5,099 matches
-
structură actanțială (A.J. Greimas, 1966: 173). Destinator Obiect Destinatar Adjuvant Subiect Opozant Prima categorie subiect/obiect produce o polarizare actanțială legată de căutare (vezi basmul popular, mitul), căutare a obiectului dorinței (Ileana Cosînzeana, Tinerețe fără bătrînețe etc).; categorie precumpănitor sintactică, axa subiect/obiect se reinvestește semantic în cuplul agent/pacient, relația unificatoare fiind conceptul de dorință și modalitatea volitivă (vouloir). Articulate în jurul axei dorinței, basmul, spectacolul dramatic, mitul se actualizează în diverse povestiri ale "căutării" mitice și practice (A.J.
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
figurative" (D. Bertrand, apud J. Brès, 1994: 27). Modelul actanțial a fost recuperat de publicitate, comunicarea politică, juridică etc., ceea ce a contribuit la extinderea narativității de la ficțiune și cotidian la medicină, istorie, discurs științific în genere. Prin intermediul acestei riguroase poziționări sintactice mesajul publicitar, de pildă, va construi căutarea eroului (cowboy-ul care fumează Marlboro) generată de un destinator (supra eul unei societăți moderne în care virilitatea este reprezentată și de consumul de țigări), facilitată de un adjuvant (țigările promovate), dinamitată de un
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
abstract de categorii", un fel de "arhi-nuvelă" care poate permite la rîndul său să înțelegem mai bine o povestire concretă" (T. Todorov, 1975: 118). În orice narațiune, Todorov distinge trei aspecte foarte generale ale povestirii, care pot fi numite: SEMANTIC, SINTACTIC și VERBAL. Aspectul semantic este reprezentat de conținuturile mai mult sau mai puțin concrete pe care le aduce povestirea. Aspectul sintactic înseamnă combinarea unităților între ele, relațiile pe care la întrețin reciproc. Aspectul verbal înseamnă frazele concrete prin care e
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Todorov, 1975: 118). În orice narațiune, Todorov distinge trei aspecte foarte generale ale povestirii, care pot fi numite: SEMANTIC, SINTACTIC și VERBAL. Aspectul semantic este reprezentat de conținuturile mai mult sau mai puțin concrete pe care le aduce povestirea. Aspectul sintactic înseamnă combinarea unităților între ele, relațiile pe care la întrețin reciproc. Aspectul verbal înseamnă frazele concrete prin care e receptată povestirea. Aici intră, de pildă, trăsături ca prezentarea unei acțiuni în cadrul unei povestiri a autorului, un monolog, un dialog, din
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la întrețin reciproc. Aspectul verbal înseamnă frazele concrete prin care e receptată povestirea. Aici intră, de pildă, trăsături ca prezentarea unei acțiuni în cadrul unei povestiri a autorului, un monolog, un dialog, din cutare sau cutare punct de vedere. Un element sintactic, de pildă: "modificarea situației" trebuie să găsească în același timp un conținut semantic (să spunem "a pleca în călătorie") și o formă verbală prin care cititorul ia cunoștință de el ("povestire la persoana întîi, într-un registru figurat, viziune din
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
aceste trei aspecte, Todorov nu îl reține decît pe al doilea, pentru că așa cum în limbă gramatica universală se situează la nivelul structurii de adîncime, gramatica universală a povestirii va trebui să descopere schemele narative cele mai abstracte, legate de aspectul sintactic al povestirii (op. cit., p. 120). Unitatea sintactică de bază este propoziția (enunț narativ minimal de tipul subiect-predicat), iar un șir de propoziții narative legate între ele constituie secvența (relațiile dintre propoziții pot fi logice sau de implicație cauză / efect; temporale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
decît pe al doilea, pentru că așa cum în limbă gramatica universală se situează la nivelul structurii de adîncime, gramatica universală a povestirii va trebui să descopere schemele narative cele mai abstracte, legate de aspectul sintactic al povestirii (op. cit., p. 120). Unitatea sintactică de bază este propoziția (enunț narativ minimal de tipul subiect-predicat), iar un șir de propoziții narative legate între ele constituie secvența (relațiile dintre propoziții pot fi logice sau de implicație cauză / efect; temporale post hoc, non propter hoc; spațiale-paralelism). Modelul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
implicație cauză / efect; temporale post hoc, non propter hoc; spațiale-paralelism). Modelul are în vedere două tipuri de categorii: categorii primare (numele propriu, adjectivul și verbul) și categorii secundare (negația, opoziția, comparativul și modurile). Numele propriu corespunde din punct de vedere sintactic agentului; acest agent poate fi subiectul propoziției narative sau obiect ca în "X îl pedepsește pe Y". Semantic, numele propriu desemnează o persoană, de aici decupajul antropocentric operat de povestire (care implică necesarmente interesul uman, acțiuni produse sau suferite de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o persoană, de aici decupajul antropocentric operat de povestire (care implică necesarmente interesul uman, acțiuni produse sau suferite de indivizi antropomorfi). Prezentînd agentul ca formă "goală pe care o umplu diferite predicate" (Todorov, 1975: 130), Todorov insistă asupra laturii sale sintactice și nu semantice (cf. Propp, Greimas care vorbesc de erou, "răufăcător" etc.). Dihotomia prezentată de Greimas între actant/actor este pertinent tratată și de Todorov, conștient de faptul că un nume propriu poate îndeplini mai multe funcții sintactice (Andreuccio al
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
laturii sale sintactice și nu semantice (cf. Propp, Greimas care vorbesc de erou, "răufăcător" etc.). Dihotomia prezentată de Greimas între actant/actor este pertinent tratată și de Todorov, conștient de faptul că un nume propriu poate îndeplini mai multe funcții sintactice (Andreuccio al lui Pietro e prădat mai întîi de o siciliană, apoi fură el însuși, se teme de pedeapsă și pedepsește etc.). Adjectivul definit din punct de vedere sintactic ca nume predicativ, este clasificat semantic în trei categorii: STĂRI, socotite
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de faptul că un nume propriu poate îndeplini mai multe funcții sintactice (Andreuccio al lui Pietro e prădat mai întîi de o siciliană, apoi fură el însuși, se teme de pedeapsă și pedepsește etc.). Adjectivul definit din punct de vedere sintactic ca nume predicativ, este clasificat semantic în trei categorii: STĂRI, socotite în mare parte variante ale opoziției fundamentale "fericit/nefericit", PROPRIETĂȚI, cu caracter durativ și corespunzînd în mare virtuților și viciilor și STATUTE, "calități exterioare, independente de voința subiectului, în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
scris Desprinderea regulilor de funcționare Descrierea textului ca obiect estetic Enunțarea legilor de constituire a "textului" Explicarea conflictelor umane Textul ca reprezentant al unui gen Sintaxa textului (gramatica narativă) Sintagmatica textului (gramatica discursivă) Textul și contextul Genotextul fantasmatic Motivul (unitate sintactică) Funcția Figura Actul de limbaj Simbolul Cui te conformezi? Care este necesitatea desfășurării tale? Cum funcționezi? Ce fel de text ești? Ce ne revelezi despre inconștient? (J. Demers et alii, 1982: 112-113) Nu putem decît să subscriem la opinia lui
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
slogan pentru o cremă de față; • manevrarea intertextului: Je pense, donc je lis La Presse (intertextul cartezian generator dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum adaugă o conotație de raționalitate și elitism actului cotidian de a citi ziarul "La Presse"; • permutări sintactice (de tip chiasm): "inteligența are nevoie de spațiu; spațiul are nevoie de inteligență". În sfîrșit, la NIVEL SONOR formularea pregnantă este efectul simetriilor, paralelismelor, recurențelor. Cu titlu de exemplu menționăm: • armonia, aliterația: "Într-o lume nesigură ASIROM vă asigură"; • structura
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe demontarea convențiilor lingvistice). Față de prima categorie, mai ușor traductibilă (și receptabilă), glumele lingvistice sînt strict circumscrise unui anumit univers lingvistic (poanta fiind efectul unor demontări-remontări idiomatice). Glumele lingvistice acționează fie la nivelul de suprafață, manifest (jocuri de cuvinte, ambiguități sintactice infra i, ii, iii), fie la nivelul infrastructurii pragmatice (în acest caz avem de-a face cu o tranziție de fază în sensul fizicienilor de la semnificația convenționalizată la cea literală (infra iv, v, vi). Glumele extralingvistice pun în evidență stereotipii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
subminează anumite stereotipii comportamentale (infra x, xi): i) O fetiță spune prietenei sale care sare coarda: "Lasă-mi și mie puțin". Profesoara care tocmai trece pe acolo o corectează: "Lasă-mă și pe mine"; această glumă axată pe o perturbare sintactică antrenează de fapt și codul gestul (în locul copilului ne imaginăm profesoara sărind coarda). ii) Învățătorul se adresează elevului: Unde putem găsi elefanți ?" După o matură chibzuință elevul răspunde: "Elefanții sînt animale atît de mari încît cu greu pot fi pierdute
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
act derivat este pertinentă și în situațiile neverbale cf. Morgan, 1978, supra X: actul derivat este rugămintea de a se face liniște, iar actul literal cel de a bate un cui în perete). Glume Focalizare a deconstruirii I LINGVISTICĂ 1. sintactice 2. semantice 3. pragmatice II. EXTRALINGVISTICĂ 4. logice (false argumentări) 5. praxiologice(deconstruirea convențiilor comportamentale) 7.4. Sens fundamental. Sens contextual Diferitele tentative de definire a umorului, ironiei, au evidențiat contrastul aparență/realitate (Muecke, 1970) sau cel dintre sensul expus
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fac" lumea). T.Todorov (în Les genres du discours, 1978) a propus întemeierea unei tipologii a discursurilor pornind de la acte de limbaj specifice (a ruga, a invoca, a întreba ca mecanism generator al rugăciunii, invocației magice, ghicitoarei etc.). ACTANT Unitate sintactică anterioară investirii semantice; în interiorul discursului se disting:i) actanții comunicării (naratorul și naratarul): ii) actanții narațiunii (subiect/obiect; destinator/destinatar; adjuvant/opozant). ACTANȚIAL (model) Prin eliminarea caracteristicilor "psihologice" și abstractizare (situare la nivelul unei gramatici de profunzime, anterioară palierului verbal
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fie divinitatea, într-un cuvînt destinatorul, iar rezultatul căutării va fi oferit destinatarului (familie, iubită, comunitate sau erou însuși). AMBIGUITATE Proprietate a enunțurilor de a prezenta simultan mai multe interpretări posibile; ambiguitatea poate fi lexicală (generată de cuvinte polisemantice) sau sintactică (în cazul în care unei structuri de suprafață îi corespund mai multe reprezentări semantice; de pildă sintagma "căutarea jurnaliștilor" poate reprezenta fie investigația întreprinsă de jurnaliști ca agenți ai căutării, fie investigația organelor în drept care cercetează un caz de dispariție
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Louis Hjelmslev termenul desemnează ansamblul procedurilor utilizate în descrierea unui obiect semiotic considerat ca un tot de semnificație. Această descriere este considerată descendentă, spre deosebire de sinteză, definită ca ascendentă. Este considerată drept analiză în plan semantic analiza componențială, iar în plan sintactic analiza distribuțională. ANALOGIE (din gr. "analogos" = proporțional). Se referă la lucruri ce prezintă un anumit grad de similaritate (situații analoge, imagini analoge etc.). Analogia este esențială în semiotica vizuală (în definirea gradelor de iconicitate în raport cu referentul reprezentat) și în semiotica
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
studiază relația semn/designatum (concept) opus lui denotatum (obiectul); 2. (În lingvistică) Studiul semnificației (toate chestiunile legate de polisemie, sinonimie, antonimie, definire). 3. (În logică) Termenul semantică a fost introdus de Tarski (1936) pentru a desemna interpretarea unui sistem formal (sintactic). Principalele categorii ale semanticii logice sînt: intensiunea, extensiunea, adevărul, semnificația. SEMIOLOGIE (gr. semeion = semn; logos = discurs). În concepția lui F. de Saussure semiologia reprezintă "studiul semnelor în cadrul vieții sociale"; în acest caz lingvistica este o ramură a semiologiei. Paradoxul subliniat
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
explice creativitatea lingvistică a oricărui vorbitor, capacitatea sa de a emite și înțelege un număr infinit de fraze inedite este bazată pe ipoteza existenței unor structuri înnăscute ca fac posibilă invățarea limbii. În această perspectivă, gramatica are trei componente: i) sintactică (sistemul de reguli prin care pot fi identificate și produse frazele acceptabile într-o limbă dată); ii) semantică (sistemul de reguli prin care se interpretează frazele generate de componenta sintactică); iii) fonologică (sistemul de reguli prin care se transpun sonor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
invățarea limbii. În această perspectivă, gramatica are trei componente: i) sintactică (sistemul de reguli prin care pot fi identificate și produse frazele acceptabile într-o limbă dată); ii) semantică (sistemul de reguli prin care se interpretează frazele generate de componenta sintactică); iii) fonologică (sistemul de reguli prin care se transpun sonor frazele generate de componenta sintactică) . TEXT Autorizînd ruptura radicală cu "reprezentarea realului", "intenționalitatea auctorială" etc., textul devine în a doua jumătate a secolului al XX-lea substitutul "operei literare" redusă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care pot fi identificate și produse frazele acceptabile într-o limbă dată); ii) semantică (sistemul de reguli prin care se interpretează frazele generate de componenta sintactică); iii) fonologică (sistemul de reguli prin care se transpun sonor frazele generate de componenta sintactică) . TEXT Autorizînd ruptura radicală cu "reprezentarea realului", "intenționalitatea auctorială" etc., textul devine în a doua jumătate a secolului al XX-lea substitutul "operei literare" redusă la "urmă" (expresie) a unei scriituri. Semioticienii în general (Lotman, Barthes) și textualiștii în particular
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de comunicare, precum și stabilirea exactă a nivelului de competență lingvistică. Situarea discursului oral al candidatului pe ultimul palier, cel de „utilizator experimen tat“, presupune: lexic adecvat tipului de text comentat și contextului comunicării; sintaxa caracterizată prin structurare logică și coeziune sintactică (consecvența utilizării timpurilor verbale, a persoanelor gramaticale etc.); coerența semantică: idei clare, enunțuri convingătoare, argumente valide; identitate stilistică: expresivitatea limbajului, personalizarea discursului. 3.2. Componenta paraverbală Comunicarea paraverbală se actualizează la nivel suprasegmental, în raport cu comunicarea verbală, fiind un factor esențial
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
transmisă (tema și rema enunțului), caracteristicile comunicatorilor, codul socio cul tural, contextul comunicării etc. Textul, alcătuit dintro îmbinare logică de enunțuri, este o secvență lingvistică cu unitate funcțională și caracter autonom, servind transmiterii unui mesaj. El se caracterizează prin coeziune sintactică și coerență semantică. - Coeziunea sintactică presupune activarea unor mecanisme lingvistice care asigură unitatea secvențelor textuale: consecvența utilizării persoanelor gramaticale și a timpurilor verbale, formularea corectă a relațiilor sintactice (în propoziție și în frază) și a con strucțiilor sintactice de tipul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]