55,270 matches
-
inaugurat noul sediu: "The David Henry Hwang Theatre". Piesa n-a circulat la noi, a fost tradusă chiar de regizor pentru propriul spectacol. Ada Lupu este absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1997 cu spectacolul Cîntecul lebedei la Teatrul Național din Iași. Încă din 1993, stă aproape de regizorul Alexander Hausvater și face asistență de regie la toate spectacolele lui: La țigănci, Pericles, Teibele și demonul ei. M.... Butterfly este debutul profesionist al Adei Lupu, debut
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
Ada Lupu este absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1997 cu spectacolul Cîntecul lebedei la Teatrul Național din Iași. Încă din 1993, stă aproape de regizorul Alexander Hausvater și face asistență de regie la toate spectacolele lui: La țigănci, Pericles, Teibele și demonul ei. M.... Butterfly este debutul profesionist al Adei Lupu, debut pe scena Odeonului, locul unde Hausvater se simte cel mai bine. Și nu numai el. Și regizorul Vlad Mugur este fascinat de această
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
ei. M.... Butterfly este debutul profesionist al Adei Lupu, debut pe scena Odeonului, locul unde Hausvater se simte cel mai bine. Și nu numai el. Și regizorul Vlad Mugur este fascinat de această scenă. Dacă ar fi după el, toate spectacolele le-ar monta numai aici. Așadar, tînăra debutantă Ada Lupu și-a ales cu precizie totul: locul, piesa, distribuția, scenografii, coregraful - nume de primă linie a teatrului românesc. Costumele sînt făcute de Doina Levintza, decorul îi aparține lui Vittorio Holtier
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
se împletește cu duritatea unui sistem necruțător: comunismul. Și dincolo de toate, o întrebare obsedantă: Ce este masculin și ce este feminin? Este șocant cum un cuplu poate trăi 20 de ani fără să reușească să găsească răspunsul la această întrebare. Spectacolul se bucură de prezența unor importanți oameni de teatru - Levintza, Holtier - și asta îl impregnează cu o atmosferă specială, plină de farmec, plecînd de la culorile și materialele costumelor, pînă la decorul multifuncțional și la luminile ravisante. Florin Zamfirescu și Marius
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
nefuncționînd ca un simplu pandant: Helga - soția oficială și decorativă a diplomatului francez, tovarășa Chin - securistă vehementă și devotată regimului comunist. Rămîn două probleme, dintre care, cea de-a doua, majoră. Decorul pune altfel accentul pe scenă, decît cel din spectacol. În partea dreaptă este sugerată boxa lui Gallimard în care se află în timpul procesului. Partea propriu-zisă de la tribunal are o pondere mică în spectacol. Pe scenă, prin decor, ea pare prin dimensiunea decorului cel puțin egală cu povestea cuplului în
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
dintre care, cea de-a doua, majoră. Decorul pune altfel accentul pe scenă, decît cel din spectacol. În partea dreaptă este sugerată boxa lui Gallimard în care se află în timpul procesului. Partea propriu-zisă de la tribunal are o pondere mică în spectacol. Pe scenă, prin decor, ea pare prin dimensiunea decorului cel puțin egală cu povestea cuplului în sine. Este o neînțelegere, o dizarmonie între gîndul scenografului și cel al regizorului. A doua: din punct de vedere regizoral, nu se înțelege foarte
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
borhoturi, printre ciocli,/ veterinari și plasatori de tîrfe// treci și vezi dacă piatra se preface vreodată/ în pîine, dacă apa se preface în vin" (ibidem). În această direcție trebuie văzută și imaginea boemei, cloacă a damnării, cavernă sufletească, scenă adecvată spectacolului liric deboșat: "Nu elogiez cramele orașelor:/ cînt grota din noi// Cred însă că aceste poeme agonice/ trebuie să fie citite doar în fumul cramelor./ A le citi în altă parte e ca și cum ai scoate/ zarurile de pe masa de joc.// Crîșma
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
piețe,/ nu conduce dansul carnavalurilor ci/ conduce pașii dansatorilor spre/ subteranele conclavurilor, spre crame/ și poduri amețitoare// he, he, definiția este sfîrșitul/ poemului agonic" (ibidem). Pitorească ni se înfățișează, în lirica de care ne ocupăm, derivația cenaclieră a verbului literar. Spectacolul poeților ce se adună monden-ritualic spre a-și citi textele, dar și în vederea unor sindrofii, cu o derulare de intenții mai mult ori mai puțin inavuabile, într-o atmosferă înțesată de tertipuri și tangentă la orgii, apare foarte expresiv surprinsă
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Marina Constantinescu În perioada de efervescență și descătușare a teatrului românesc postdecembrist, în perioada în care totul era făcut și trăit la cote emoționale foarte înalte, spectacolele se nășteau unele după altele, într-o suprapunere sau într-o succesiune plină de nou și surprinzător pentru spectator, mai ales. Seria a fost deschisă, indiscutabil, de Andrei Șerban la Teatrul Național din București cu Trilogia antică. Printre montările care
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
lui favorit este Teatrul Odeon. Aici a pus și o adaptare după La țigănci, un superspectacol megafantastic, și Pericle. A primit acum doi ani o invitație din partea Teatrului Național din Iași unde a făcut poate cel mai frumos și împlinit spectacol al său din România: Teibele și demonul ei după Isaac Bashevis Singer. La sfîrșitul anului trecut a avut loc la Ploiești, la Teatrul "Toma Caragiu", premiera cu Nebunul și călugărița de Witkiewicz, în regia lui Alexander Hausvater. Versiunea românească îi
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
dintre nebunul Walpurg și călugărița Anna a fost dublată cu o alta, cea a eroului Zam și a frumoasei Julina, o operă originală compusă de Nicu Alifantis pe un libret scris de Gârbea într-o limbă inventată. De fapt, muzica spectacolului este un spectacol în sine: senzuală, marcată uneori de discontinuități, ruperi de ritm, sugerînd o călătorie construită pe o temă cu variațiuni, o călătorie nărăvașă, o aventură printr-o lume zbuciumată, dominată însă de iubire, mai mult decît de instincte
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
și călugărița Anna a fost dublată cu o alta, cea a eroului Zam și a frumoasei Julina, o operă originală compusă de Nicu Alifantis pe un libret scris de Gârbea într-o limbă inventată. De fapt, muzica spectacolului este un spectacol în sine: senzuală, marcată uneori de discontinuități, ruperi de ritm, sugerînd o călătorie construită pe o temă cu variațiuni, o călătorie nărăvașă, o aventură printr-o lume zbuciumată, dominată însă de iubire, mai mult decît de instincte, cum se întîmplă
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
obligă într-un fel la această revenire bine jalonată. Să nu uităm că aici au jucat și au lucrat, printre alții, Marcel Anghelescu, Toma Caragiu, regizori ca Aureliu Manea, Gheorghe Harag, Valeriu Moisescu, Dragoș Galgoțiu (făcînd probabil cele mai frumoase spectacole ale sale), scenografi ca Florica Mălureanu și Vittoria Holtier. La colaborarea cu regizorul Alexander Hausvater nu se putea ajunge doar stînd cu mîinile încrucișate și visînd. Lucrurile întîmplate aici, mai bune sau mai puțin bune, au făcut posibil asta. Pentru
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
Holtier. La colaborarea cu regizorul Alexander Hausvater nu se putea ajunge doar stînd cu mîinile încrucișate și visînd. Lucrurile întîmplate aici, mai bune sau mai puțin bune, au făcut posibil asta. Pentru regizor însă, întîlnirea nu a condus la un spectacol împlinit, coerent. Într-un fel pare că Hausvater și-a abandonat intențiile și interpretarea lui Witkiewicz pe drum, adaptîndu-se la nivelul de receptare și la capacitățile concrete ale trupei. De aceea, probabil, regizorul mizează mult prea puțin pe o demonstrație
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
și ale altor galaxii)." Acesta trebuie să fie unul dintre motivele modificărilor de accente, a prea multor mijloace artificiale folosite, a forței cu care iese în față o muzică originală excepțională, a cărei temă principală te urmărește mult după sfîrșitul spectacolului. Totuși, Nebunul și călugărița poartă cîteva semne "marca" Alexander Hausvater.
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
va fi cîștigătorul. După un consistent discurs, cu mult umor britanic și cîteva aluzii interesante, reprezentantul juriului, un profesor universitar, a anunțat numele învingătorului: Seamus Heaney. Nu mi-e rușine să recunosc că am oftat dezamăgită. Poate că regia întregului spectacol a fost atît de bună încît, fără să știu, m-am trezit entuziasta susținătoare a unei cărți pe care nici n-o citisem. Sau poate că amintirile mele din facultate nu sînt o rampă solidă de revitalizare a interesului pentru
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
pe un bis al existenței, ca pe o ultimă tresărire a conștiinței lui de bărbat. De fapt, tot ceea ce povestește Constantin Țoiu devine captivant. Anodina și adeseori exasperanta lume balcanică în care trăim se transformă, descrisă de el, într-un spectacol. Iată, ca exemplu, momentul în care Cezar câștigă un milion de lei la loz în plic: "însoțit de alaiul vesel, excitat, al mulțimii, sui treptele CEC-ului din interiorul poștei, se prezentă la ghișeul care îi fusese arătat și îi
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
cu ochiul publicului - singurul parcă înțelegător și răbdător - încercînd să ridice ștacheta putințelor spre marele rol - Richard al III-lea. Nu izbutește de fapt, decît să execute un șir de clovnerii. Urmărindu-l cu mare atenție pe Ștefan Iordache în spectacolul Barrymore, poți observa însă efortul de a estompa redundanțele inutile ale textului (pe care nu-l cunosc și, de aceea, nu-mi dau seama cît s-a străduit și regizorul să-l "perie"), aproape monocromia lui care, inevitabil, atrage pe
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
și supapă totodată, singurul, după Barrymore, care își mai dorește ca acesta să reușească. Tot acest traseu între detașare, implicare, pasivitate și suferință pe care-l traversează sufleurul-oglindă-rezoneur este parcurs și scenic cu măsură de actorul Gelu Colceag. Plecînd de la spectacol, m-a frămîntat multă vreme senzația că mi-a scăpat ceva. După un timp de căutare și de reflecție, cred că am găsit cauza neliniștii mele: în jocul lui Ștefan Iordache se simte uneori o frînă, o barieră. Nu știu
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
o conduce acum, ca pedagog și regizor, la Luxembourg unde s-a stabilit în 1984, în urma unui val de constrângeri care l-au determinat să părăsească Clujul și țara. Ar fi meritat să-i dedicăm un întreg text de comentariu. Spectacolul se joacă într-o sală de concert și propune o soluție ingenioasă și dură pentru cântăreți, pentru dirijori: orchestra în adâncul scenei, eroii în primul plan. Manevra presupune o cunoaștere fără cusur a fiecărui rol, de vreme ce indicațiile șefului de orchestră
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
spectator) prin schimbarea rapidă a unghiului de observare a lumii , prin sinceritatea energică a reprezentărilor, prin îndrăzneala - și eficacitatea artistică - a metaforelor. Este adevărat că aceste texte nu pot fi judecate ca texte în sine, ci ca proiecte ale unor spectacole. însă ele își conțin propria regie, astfel încât spectacolele respective prind viață în mintea cititorului. Parafrazând versurile lui Nichita Stănescu, despre un cititor al teatrului lui Iosif Naghiu se poate spune că îi aude pe nenăscuții spectatori pe nenăscuții actori cum
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
a lumii , prin sinceritatea energică a reprezentărilor, prin îndrăzneala - și eficacitatea artistică - a metaforelor. Este adevărat că aceste texte nu pot fi judecate ca texte în sine, ci ca proiecte ale unor spectacole. însă ele își conțin propria regie, astfel încât spectacolele respective prind viață în mintea cititorului. Parafrazând versurile lui Nichita Stănescu, despre un cititor al teatrului lui Iosif Naghiu se poate spune că îi aude pe nenăscuții spectatori pe nenăscuții actori cum îi aplaudă. Iată un exemplu. Piesa intitulată Weekend
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
ciripește deasupra lor, Militarul ridică spre ea privirea ca pe un arc și pasărea, lovită, cade pe scenă.)" Gestul doborârii păsării cu privirea are o remarcabilă expresivitate scenică. Citind pasajul respectiv, avem senzația că ne aflăm într-o sală de spectacole și "vedem" situația descrisă de autor sub lumina puternică a reflectoarelor. Primum philosophari, deinde vivere Mulți dintre dramaturgii români de azi - Paul Everac, Dumitru Radu Popescu, dar și Alina Mungiu, Vlad Zografi ș.a. - filosofează prin intermediul personajelor lor. Respectivele personaje sunt
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
Irina Coroiu ...la Piatra Neamț! Așa aș sintetiza impresia globală pe care mi-a indus-o deplasarea la Teatrul Tineretului unde am aplaudat două spectacole pe cît de diferite, pe atît de asemănătoare. Între ele, dar și cu altele înscrise pe afișul trupei, care - datorită echipei manageriale - se distinge printr-o coerentă politică repertorială, în spiritul tradiției acestei instituții. Imperativul actualității - montări moderne pentru texte
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
și clasice, din dramaturgia autohtonă și universală - a generat un anume tip de viziuni scenice care decantează în act artistic atît realitatea cît și fantezia, instituind un stil de elegantă și rafinată teatralitate. Periodizînd istoria recentă, după stagiunile marcate de spectacolele lui Mihai Măniuțiu și Alexandru Dabija, a urmat întîlnirea cu Vlad Mugur, care nu s-a rezumat doar să pună în scenă, ci a făcut și "școală". Iar roadele nu s-au lăsat așteptate, echipa probînd astăzi un profesionalism excepțional
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]