4,326 matches
-
sunt uneori interpretate împreună pentru a forma un concert "complet". "Andante și Final" își are originea în partea lentă și finalul Simfoniei în Mi bemol major a lui Ceaikovski, pe care a început să o compună în 1892. A abandonat simfonia în decembrie 1892 dar, după ce nepotul său Bob Davydov l-a mustrat, a început să organizeze lucrarea într-un concert pentru pian, al treilea, pe care l-a promis pianistului francez Louis Diémer. Compozitorul a finalizat partea "Allegro brillante" a
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
lucrarea într-un concert pentru pian, al treilea, pe care l-a promis pianistului francez Louis Diémer. Compozitorul a finalizat partea "Allegro brillante" a acestui concert în iulie 1893 după care a lăsat deoparte lucrarea pentru a continua lucrul la Simfonia nr. 6. A finalizat simfonia în august și apoi a revenit la concert, luând decizia să îl publice sub forma unei singure părți, "Allegro de concert". Ultimele două părți au rămas la stadiul de schiță și nu există dovezi conform
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
pian, al treilea, pe care l-a promis pianistului francez Louis Diémer. Compozitorul a finalizat partea "Allegro brillante" a acestui concert în iulie 1893 după care a lăsat deoparte lucrarea pentru a continua lucrul la Simfonia nr. 6. A finalizat simfonia în august și apoi a revenit la concert, luând decizia să îl publice sub forma unei singure părți, "Allegro de concert". Ultimele două părți au rămas la stadiul de schiță și nu există dovezi conform cărora Ceaikovski ar fi vrut
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
la stadiul de schiță și nu există dovezi conform cărora Ceaikovski ar fi vrut să facă ceva cu ele. Pe 6 octombrie 1893, cu o lună înainte de moartea sa, i-a scris compozitorului și pianistului polonez Zygmunt Stojowski: "Noua mea Simfonie este finalizată. Acum lucrez la noul (al treilea) concert pentru prietenul nostru drag Diémer. Când te întâlnești cu el, te rog să îi spui că atunci când am început să lucrez la el, mi-am dat seama că acest concert este
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
mi-am dat seama că acest concert este de o durată depresivă și amenințătoare. Prin urmare, am decis să las doar prima parte care va constitui întregul concert. Lucrarea se va îmbunătăți deoarece ultimele două părți nu valorează aproape nimic". Simfonia nr. 6 a fost ultima lucrare care să fie interpretată în timpul vieții sale dar "Allegro de concert" a fost ultima compoziție pe care Ceaikovski a finalizat-o înainte de moartea sa. A fost publicată postum sub numele de Concertul pentru pian
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
compozitorului, Serghei Taneiev, să parcurgă schițele compozițiilor lăsate neterminate. În noiembrie 1894 Taneiev a început să studieze schițele acestor două părți. Atât Modest cât și Taneiev erau nehotărâți cu privire la cum să fie publicată lucrarea: ca două părți orchestrale pentru o simfonie sau să păstreze aranjamentul ulterior de piese pentru pian și orchestră. După o scrisoare primită de Modest de la pianistul Alexandr Siloti în aprilie 1895, el și Taneiev au lasăt forma de pian și orchestră. O altă problemă ridicată a fost
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
Furtuna" și balada simfonică "Voievodul". Belyayev nu era hotărât cum să publice "Andante și Final" - sub forma unui al patrulea concert pentru pian în două părți, sub forma a două piese de concert sau ca două părți orchestrale dintr-o simfonie neterminată. Ulterior a publicat "Andante și Final" în 1897 în versiunea lui Taneiev pentru pian și orchestră și i-a oferit numărul opus 79, ca și când ar fi fost o compoziție a lui Ceaikovski, lucru doar parțial adevărat. Prima interpretare a
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
2003, în prezența Ministrului Sporturilor Jánosi György. În aceeași zi, cele mai importante nume ale muzicii populare din Ungaria au întreținut audiența. Pe 14 martie 2003 a avut loc o grandioasă gală de deschidere, care s-a încheiat cu interpretarea Simfoniei nr. 9 de Beethoven, simbolizând și aderarea Ungariei la Uniunea Europeană. Din 28 mai 2004 sala poartă numele pugilistului László Papp și este cunoscută oficial ca "".. Clădirea cântărește în total 200.000 de tone, aproximativ cât Podul Elisabeta și Podul Libertății
Sala Sporturilor László Papp din Budapesta () [Corola-website/Science/331167_a_332496]
-
o seamă din partiturile manuscris sau tipărite din opera compozitorului, programe și afișe de concert care aduc în prim plan, prezența creației sale în viața muzicală în țară și peste hotare. În vitrine sunt prezentate printre alte piese de rezistență, “Simfonia Ploieșteană”- lucrare de excepție dăruită de compozitor orașului său natal în anul 1961, cele două capodopere vocal simfonice “Oratoriul Bizantin de Crăciun” și “Oratoriul Bizantin de Paști”, Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră, ultima creație din prestigioasa sa
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
de Joseph Harold Hinton. În 1993 "Eldorado", împreună cu "Imn" și "Steaua serii", a fost adaptat de Jonathan Adams cu titlul "Three Songs from Edgar Allan Poe" pentru cor și pian. Mai cunoscutul compozitor John Adams a compus și el o simfonie Eldorado. În anul 1996 versurile poemului au fost puse pe muzică de Donovan pe albumul "Sutras". În 2000 „Eldorado” a fost adaptat ca piesă muzicală de către trupa darkwave Sopor Aeternus pe albumul "Songs from the inverted Womb and Poetica - All
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
poezie... o tema foarte gravă, acea splendidă temă a vârstelor omenirii”. Excesul de muzicalitate face ca acest poem al lui Poe să aibă o valoare artistică indiscutabilă, poetul exprimându-și uneori bucuria față de muzică. Serghei Rahmaninov (1873-1943) a compus o simfonie corală intitulată "Clopotele", Op. 35, bazată pe o adaptare rusească a poemului de către Konstantin Balmont. Simfonia urmează forma clasică de sonată: prima mișcare, mișcare lentă, scherzo și final, onorând astfel cele patru secțiuni ale poemului. (Simfonia este interpretată uneori în
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
acest poem al lui Poe să aibă o valoare artistică indiscutabilă, poetul exprimându-și uneori bucuria față de muzică. Serghei Rahmaninov (1873-1943) a compus o simfonie corală intitulată "Clopotele", Op. 35, bazată pe o adaptare rusească a poemului de către Konstantin Balmont. Simfonia urmează forma clasică de sonată: prima mișcare, mișcare lentă, scherzo și final, onorând astfel cele patru secțiuni ale poemului. (Simfonia este interpretată uneori în limba engleză, nefolosind textul original al lui Poe, ci o traducere a adaptării lui Balmont realizată
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
1873-1943) a compus o simfonie corală intitulată "Clopotele", Op. 35, bazată pe o adaptare rusească a poemului de către Konstantin Balmont. Simfonia urmează forma clasică de sonată: prima mișcare, mișcare lentă, scherzo și final, onorând astfel cele patru secțiuni ale poemului. (Simfonia este interpretată uneori în limba engleză, nefolosind textul original al lui Poe, ci o traducere a adaptării lui Balmont realizată de către Fanny. S. Copeland.) Compozitorul scoțian Hugh S. Roberton (1874-1947) a compus „Hear the Tolling of the Bells” (1909), „The
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
a alăturat elevul său la compoziție, violonistul Iosif Kotek care a fost la Berlin pentru a studia cu violonistul Joseph Joachim. Cei doi au interpretat împreună lucrări pentru vioară și pian, inclusiv un aranjament pentru vioară și pian al lucrării "Simfonia spaniolă" de Édouard Lalo, care ar fi interpretat-o chiar în ziua în care Kotek a sosit în Clarens. Această lucrare ar fi fost catalistul pentru Ceaikovski să compună concertul pentru vioară. I-a scris protectoarei sale, Nadezhda von Meck
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
spaniolă" de Édouard Lalo, care ar fi interpretat-o chiar în ziua în care Kotek a sosit în Clarens. Această lucrare ar fi fost catalistul pentru Ceaikovski să compună concertul pentru vioară. I-a scris protectoarei sale, Nadezhda von Meck: "[Simfonia spaniolă] are multă prospețime, lumină, ritmuri picante și melodii frumos și excelent armonizate... El [Lalo], la fel ca și Léo Delibes și Bizet, nu caută profunzimea, ci evită cu grijă rutina, caută noi forme și se gândește mai mult la
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
aceeași receptare pozitivă. Unii credeau că nu aparține unui program de lucrări clasice ale compozitorilor César Franck, Richard Wagner și Guillaume Lekeu care au mai fost interpretate în acel spectacol. Gershwin a răspuns criticilor "Să știți că nu este o simfonie de Beethoven... Este o piesă umoristică, nu are nimic solemn. Nu are intenția de a face oamenii să plângă. Dacă mulțumește audiența simfoniilor ca o piesă ușoară și veselă atunci are succes". "Un american la Paris" a fost frecvent înregistrată
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
au mai fost interpretate în acel spectacol. Gershwin a răspuns criticilor "Să știți că nu este o simfonie de Beethoven... Este o piesă umoristică, nu are nimic solemn. Nu are intenția de a face oamenii să plângă. Dacă mulțumește audiența simfoniilor ca o piesă ușoară și veselă atunci are succes". "Un american la Paris" a fost frecvent înregistrată. Prima înregistrare a fost realizată în 1929 pentru RCA Victor cu Nathaniel Shilkret dirijând Victor Symphony Orchestra, formată din membri Orchestrei din Philadelphia
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
Orchestră Simfonica Americană”). A cântat apoi partitura de tenor solo în compoziția lui Georg Friedrich Händel "Mesia", la Centrul Simfonic Morton H. Meyerson, cu Orchestră Simfonica din Dallas, în 1994. Debutul european și l-a facut în 1995, cântând în Simfonia a IX-a de Beethoven, cu Orchestră Simfonica „Giuseppe Verdi” din Milano, dirijor Alun Francis. Del Valle a apărut pentru prima oară pe scena unei opere din Europa la "Teatro Comunale di Treviso" (în Italia), cu rolul „Don José” din
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
Hayku” - trei lieduri pentru soprana și orchestră (1981) 32. “Lumină” - cântată pentru cor și orchestră (1981) LP Electrecord 33. “Missa Brevis” - pentru soprana, cor și orgă (1982) 34. “Două interludii” - la “O Altă Poveste de Dragoste” pentru suflători (1982) 35. Simfonia nr. 1 - pentru orchestră mare (varianta I), (1982) 36. Trio nr. 1 - pentru coarde (1981, rev. 1983) 37. “Ebony Mass” - pentru cor și orgă (1985) 38. Două preludii - pentru clarinet (trompeta) și pian (1986) 39. “Pace” - mini cântată pentru cor
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
I), (1982) 36. Trio nr. 1 - pentru coarde (1981, rev. 1983) 37. “Ebony Mass” - pentru cor și orgă (1985) 38. Două preludii - pentru clarinet (trompeta) și pian (1986) 39. “Pace” - mini cântată pentru cor de copii și orchestră (1987) 40. Simfonia nr. 1 - varianta a doua, “În Memoriam”, (1988-89) 41. Dublu concert - pentru violoncel (violă), pian și orchestră (1990) 42. Simfonia nr. 2 - “Sacra” pentru cor, mezzo-sopran și orchestră (1992) 43. “A Musical Journey” - pentru orchestră (1993) 44. “Rita Dove Triptych
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
Două preludii - pentru clarinet (trompeta) și pian (1986) 39. “Pace” - mini cântată pentru cor de copii și orchestră (1987) 40. Simfonia nr. 1 - varianta a doua, “În Memoriam”, (1988-89) 41. Dublu concert - pentru violoncel (violă), pian și orchestră (1990) 42. Simfonia nr. 2 - “Sacra” pentru cor, mezzo-sopran și orchestră (1992) 43. “A Musical Journey” - pentru orchestră (1993) 44. “Rita Dove Triptych” - pentru soprana și orchestră (1993-94) 45. “Simfonietta” - pentru orchestră (1995) 46. Jocuri V-“Clopote” (CHIMES) în memoria lui Martin Luther
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
43. “A Musical Journey” - pentru orchestră (1993) 44. “Rita Dove Triptych” - pentru soprana și orchestră (1993-94) 45. “Simfonietta” - pentru orchestră (1995) 46. Jocuri V-“Clopote” (CHIMES) în memoria lui Martin Luther King Jr. (1995) Premiul Martin Luther King Jr. 47. Simfonia de Cameră - (1996) 48. “Moodswings” (Virée D’Humeur) -pe versuri de Tristan Tzara (1996) 49. Concert pentru saxofon și orchestră - (1997) 50. “Jocuri VI” - pentru clarinet și violă (1997) 51. “Ludus Modalis” - cvartet de coarde nr. 4 (1998) 52. “Ode
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
Simfonia nr. 2 a lui Gustav Mahler, cunoscută și sub numele de Simfonia învierii, a fost compusă între 1888-1894 și interpretată prima dată în 1895. În afară de Simfonia nr. 8, aceasta a fost cea mai celebră și de succes simfonie a lui
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
Simfonia nr. 2 a lui Gustav Mahler, cunoscută și sub numele de Simfonia învierii, a fost compusă între 1888-1894 și interpretată prima dată în 1895. În afară de Simfonia nr. 8, aceasta a fost cea mai celebră și de succes simfonie a lui Mahler din timpul vieții sale. A fost prima sa lucrare importantă care
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
Simfonia nr. 2 a lui Gustav Mahler, cunoscută și sub numele de Simfonia învierii, a fost compusă între 1888-1894 și interpretată prima dată în 1895. În afară de Simfonia nr. 8, aceasta a fost cea mai celebră și de succes simfonie a lui Mahler din timpul vieții sale. A fost prima sa lucrare importantă care a stabilit viziunea sa asupra frumuseții vieții de apoi și învierii. În această lucrare
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]