic. Nu știam că te ocupi de catering! — Ei. Schițează un mic gest autoironic. Îmi fac și eu de lucru cum pot. Copiii sunt mari acum și... — Știi, Aaron, băiatul ei, e în formație! face mama mândră nevoie mare. Cântă la clape! Și să știi că sunt foarte buni! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
memoriu”, scris În urma unei călătorii prin Moldova efectuate În 1785. În Mémoire sur l’état ancien et actuel de la Moldavie, diplomatul francez acuză un șoc cultural, manifestându-și totala surprindere față de Înfățișarea, stranie pentru el, a evreului moldovean. El Îi schițează acestuia un portret-robot, scos parcă din Paginile bizare ale unui Urmuz de secol XVIII : „Evreii, pe care-i deosebești de la distanță după figura lor, care e cea mai ciudată din câte se află prin alte țări, au capul pătrat la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 169 ; 687, p. 55 ; 135, p. 228)"/>. Alteori, evreilor polonezi li se ardeau pur și simplu bărbile și perciunii rituali <endnote id="(784, p. 28)"/>. La situații umilitoare de acest gen, cei mai mulți evrei asistau resemnați, fără să Îndrăznească măcar să schițeze o ripostă. Un proverb evreiesc sintetizează cum nu se poate mai bine acest amestec de lașitate și Înțelepciune : „Mai bine evreu fără barbă decât barbă fără evreu” („Barba las-o să se ducă, capul să trăiască”, În versiunea lui Anton
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vulpoiul să poată și să vrea să plece. „Aceasta este exact ce avem de gând să facem cu evreii noștri”, conchidea Brătianu <endnote id=" (728, p. 69)"/>. Etica ortodoxă și spiritul anticapitalismului Pentru a Înțelege pe deplin fenomenul socio- economic schițat mai sus, trebuie să apelăm la perspectiva maxweberiană. Spre deosebire de „etica protestantă”, „etica ortodoxă” nu conține der Geist des Kapitalismus <endnote id="(658)"/>. „În ochii Ortodoxiei - notează Daniel Barbu, comentând «firea românilor» -, singura muncă legitimă este cea care se ferește cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
conține, ca orice clișeu, un adevăr parțial. Nu este locul să abordez În această lucrare, În toată complexitatea lui, acest important aspect socio- economic (unul dintre aspectele care au făcut din „problema evreiască” o problemă), dar ar trebui să fie schițată justificarea sau lipsa de justificare cantitativă a clișeului În discuție. Evident, nu voi lua În discuție situațiile de excepție, În care clișeul Însuși era ridicat la rang de lege, ca În Banatul habsburgic din timpul Mariei Tereza : „Deoarece evreii sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu, Editura Nemira, București, 1994 (ediția a II-a, 1996). 62. Ion Ianoși, „Prezentare” la V. Soloviov, N. Berdiaev, Gh. Fedotov, Creștinism și antisemitism, Editura Humanitas, București, 1992. 63. Viorica S. Constantinescu, Evreul stereotip. Schiță de istorie culturală, Editura Eminescu, București, 1996. 64. Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ediție Îngrijită de Iordan Datcu, Editura Grai și Suflet, București, 1995 (prima ediție : Editura Socec, București, 1915). 65. I.C. Chițimia și Stela Toma (coordonatori
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vlad Sorianu, Al. Săndulescu, Constantin Trandafir, Al. Piru, iar în 1987 i s-a acordat „Premiul special”. Cititor consecvent al rubricilor sale (din România literară, Ramuri și Flacăra), eu am comentat numai cartea de amintiri și, după deces, i-am schițat un portret final (v. Ateneu 24, nr. 7, iulie 1988, p. 10). Paginile celor două articole leam reunit ulterior, sub titlul comun „La despărțirea de Eudoxiu”, în volumul Despre șapcă și alte lucruri demodate (Ed. Agora, 2001, p. 124-132). În
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și impostori, atmosfera fiind de continuă încordare și luptă. Eu, care voiam să mă retrag pentru o vreme din publicistică, trebuie să constat că numai lupta ne-a rămas, de vreme ce alții care ar putea să lupte și ei sau măcar să schițeze un gest de luptă sunt tot mai lași. Am atîtea să-ți spun, dar nu mi-ar ajunge cîteva pagini. De aceea aștept să ne vedem, poate prin martie, cînd am de gînd să mă duc pe acasă (n-am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ai corespondenței, într-un moment al vieții sale cînd lăsase porțile întredeschise, cu nostalgii de evocator reprimat, gata să dea drumul unor secrete biografice. Din păcate, mereu încrezător în răbdarea timpului, iar uneori copleșit de treburile cotidiene, am ratat oportunitățile (schițate în scrisori) de a dialoga amplu și de a pătrunde mai adînc în intimitatea persoanei, una care trăise atît fericirile, cît și dramele secolului. Nici o reconstituire documentară, oricît de minuțioasă, nu poate egala profunzimea și pregnanța mărturiilor directe. Semnificative pentru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
către Făgăraș încearcă să oprească o mașină dintre cele care circulau în zonă. O mașină de Făgăraș oprește și amabil este invitată să urce. Arată că merge la Făgăraș la spital, având soțul rănit și-mi spune numele. Proprietarul mașinii schițează un zâmbet abia perceptibil și pornește în viteză. Întâmplător, spune el, locuiește în Făgăraș în vecinătatea spitalului, așa că nu va fi o problemă să o lase chiar la poarta spitalului. Ajunși la destinație, mașina intră pe poarta spitalului, face un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
e de făcut ? Să ne privim cât mai adânc în această oglindă, să ne cunoaștem mai bine, să ne lăsăm posedați de geniul lui Caragiale, să devenim caragialieni, adică înțelepți, buni și ironici. I Caragiale - contemporanul nostru ? Caragiale contemporanul nostru ? Schițez o parafrază la titlul celebrului studiu al lui Jan Kott despre Shakespeare apărut în 1964, în Anglia, dar sub o formă interogativă, având în minte opusculele care fac din Caragiale, „acest complicat și sensitiv seismograf intelectual” cum îl numește Octavian
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
arbore ce își întinde ramurile spre stancă, fără a putea să o atingă! Zona a intrat în atenția autorităților braziliene și argentiniene în 1902, când a fost trimis să o studieze Carlos Thays, arhitect peisagist de origine franceză, care a schițat primul proiect de amenajare. Parcul Național Igazu, astăzi cu o suprafață de 200000 de hectare cuprinse atât în Argentina, cât și în Brazilia (25% în Argentina și 75% în Brazilia), avea să prindă viață începând cu 1930, fiind declarat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
joc de mine. Sufletul fermecat și toate celelalte sunt niște vr)jeli. Încerc s) m) amuz de patosul exagerat al violonistului, Ins) fața mea refuz) s) zâmbeasc). Nu reușesc decât s) m) Întreb de unde am Înv)țâț eu oare s) schițez un zâmbet atât de penibil. Renunț la el și ascult. Timp de cinci minute, acest b)iețel reușește s) m) Împace pan) și cu detestatul Mendelssohn. Un tur al Orașului Vechi cu doi poeți, Harold Schimmel și Dennis Silk. Nu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]