4,368 matches
-
al limbii vorbite, poetul utilizează cu iscusință posibilitățile ei expresive, împrumutând și prelucrând numeroase expresii pline de savoare și de pitoresc: „Porțile nourilor s-au dezlegat, Plouă cu cofa pe munți și pe sat. Mătcile seci și închise-acum fierb.” (După secetă) El folosește locuțiuni verbale și nominale determinative, clișee uzuale de limbă, formulări familiare, sintagme, toate considerate fapte de limbă cu valoare stilistică și estetică, de circulație largă și folosite curent de către vorbitor. Iată de ce, nu întâmplător, preocuparea poetului de a
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
excepție a copilului-poet receptează din viața satului atât o perspectivă reală cât și una folclorică, legendară. Perspectiva reală e situată în orizontul unei istorii tragice. Peste satul copilăriei poetului se prăvălește tăvălugul războiului, apoi își proiectează umbra terifiantă anii de secetă. Oamenii sunt însă plini de vitalitate, într-o luptă surdă cu viața. Vorbind despre satul natal, Labiș va conchide mai târziu: „Lumea aceasta a noastră e viguroasă și tare, miroase a sudoare și-a sânge, a balegă de bou și-
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ochiul și cu gândul pe când murea mioara, bolnavă, pe nisip. O tragică baladă cânta prin ramuri vântul, o mioriță-ntoarsă în alt chip. Copilul și mioara s-au șters din amintire, războiul peste toate a pus un văl de fum. Și seceta săpase mai multe cimitire.” Evocarea aceasta apărea în 1955. Înrudirea ei ca geneză cu capodopera labișiană Moartea căprioarei (1954) devine seducătoare. În ambele ne întâmpină prezența unui animal mult îndrăgit, la a cărui moarte poetul asistă îndurerat, fără putința de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
unui animal mult îndrăgit, la a cărui moarte poetul asistă îndurerat, fără putința de a schimba ceva în desfășurarea destinului. Moartea oii, ca și cea a căprioarei, se petrece „pe nisip”, la marginea unor ape secate de prezența copleșitoare a secetei. Cadrul de adâncime îl dă, în ambele cazuri, pădurea cu rezonanțe grave, izvorâte parcă din sensurile unei istorii încărcate de zbucium. Desigur, toate aceste elemente se află aici într-o formă incipientă; dar ele ni se par cu deosebire semnificative
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
opuse: maturitate și copilărie. În final copilul se apropie de condiția adultului cu ajutorul ritualului al cărui martor a fost. Drama morală e anticipată de un mediu uscat. Soluția apare ca un curent fluid, necesar atmosferei încinse sugerată de cuvinte ca: „secetă”, „sete”, „s-a topit”, „fierbinte” etc. Legătura cu vietatea care va muri se face prin sete: „Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri.” Compasiunea, remușcarea sunt simbolizate fluid prin plâns. Poemul evocă un ritual - cel al maturizării
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
gândurile și ideile înălțătoare. Timp frumos, însorit Timpul frumos dezvăluie starea de bine, fericirea și satisfacția. Plasează subiectul sau situația în condiții ideale și indică faptul că nu sunt amenințări exterioare sau tulburări emoționale (vezi Soare). Vremea însorită ce produce seceta are totuși o semnificație negativă legată de sterilitatea eforturilor sau a persoanei, de sărăcia emoțiilor, duritatea inimii și a sufletului. Ceață În diferitele cosmogonii, în zorii umanității domnește peste lume o ceață deasă. Apariția luminii constituie, din acest motiv, prima
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
surse de apă în stare să aprovizioneze irigația) este numită de autorii eleniști tò spérma toû báal, „sperma lui Baal”; așadar, renunțarea la aceste divinități echivala cu o formă de sinucidere colectivă; de aceea nu e de mirare de ce lunga secetă despre care vorbește 1Reg 17,1 ș.u. nu a fost atribuită doar mâniei lui Yhwh, ci și zeilor cananeeni al căror cult a fost neglijat. b) Profeții se gândiseră deja la aceasta în mesajul lor. De fapt, în Os
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
deja că efectiv ai și restaurat lucrul respectiv. Într-un alt fragment, Ier 14,21, profetul folosește bĕrît, dar nu face trimitere nici la Sinai și nici la Iosia, ci pur și simplu recită un pasaj liturgic compus în timpul unei secete; la fel se întâmplă și în alte fragmente, mai mult sau mai puțin sporadice, precum Ier 22,9; 32,40; 33,20-21(ultimul lipsește în LXX). În orice caz, e posibil ca una dintre intențiile reelaborării Dtr să fi fost
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cum scrie la 16,9: ,,Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit numele lui Iahwe care are stăpînire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-i dea slavă.” Cred că este vorba de seceta din vara anului 377 care a dus la o lipsă cumplită de alimente în Balcani în rîndul ostrogoților veniți de curînd pe aceste meleaguri. Grecii care erau samsarii locului, au ridicat prețurile foarte mult, fapt ce a dus la revolta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și care se transformă, din timp în timp într-o bovină. În toate culturile ariene sau arimine, bovinele sînt asociate grîului și deci pîinii. Dar duhurile răului lucrau cu meșteșug împotriva fiilor luminii binecuvîntați de Mitra și au dat o secetă cumplită peste oameni, iar pentru a-i salva de la nenorocire pe aceștia, arcașul ceresc a tras cu arcul într-o stîncă prăpăstioasă din care a ieșit un izvor de apă vie, unde și-au ostoit setea toți muritorii. A urmat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
avalanșă de epitete grupate în sfînta treime a unui arsenal artistic considerat ca desuet. Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică"; "cu mijlocul încolăcit în bete, c-un maldăr de ciucuri pe șoldul drept, cu pălăria pe ceafă"; "ochi negri, blînzi și genoși"; "fînul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
foarte apropiate de realitate, dacă ținem seama că - așa cum am notat mai sus - potrivit catagrafiei din anul 1852 în satul Belcești erau 370 de nume, iar printr-o petiție adresată Epitropiei Sfântului Mormânt, din 19 mai 1847, ca urmare a secetei din acel an locuitorii satului cereau să ne ajute cu 1500 merțe de pâine împrumut, măcar că avem peste 1000 de suflete în sat. Desigur, dincolo de aspectele care vizează creșterea numerică a populației, semnificative, în epocă, sunt interferențele dintre factorul demografic
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
de hieroglifa ce ascunde nu numai reflecție personală sau sentimentală, dar și considerațiunile acestuia despre misterul transcendental. Produsul cel mai tangibil al acestei reflecții interioare sunt neobișnuitele imagini ale poemelor deliberat "inventive" (=ermetice)32: Iată un exemplu edificator: "Seceri dintre secete-au sclipit! / Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, / Anulare unor albe timpuri, / Sub argintii muntelui orbit" ("Secol")33. Problemă fundamentală, cu care se confruntă creatorul unei poezii "de experiență și transfigurare"34, esența efortului intelectual 35, este cum să transpună
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
om la porțile divinității. Simbolizând Moarte și Înviere, Focul poate fi asociat cu principiul antagonic, Apa: "Astfel, purificarea prin foc este complementară purificării prin apă pe plan microcosmic (rituri inițiatice) și pe plan macrocosmic (mituri alternate ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)151. Element primordial în mitologiile lumii, focul este "cauză și motor al vieții", dar și distrugător sau purificator al ei. Venerat ca zeu, focul are multiple înfățișări: foc solar, foc atmosferic (fulgerul), foc astral, focul lăuntric al organismelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fi îmblânzită. Astfel de rituri închinate apei sunt Paparuda și Caloianul, ambele fiind rituri de invocare a ploii. Paparuda, "Muma ploii", este o datină care se practică a treia zi după Paști, așa-numita Joia verde, iar, în caz de secetă, acest rit se reia peste an. Dimitrie Cantemir descrie astfel acest rit al ploii: "Vara, când pentru secetă mare e pericol că nu se vor face bucatele, țăranii moldoveni iau o fetiță, care n-a ajuns încă etatea de zece
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Paparuda, "Muma ploii", este o datină care se practică a treia zi după Paști, așa-numita Joia verde, iar, în caz de secetă, acest rit se reia peste an. Dimitrie Cantemir descrie astfel acest rit al ploii: "Vara, când pentru secetă mare e pericol că nu se vor face bucatele, țăranii moldoveni iau o fetiță, care n-a ajuns încă etatea de zece ani, și o îmbracă cu cămașă de frunze de arbori și de alte plante, și așa urmărindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și Cybela feniciană personificau natura roditoare.385 Un alt ritual de invocare a ploii, întâlnit mai mult în părțile sudice ale României (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei), este Caloianul, practicat în a treia marți după Paști sau când e mare secetă. Fetele și femeile frământă lut și fac un om în miniatură pe care îl botează Caloian sau Scaloian, îl pun într-un sicriu, îl plâng ca pe mort, îl tămâiază și îl îngroapă la o fântână sau la puțul satului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe apă, "ca să turbure norii și apele, cum se întâmplă înainte de ploaie."387 Un astfel de ritual exista la romani când, la sărbătoarea numită Caianus, vestalele aruncau păpuși ("Aragaei") în Tibru, cu scopuri magice, iar în tradiția frigiană, la mare secetă, se înmormânta imaginea de lut a păstorului Attis, îndrăgostit de zeița-mamă, Cybele.388 Ca liant între lumea pământească și lumea de dincolo, apa devine o ofrandă pentru sufletele morților, mai ales, în Sâmbăta morților sau la Moșii de Vară, de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pălie, care se ține pe 21 iulie, ar fi dat naștere focului, iar Foca, serbată a doua zi după Sfântul Ilie, ar fi suflat în acel foc pentru a-l mări. Pălie se ține pentru "foc" (incendiu, trăsnet) și pentru secetă, când "se pălesc" (se ofilesc) semănăturile, sărbătoare care amintește de Palilia romană, zi închinată zeiței Pales, protectoarea turmelor, zi ținută pe 21 aprilie, începutul anului pastoral și întemeierea Romei.438 În Oltenia, focurile sumedre dau Focul lui Sumedru ( Sâmedru) se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe câmpii, iese știma înainte, și până unde merge ea, apele rup pământul și îneacă tot; și când are atâtea capete de om, câte îi trebuie ei, atunci se duce iar și se așază în iazuri și vâltori. Când e secetă și nu cresc apele, totdeauna pe la miezul nopții ea cere cap de om."66 Astfel, în unele legende bucovinene, papare Știma Prutului sau Știma Bistriței; Știma iese deasupra apei la miezul zilei și-i cheamă la ea pe trecători ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iar pe lună veche se răsădeau plantele care rodesc în pământ, se intră în casă nouă, se văruiește sau se spală rufe. Dacă luna e "cu coarnele în jos" e "a ploaie", iar dacă este "cu coarnele în sus", prevestește secetă. Dacă soarele asfințește în nouri roșii sau dacă răsare în ceață înseamnă că va fi vreme rea. Unele plante de leac se strâng "pe rouă", până la răsăritul soarelui, iar altele "pe soare", când roiesc albinele.76 Astfel, semnele vremii dau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
încheierea unui ciclu, astrul solar vine să se odihnească pe "creanga de aur" a Pomului Vieții.79 Izvor al vieții și al morții, soarele este întruchiparea luminii diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața satului patriarhal. De-a lungul timpului, soarele a cunoscut o multitudine de simboluri arhetipale, specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dintre echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară este realizat de Sfântul Gheorghe, erou solar, aidoma lui Perseu, Bellerophon sau Apollon, dar și stăpânul apelor. Sfântul Gheorghe este cel care drămuiește puterile soarelui, ca și furia apelor, încercând să controleze seceta sau umiditatea excesivă.98 La solstițiul de vară, când soarele se odihnește, sunt celebrate "focurile cerului". Astfel, soarele se pregătește de "coborârea" spre solstițiul de iarnă, în următoarele 6 luni. "Bușteanul de Crăciun" devine focul viu al Sfântului Ioan, focul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poate ști dacă luna va fi ploioasă sau secetoasă, după apa pe care a lăsat-o sarea în feliile de ceapă dacă a lăsat prea multă apă, luna va fi ploioasă, dacă sarea nu s-a topit deloc, va fi secetă, iar dacă e pe jumătate umedă, luna va fi schimbătoare. O altă îndeletnicire magică, din seara Sfântului Vasile, pentru "rodnicie", presupune "citirea" "rodului" în cărbunii proveniți de la un singur lemn, fag sau alt lemn tare: se înșiră un număr anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]