4,553 matches
-
colabora cu proză la „Scena”, a încercat să atragă, gazetărește, atenția asupra lui. A fost, dacă pot să spun așa, omul său pentru relațiile publice. Pe lîngă sentimentul fraternității, între ei exista și o apropiere ideologică: erau, la acea epocă, socialiști și pacifiști. Revoltele (sau, uneori, jovialitatea) mezinului au încărcat nu o dată, cred, bateriile sufletești epuizate ale fratelui cel mare. Legătura lor va dura pînă ce moartea îl va lua, prematur, în 1952, pe primul. La înmormîntare, Bacovia ar fi plîns
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pămîntul în pămînt./ (...)/ Din zarea depărtată răsar-un stol de corbi,/ Să ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi”8). în lirica de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, prezența corbilor se îndesește. îi întîlnim la socialiști (D. Th. Neculuță, Ion Păun Pincio, Traian Demetrescu), la semănătoriști (Șt. O. Iosif, G.Tutoveanu, Ecaterina M. Sadoveanu), la simboliști (Ovid Densusianu, Cincinat Pavelescu, Oreste). După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
șapte” l-a pus pe gînduri chiar și pe impasibilul Mateiu I. Caragiale 8). Sintagma „nebunia războiului” e veche în limbă 9). Războaiele balcanice și războiul din 1914 o vor actualiza. Pentru Bacovia, care în această epocă gîndește ca un socialist, și pentru mulți alții din generația sa, războiul e cea mai regretabilă formă de nebunie. Din păcate, ireversibilă. „Neamul omenesc este atins, din 1914, - va spune Giovanni Papini - de o formă foarte gravă de nebunie colectivă: cum această nebunie este
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la noi ca și aiurea, sînt tot mai mulți cei care - vorba lui Caragiale - „simt enorm și vă[d] monstruos”. încărcat cu amărăciune sau cu ură, cuvîntul „monstru” se întîlnește, de asemenea, nu o dată, în articolele și satirele unor autori socialiști („Voi ființe înrăite, crude suflete de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran” Platitudinea ideologică în care trăim nu ne permite să realizăm ce insulte teribile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
distinși de la sfîrșitul secolului XIX-lea și începutul secolului XX, ca Ion Nădejde, Izabela Sadoveanu, Paul Bujor, Panaite Zosin, George Diamandi, Spiridon Popescu, G. Pencioiu, M. Pastia și alții.12) în tinerețe a făcut parte din „pleiada strălucită de intelectuali” socialiști, fiind (la 26 de ani) al treilea dintre aceștia care a devenit „ales al națiunii” (după V. G. Morțun și Ion Nădejde), deputat al Colegiului III Roman, dar Camera l a invalidat.13) A scos, împreună cu cei doi, ziarul „Muncitorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Camera l a invalidat.13) A scos, împreună cu cei doi, ziarul „Muncitorul” și a fost prim-redactor al revistei ilustrate „Gazeta săteanului” din Rîmnicu Sărat. A publicat articole în „Contemporanul”, „Critica socială” și „Drepturile omului”. N-a rămas însă la socialiști, ci a trecut,ca mulți alții, la liberali. în 1907, după moartea lui Take Leca, a candidat, din partea acestora, pe postul rămas vacant la Colegiul II de deputați din Bacău. A fost „lucrat” în „culise” de „ocultă”, atacat, „pieziș”, „printr-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ideii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Alte partide nu au făcut-o, sau au facut-o cu o oarecare rezervă. De aici multe dificultăți care au continuat până în prezent privind ce ar trebui să fie membrii de partid. Pentru socialiști, apartenența era un element central al conceptului de partid. Un partid democratic ar trebui să aibă un număr mare de membri; într-adevăr, în mod ideal, oricine a votat pentru partid ar trebui să fie membru. Aceasta nu numai pentru
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a crește fondurile partidului, ci și, în plus, pentru că programelor partidului ar trebui să li se acorde o etichetă de "autenticitate democratică" prin aprobarea din partea celor care au format partidul, dacă nu direct, cel puțin prin delegați la congrese. Pentru socialiști, un partid care avea doar câțiva membri și un număr mare de adepți în electorat era de obicei o grupare oligarhică de tip tradițional. Liderii comuniști și-au dat imediat seama că această viziune socialistă era utopică. Majoritatea oamenilor erau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rețelei de cooperative și alte asociații dependente ce susțineau Partidul Comunist Italian. Mai răspândite decât macro-diferențele ideologice sunt micro-diferențele. Acestea se pot referi uneori la anumite teme politice, deși sunt relativ mici în comparație cu diferențele ideologice între alte partide. Diferențele între socialiștii sau social-democrații de stânga și unele partide "de centru", spre exemplu cele creștin-democrate, nu sunt sau nu mai sunt foarte clare (Irving, 1979). Unele partide conservatoare precum cel britanic condus de Thatcher s-au deplasat către dreapta în anii '80
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sociale; într-adevăr, liberalii austrieci sunt puternic de dreapta. Există și partide agrariene, mai ales în Scandinavia, dar scăderea procentajului de voturi în regiunile rurale a determinat redenumirea acestor partide și adoptarea etichetei de "centru" care le plasează destul de aproape de socialiști și liberali. Diferențele ideologice între partidele importante din regiunea atlantică sunt astfel relativ mici și probabil în declin. Atât partidele conservatoare cât și cele socialiste sau laburiste au avut tendința de a converge pe anumite programe: Partidul Laburist din Noua Zeelandă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țările care au avut un sistem majoritar uninominal, precum țările scandinave și Germania, nu s-au deplasat deloc spre un sistem bipartidist; în aceeași perioadă, în Belgia, sistemul bipartidist a durat jumătate de secol și a fost întrerupt de emergența socialiștilor înainte de introducerea RP. În sfârșit, aserțiunea lui Duverger se bazează parțial pe afirmația ulterioară că RP duce la sciziuni în interiorul partidelor, o evoluție a cărei dovadă este rar întâlnită și neconcludentă. Acest lucru s-a întâmplat într-adevăr în partidele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
tentați să creadă în general activiștii de partid. Aceeași concluzie se poate trage luând în considerare activitățile partidelor din vest într-adevăr, aceste partide au ajuns să recunoască în general limitele potențialului lor de mobilizare, în special din anii 1970. Socialiștii occidentali și alte partide de stânga și-au redus marcant sfera de cuprindere a propunerilor de politică publică în perioada de după război. Puțini dintre conducătorii lor, dar, se pare, mulți membri obișnuiți cred că acestea pot merge mult mai departe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
produsul acțiunii grupurilor de interese, s-a extins și la alte democrații liberale. Din timp în timp, așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie în anii '80 după venirea la putere a lui Thatcher, sau în Franța în anul 1981, când socialiștii au ajuns la guvernare, apare într-adevăr o polarizare; dar această situație este rară. Apare doar în câteva țări, și nici acolo mai mult de o dată sau de două ori într-o generație. Aceasta în parte pentru că partidele însele tind
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
aristocrații, a devenit o mică burghezie. Vechea aristocrație a devenit, ca și alții, o burghezie a banului. În ce-i privește pe muncitori, ei nu au decît o aspirație, să devină burghezi. Chiar și cînd spun că vor să devină socialiști... "Toată copilăria mea, continuă Péguy, am văzut reparîndu-se scaunele, în același fel și cu aceeași tragere de inimă, cu aceleași mîini cu care acest popor și-a ridicat catedralele". E, în fond, aceeași imagine a fericirii dispărute odată cu vechile virtuți
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
, publicație apărută la București în 1892; se păstrează numai numărul 2, ieșit la 20 septembrie. Revista este redactată de tinerii socialiști Const. Z. Buzdugan și Th. Voicu. G. Diamandy publică, în traducere românească, studiul său Materialismul în artă, tipărit mai întâi în „L’Art social”. Th. Voicu eminescianizează, în versuri corecte, pe teme sociale, iar Const. Z. Buzdugan scrie versuri, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289247_a_290576]
-
resemnare triumful mîrșavei minciuni, nu doar în timpul vieții mele, ci vreme de mai multe decenii. Cît timp irosit în zadar pentru a combate minciuna care îi contaminase nu doar pe staliniști, ci și pe tovarășii lor de drum, progresiști și socialiști, și toate acele spirite oficiale, convenționale, superficiale, care adoră Puterea, se supun Faptului împlinit și nesocotesc orice deviere. Victorie, victorie, cugetam, plîngînd din nou, pe cînd ascultam violoncelul lui Rostropovici. Era victoria milioanelor de oameni de acolo, a cîtorva mii
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
din 1945 pînă pe la 1979 a domnit o "vulgată marxistă", nu doar în rîndul majorității intelectualilor francezi și italieni, ci și, sub o formă mai potolită, în rîndul intelectualilor nordici sau germanici poporaniști, credincioși ideii socialiste. Chiar și în 1981, socialistul francez Louis Mermaz exprima esența acestui crez molatic: "Oricare vor fi fost monstruozitățile Gulagului și denaturările dintr-un număr de țări comuniste [...] nu putem nega progresele extraordinare care s-au produs începînd cu Revoluția din Octombrie și nu putem stabili
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Acum când aristocrația este distrusă, el a căzut sub jugul acaparatorilor, al necinstiților îmbogățiți, care îl apasă în mod nemilos. Noi îi vom apăra ca liberatori de acest jug, când îi vom propune să intre în rândurile acestei armate de socialiști, anarhiști, comuniști, pe care îi susținem totdeauna sub pretext de solidaritate între membrii francmasoneriei noastre sociale. Aristocrația, care se bucura deplin de munca lucrătorilor, avea interesca lucrătorii să fie sătui, sănătoși și puternici. Interesul nostru este dimpotrivă ca creștinii să
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
supus prin noi. Noi ținem în mâinile noastre ambiții fără măsură, lăcomii arzătoare, răzbunări nemiloase, uri răzbunătoare. De la noi vine teroarea care cuprinde totul. Noi avem în serviciul nostru oameni de toate opiniile, de toate doctrinele; restauratori de monarhie, demagogi, socialiști, comuniști și tot soiul de utopiști: noi am înhămat toată lumea la lucru: fiecare sapă de partea sa ultimele rămășițe ale puterii, se căzneștesă răstoarne tot ceea ce se mai ține încă în picioare. Toate statele suferă de aceste uneltiri, ele cer
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
absolută și dreptate socială, despre datorie și onoare, despre dragoste și trădare, despre ideal și scop pragmatic. Conflictul principal este de ordin interior, dublat de un conflict exterior, de idei, care are și o dimensiune socialpolitică, reprezentată de confruntarea dintre socialiști și ministrul justiției din guvernul liberal. Dezvoltarea acestor conflicte puternice, specifice dramei, se realizează prin subiectul ce alătură situații limită cu implicații grave sau chiar tragice (destinul lui Grigore Ruscanu și cel al fiului său, tragedia lui Petre Boruga ori
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nostalgia absolutului. În sincronie cu acest eu lăuntric există o ipostază socială - cea a intelectualului cu principii ferme, care înțelege să lupte pentru convingerile sale. Astfel, ca avocat și ca director al ziarului Dreptatea socială, Gelu acționează neobosit, sprijinind cauza socialiștilor. Deținând informații compromițătoare despre ministrul justiției, Șerban Saru Sinești, el declanșează o campanie violentă, solicitândui demisia. Se acutizează astfel un conflict politic, dublat de un conflict de principii și de valori, reliefat ca un adevărat duel verbal între Gelu și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a Partidului Socialist, puternic tentată de o apropiere de altermondialiști. Schematic, acest tip de analiză se bazează pe certitudinea că problemele de securitate publică și delincvență sunt false, capcane întinse electoratului popular. Astfel se exprimă, de exemplu, în revista tineretului socialist Pluriel un tânăr responsabil politic, Rodolphe Kauffmann: "Nu este emisiune, dezbatere ori comentariu care să nu pomenească problema insecurității în Franța. Nu poți să nu constați că această pisălogeală, având ca actori complici mass media imbecile și politicieni de dreapta
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se întorc după încheierea acestei perioade (n.trad). ** Section d'Enseignement Général et Préprofessionnel Adapté, clase pentru elevii de gimnaziu cu deficiențe de învățare, unde aceștia primesc atât o educație de tip general cât și una profesională (n.trad.). * Miniștri socialiști în cabinetul Lionel Jospin în 1997-2000, respectiv 2000-2002 (n.trad.). * ARVEJ (Aménagement du Rythme de Vie de l'Enfant et du Jeune Organizarea Ritmului de Viață al Copilului și Tânărului) este un program inițiat în 1985 în Franța, prin care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dependentă de "tehnica de producțiune". Pe de altă parte, toate faptele sociale, fie ele morale, strict intelectuale, religioase, chiar artistice sunt purtătoare ale unor valori economice. C. Rădulescu-Motru semnalează asemănarea acestui punct de vedere, argumentat de el, cu "afirmările teoreticienilor socialiști" și cu ideile lui Max Weber din Die protestantische Ethik und "Geist" des Kapitalismus (Etica protestantă și spiritul capitalismului). În această din urmă lucrare, este dezvăluită legătura dintre organizarea rațional-capitalistă a muncii (formal) libere și credințele religioase promovate de unele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
extremele. În Statele Unite, de pildă, unde idealuri ca piața liberă și libertatea sunt la temelia Constituției, acest text sacrosanct ale cărui lecțiuni și glose constituie discursul democrației americane; se (auto)numesc liberali și cei care în Europa ar fi considerați socialiști sau comuniști. Fenomenul merită o atenție specială: pseudoliberalii americani de stânga, care au preluat într-o manieră specifică și uneori au redus la absurd unele dintre elementele stângii europene mai vechi și mai noi - protecția socială și „discriminarea pozitivă” a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]