4,486 matches
-
vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simpatie, dar nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi fi în situația de a nu mai putea trăi fără cineva. Să nu te fi întâlnit înțeleg că ar fi însemnat ca sufletu-mi să rămână sterp, pustiu și toată simțirea mea s-ar fi irosit, sau, mai bine zis, sentimentele n-ar fi existat. Iar acum cât le am le păstrez în suflet ca pe ceva sfânt. Aș vrea să pot exprima atâta fericire, însă te iubesc atât de profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Angi trăia în demnitate și regret un sentiment ca acesta. Respecta și iubea sincer cerul, arta, individul. Era un artist nemărturisit. Să nu mi se fi părut și mie frumos cerul, m-aș fi mirat, însă i-aș fi respectat simțirea. Ținuta lui o cerea. Și el nu spunea nimic, de ce ? Să mă fi iubit atât de mult pentru a-mi răpit, prețioasa clipă de extaz? Știa și el că numai coloristica îmi rămase pe lume, în afară de el. Iar apoi întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar putea fi colegul lui. Realitatea acelor locuri arse de soare, despuiate pe mari suprafețe de vegetație, stâncile goale, colțuroase, ariditatea pământului pe care doar scorpioni și păianjeni fugari îl traversau ca niște umbre, îi îmbucurau inima cu conștiința propriei simțiri, îl făceau să simtă. Nimic nu putea fi cu adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber în acele locuri ce aparent condamnau la moarte în singurătate, în disperare. El simțea doar plăcerea de a fi , doar bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încă multă vreme. Unul era misterios, tăcut, poate cam trist, dar își simțea din plin tinerețea, vitalitate, setea de viață. Era atrăgător, avea succes la femei cu acel look aspru și tandru în același timp, cu un touché de lirism, simțire potică. Se vedea că era un om la locul său, independent, puternic, capabil chiar de a filozofa. Plin de siguranță tocmai pentru că știa că nu era nicăieri în siguranță. Avea curajul de a râde și curajul de a plânge, curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de lume, ce voi face? O voi lua de la capăt, fiindcă e doar o chestiune de timp. Totul e rațiune și cunoașterea e nelimitată în potențial; doar circumstanțele îi pot oferi sau nu timpul suficient. De la senzații se ajunge la simțire prin conștientizare, deci rațiune, care nu e altceva decât legături fizice, biologice între elemente, și deci materie. Și nu e nimic inaccesibil rațiunii. Și, formulat sau nu în cuvinte, totul e Rațiune. Deschid ochii. Mi se oferă absolutul. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simbolistica, legăturile, le simte. Am avut și eu o experiență. Mi-amintesc de Nasti. Dar nu am atins Nirvana, căci nu m-am uitat pe mine într-o "extraordinară senzație de vid", ci m-am bucurat de tot cu o simțire extraordinară, totală a sinelui. Adevărul e dincolo de noi, e în afara noastră, e doar unul. Ce păcat însă că îl percepem toți în felul nostru, și nici unul din noi nu-l știe așa cum e el! Mă întreb ce adevăr a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rațiunea să-ți mai stochez datele în funcție de impresia pe care ți-o fac, și astfel să înregistrezi starea pe care acel acel ceva ți-o provoacă. Astfel vei ști să identifici acel ceva foarte ușor, transformând toate datele într-o simțire care să conțină informația obiectivă despre acel ceva, și să o fixeze definitiv datorită percepției tale a acelui ceva. Ce-ar fi să încep de la capăt? Să uit tot, să îngrop trecutul? Ce-ar fi să mă liniștesc? Între lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dispera până la a nu mai înțelege. Nu vorbești cu cine trebuie. Eu nu fac nimic. Viața se desfășoară, eu doar sunt pe-aici, lăsându-mă oarecum purtată. A face ordine în absurd: a-l descoperi prin rațiune, care e conștientizarea simțirii, a comunica și demonstra că ne înțelegem. De ce neapărat să fie vorba că din necesitate omul a început să vorbească și de-abia apoi să abstractizeze, și nu pot pentru că a avut un potențial spiritual extraordinar a început să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Avionul meu spre Anglia s-a prăbușit. Restul a fost rătăcire. Înainte de prăbușire: un Iulian mort, un Nasti confuz (de ce l-ai părăsit?) și un Adam liniștit. Acum un adevăr: totul e rațiune, totul e legături între elemente, gândirea și simțirea sunt astfel de legături, iar conștientizarea sinelui, vederea noastră conștientizarea că facem ce facem depășește impulsul de a face și starea de a fi. Vrei să divorțăm? întreb Mi-ar fi plăcut o viață împreună. (Ceea ce pentru mine nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se îmbrățișează, punându-și mâinile în jurul celuilalt, odihnindu-se, de-abia respirând și-abia apăsând, mai mult aer decât pe ei, cu o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit pentru ei. El spune: Te iubesc. Olimpia spune același lucru, de mai multe ori, multe, multe ori, și se sărută des, cu duioșie, pe vecie." Parcă pământul îmi fugea de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
creadă, așa că nu avea rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies afară, așa cum l-am lăsat de fiecare dată. Spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și simțirea Cu doar doi ochi: căprui deschis, spălăcit calzi, inteligenți și verzi periculoși · Iar dacă ai îndoieli, el te va lua în brațe și te va iubi. Îți va trece. Trece frica. Rămâne emoția. · Și mai este Viteza. Fuga cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tere stre și extraterestre. El simte în suflet și înregistrează în memorie tot ce mișcă în jurul lui. Poetul este o persoană liberă și lucrează cu mintea și cu sufletul. Este capabil de cele mai ingenioase și neașteptate inițiative, reacții și simțiri, însușiri care î l fac social, creându‐și o viață frumoasă, interesantă, iubită și prețuită de oameni. Răsplata îi vine totdeauna de la critici și cititorii competenți. Poetul trebuie să fie volubil și tandru, popular și generos, în mijlocul generației sale. În
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
cap. Se și înmuiase, ca o perdea scăpată de pe vergele, risipindu- se, într-o dungă, pe canapea, cu cârpele și vata de zahăr a coafurii în neorânduială. - Pune mâna să i-l reînvigorăm pe destin! puse suflet, în aducerea în simțiri a cucoanei, coțcarul, deznodîndu-i, mai mult decât era necesar, cordonul. Azvîrlindu-i de-a dreptul în lături pulpanele și împroșcîndu-i, cu apă îndulcită, luată în gură, gâtul, fruntea, apoi întreaga anatomie. Cam smochinită, oarecum discutabilă, ambiguă, jumătate de femeie, jumătate de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care parcă mai picase o dată (era vis sau nu, dar cât se 377 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu. Nu puteai. Mai ales că Doru, în afară de nepăsare și plictiseală, imediat după ce cafetiera îi fusese slobozită în față, o altă simțire fierbinte a sufletului ori vreo taină nu simțea. Își mai întindea un braț, făcea cu degetul turul nării, pocnea cu grație nesfârșită cartilagiile unui picior. Pe la ora 12 după-amiaza, joia, vinerea și sâmbăta, surghiunitul își sălta pernele din puf de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ci Virgil Jones a fost cel care a sesizat o a treia prezență, o a treia conștiință, care se înălța și ea. Cu o secundă înainte de pierderea de sine, care s-a întins pe perioada cât și-a revenit în simțiri, Virgil a atins intrusul și l-a recunoscut. Revenirea la realitate. Era gol, hainele îi stăteau grămadă acolo unde le lăsase, pe pieptul lui Vultur-în-Zbor, pădurile îi înconjurau, iar trupul său încă mai desena mișcările metodice, circulare, ale Dansului Putinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi intră În viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și sorb din nou. E o trăire adâncă, ce mă descompune ușor, bucățică cu bucățică, fir cu fir. Mă trimite departe, aiurea, dincolo de nori... ”e-o rază de iubire”, spune un cântec. E pe dracu’... E
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
basmu de proroc! Ești săracă dar bogată, ești mâhnită dar senină! Ce să plîngi? De ce să mori tu? Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc. Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată Cât te face de plăcută și de demnă de iubit, Tu ai râde printre lacrimi și-ai ascunde negreșit În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată. Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ. Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine! Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat! Inima? Câtă simțire frămîntat-a ea în sine? Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat? Și-azi nimic. Lumea gîndirei e o lume sfărâmată, De lemnoas-a mîn-a morții inima e stoars-acum, Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată, Sufletul (dacă esistă) printre nori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scrântește șirul gândirii și o face Sa meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu există crime, Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse. Taci, taci, suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurință titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfăramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii Adânc, demonic-rece ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]