5,409 matches
-
peste măsură de plăcere...De departe mi se arată biserica Sf. Atanasie, pitită între viile și livezile din jur...In timp ce înaintez cu spor spre ținta călătoriei mele, cochetez cu istoria locului și a așezământului monahal...Imi amintesc de spusele lui Nicolae Iorga într-o însemnare de călătorie din 1907. El spunea că o mână de călugări a ridicat aici în codrii Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” In 1638 însă, a venit Vasile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Suntem în fața unei sinteze-sinteze despre ceea ce a dat în timp Valea Rahovei lui Dan Ravaru și Pungeștiul lui Șuțu, în special. Locul de unde pleacă „Amprentele unor timpuri” ca valori spirituale ale localității și nu numai, ale țării și a lumii. Spusele lui C. Hușanu ne duc cu gândul la altele, tot ale sale la ceea ce scrisese despre „Rădăcinile continuității”, la care și eu mă refer adesea cu dragoste și respect față de titanul și mereu vizionarul românismului - profesorul Nicolae Iorga: „fiecare știutor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
-și scrie și să-și lase pe coală de hârtie amintirile care sunt amprente ale vieții trăite și care și ele înseamnă continuitate: numai atunci când fiecare localitate va avea monografia ei, istoria României va fi completă”, am redat cu aproximație spusele savantului, ca să subliniez valoarea cărților lui Ștefan Boboc -Pungeșteanu. E adevărat, a subliniat și C. Hușanu, cărțile la care m-am referit, despre Vaslui, ca și altele semnate de Ion N. Oprea, C. Hușanu, Dan Ravaru, D.V. Marin, Ion Baban
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
imperiului care îi este pe măsură, sau ar putea să devină. De aceste dezavantaje sau pierderi ale tăriei relative nu are să se îngrijoreze Rusia, din nici o parte. Noile sale granițe sunt coastele mării și astfel de granițe, după părerea și spusa tuturor observatorilor și călătorilor, servesc drept cel mai puternic zid și conduc la putere și tărie... Poarta, din contră, este pe punctul de a fi amenințată în situația ei actuală de toți din toate părțile: de la cruda și nestatornica Persie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
stare, deoarece țăranul obișnuiește să semene doar atât de cât are nevoie până la începutul anului următor. Cauza acestui fel de comportare a sa se întemeiază însă pe îndoiala dacă va putea păstra în anul următor mica sa colibă, care, după spusa lui, nu-l costă nimic, sau va trebui să se mute în altă parte? Averea acestuia constă în vitele sale, pe care le ia cu sine, la locul noului său domiciliu, după ce-și părăsește coliba. În Moldova găsește acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
imperiului care îi este pe măsură sau ar putea să devină. De aceste dezavantaje sau pierderi ale tăriei relative nu are să se îngrijoreze Rusia, din nici o parte. Noile sale granițe sunt coastele mării și astfel de granițe, după părerea și spusa tuturor observatorilor și a experiențelor, servesc drept cel mai puternic zid și conduc la putere și tărie. Dacă se cercetează istoria locuitorilor insulelor și coastelor se vor afla aceste popoare mereu curajoase, bogate și independente. Aceste granițe luate în considerare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
poate duce aceasta, nu putem omite episodul povestit de doamna Aspazia Oțel Petrescu despre părintele Arsenie Boca în închisoare. Acesta, fiind în rugăciune, apărea și dispărea din ochii gardienilor și apoi din ochii ofițerilor care veneau să se convingă de spusele subalternilor, crezând că aceștia își pierduseră mințile, dar convingându-se și ei de cele relatate. La întrebarea unuia dintre ei „Ce faci părinte, faci vrăji ?”, părintele Arsenie îi răspunde: „Nu fac vrăji, eu mă rog, și un om care se
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ducându-ne cu gândul la vorbele Mântuitorului. „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 10, 29). 1.3.4. Spovedania și împărtășania După cum spuneam, urmând exemplele celor respectați, mulți s-au apropiat de credință, astfel că, după spusele domnului Ilie Tudor, „toți doreau să se împărtășească.” Și, dacă vorbim de Sfânta Împărtășanie, modalitățile prin care reușeau deținuții să obțină materia pentru Sfânta Împărtășanie sunt remarcabile din mai multe puncte de vedere: 1. Pe de o parte, ne arată
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
fost pus în celulă cu doi criminali, incitați de securitate să-l ucidă. Dumnezeu (și ca urmare a rugăciunilor repetate ale părintelui Calciu, care se ruga pentru ei mai mult decât pentru cei dragi) însă îi schimbă, astfel că după spusele părintelui Calciu, atunci când a reușit într-un final să slujească Liturghia în celulă cu cei doi de față „amândoi erau plini de lumină”. O altă slujbă, de data aceasta o „Vecernie”, trăiește în închisoare Crainic cu puterea imaginației în care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
coș, de nu-i e pe plac... Și ajungem la imaginea, comună multor cultúri, a zeului primordial care se autofecundează spre a crea lumea; actor și spectator deopotrivă... După cum „sună“, fluture seamănă cu francezul flotter - a pluti... Poate sensul celor spuse acum e undeva În aer... În zborul, aparent fără noimă, al unui fluture... „Radioalmanah“, 28 februarie 1998, ora 17,23 24. Barbologie... Dacă ai barbă, Îți trebuie și foarfece. Sau, la turtă, spuză. Pe care am s’o trag pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dintre aceia, dar o percep indirect, grație experimentării și desigur tocmai de asta, eu pun mâna’n foc pentru existența ei. Și nu doar atât. Chiar dacă n’aș fi aflat prin experiment de ea, și nici n’aș fi crezut spusele celor - să le spun norocoși? - care o simt direct, dar rămânând cu aceeași gândire, tot aș fi pus mâna’n foc. Căci o existență dusă doar aici, scurtă cât e, dar tot scurtă În raport cu veșnicia lumii, ar fi o soartă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu mă supăr. Pot spune că am vrut-o chiar. Dar culoare, gazetărească, tot veți obține. De la ceilalți contributori ai acestei ediții a Mileniumului. „Milenium“, 24 martie 2001, ora cca. 15,45 62. Leu și pisică Cum să dau greutate spuselor mele decât atârnându-le de picior nu o ghiulea, dar o „greutate“ În sensul de etalon al unei unități de măsură? Și fac apel la o experiență de veacuri multe, a alchimiștilor, cămătarilor și bijutierilor. Care au găsit o structură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alchimiștilor, cămătarilor și bijutierilor. Care au găsit o structură cât se poate de elastică a sistemului de măsură, chiar dacă bazat pe cele 0,2 grame cât „atârnă“ sămânța de roșcovă, viitoarea carată a diamantelor. Mă uit În jur și aflu spusele materializate În cutia de greutăți a balanței mele: una de 1 gram, două de 2 grame, una de 5 și, În sfârșit, alta de 10. Cu cele patru valori se poate face orice combinație Între 1 și 20 de grame
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar fi bine să ținem seama - chiar o 74 Lucian Teodosiu 149 făceam cândva, când nu eram atât de „civilizați“, o fac mereu celelalte ființe - căci, viu și neviu, ne aflăm Într’un permanent dialog. Chiar dacă și acesta pervertit, căci „spusa“ noastră către piatră e doar distrugerea: sfărâmarea, arderea, topirea ori reacția chimică. Cât privește „spusa“ pietrei și nu numai, suntem cu totul receptivi, chiar dacă nu conștientizăm: o „ascultăm“ cu fiecare celulă a noastră, mai precis cu componentele biochimice de bază
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu eram atât de „civilizați“, o fac mereu celelalte ființe - căci, viu și neviu, ne aflăm Într’un permanent dialog. Chiar dacă și acesta pervertit, căci „spusa“ noastră către piatră e doar distrugerea: sfărâmarea, arderea, topirea ori reacția chimică. Cât privește „spusa“ pietrei și nu numai, suntem cu totul receptivi, chiar dacă nu conștientizăm: o „ascultăm“ cu fiecare celulă a noastră, mai precis cu componentele biochimice de bază ale acestora, anume zisele sisteme redox, reacționând În consecință, vrem nu vrem. Iată de ce avem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În jurul buturugii vii apare un crater; nu și În jurul aceleia moarte, implicit indiferente. Dacă gerul se va mai domoli, vom purcede la tăierea viței, care nu va Întârzia, de cum va da căldura, să se pună pe „plâns“. Și adaug, prin spusele care urmează, un argument pentru cei care-i strâng „lacrimile“ Întru tămăduire: Vița e o plantă inteligentă, iar asta pentru că, prin rădăcinile ei adânci - invidiate de multe surate - are acces la o apă la care omul n’a reușit să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de nici mai mult, nici mai puțin de 3,2 milioane! Dar să vedem, căci „tot pățitu-i priceput“, mai precis „cine s’a opărit cu borșul, suflă și’n iaurt“; și cum detaliez, fixând În același timp În scris cele spuse, constat: de fapt, tot anul, am Încasat doar leafa pe 8 luni... Dar interlocutorul meu pare fericit de „pleașca“ ce mi-a picat, deși eu sunt Încă circumspect: prea multe speranțe mi se infirmă tot mai mult, și nu numai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să Încep decât cu ecologia? Fie ea una cu ghilimele, fie ea un soi de paradox, adică a drege un artificialism printr’altul. Și mă Întreb În fața bine cunoscutului microfon, „uitând“ de prezența - de pisică atentă - interlocutorului de dincolo: scopul spuselor mele. Dorim Îmbunătățirea calității vieții, a uneia devenită tot mai artificială, tot mai stressantă, care ne văduvește de un element esențial, energia liberă. Aceea care, rămânând tot fizica putere dezvoltată În unitatea de timp, devine inteligentă adică, adăugând informație, poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și sunt materiale indiferente, altele antagonice, care diminuează efectul scontat, dar și altele care Îl intensifică. E preferabil a le folosi pe ultimele... Și, dacă tot discutăm despre antagonism, respectiv sinergism, să ofer un sfat inedit, căci multe din cele spuse se pot afla și din altă parte: Dacă vreți un efect Încă mai puternic, adăugați În apă puțină vitamină B2, adică riboflavină sau, dacă sunteți În bani, coenzimă Q10... Vine și ultima Întrebare: cine poate apela la piramidă? Oricine care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață, pentru „Universul cunoașterii“: era vorba de oarece info-energetică, cu doi interlocutori fizicieni și unul biolog... Așa că „lupul“ a ciulit urechile la 11 și jumătate, mai abitir decât de obicei. Motiv ca să Încerce reconstituirea celor spuse atunci, „sărate și pipărate“ poate cam mult cu „âââ...“-uri și pauze menite alegerii termenului potrivit, cum Îi e feleșagul când „urlă“ fără un text În față, mai mult, fără un subiect prestabilit. Mă mărturisesc măgulit auzind că renunțarea la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o ține În gazdă - dar și mulți dușmani. Ultimii au fost mai puternici totuși; sau mai mulți, vorba Lăpușneanului. Iată de ce există, atât de „bine“ reprezentată secțiunea Postume, adică ceea ce amicul Cristi n’a mai apucat să Încredințeze eterului din spusele mele; sau n’a mai apucat să „traducă“, după frumoasa expresie a delicatei amfitrioane. Dar, tot corpus-ul „tors“ la urechea amicului meu vă stă acum la dispoziție, În forma „eternă“ - ghilimelele subliniază faptul că nimic nu e etern Într
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ianuarie 2001, ora 12,28 17. Mă cheamă Moti. II Transmit de pe teren. Adică de pe muchea gardului. L’aș lăsa pe Cristi să explice performanța, dar știu că a picat mecanica taman din pricina momentului de inerție. Așa că mulțumiți-vă cu spusele mele. E vorba de cum poți păstra o traiectorie, a o schimba eventual, prin controlul centrului de greutate a ceva, proiectil sau eu Însumi. De pildă, saltul meu de pe balcon spre balustradă se sfârșește cu aterizarea pe același balcon, evident cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la dispoziție o cât mai mare mulțime de variante dintre care să aleagă. Adică m’aș opune legii supreme a lumii. Nu-i chiar legea supremă, ci pe aproape. Dar vom mai vorbi de asta. Altceva vreau să adaug acum spuselor tale: biodiversitatea nu e doar condiția evoluției, dar Însăși a vieții. Imaginează-ți o schimbare de climă, cum e aceea pe care o promovați voi prin efectul de seră: flora și fauna locului În care trăim - pisici și oameni - dispare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a cerut-o Însăși munca... E și ceva bun aici: Natura vă protejează de banalitatea totală care Înseamnă moartea. Viitorului meu colocatar - el În smoală, eu ațâțând focul - Îi e dragă o noțiune. Și acum ar băga În ea și spusele mele zicând că banalitate Înseamnă astfel entropie, iar curiozitatea un fel de negație a ei, negentropie. Am să-l conving - Îi scad un an din infinitul de stat În smoală - să detalieze. Dar acum vă ispitesc: Vă dați seama ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceea a plantei pentru a-și mări „productivitatea muncii“. Ce rezultă? O dezechilibrare a chimismului solului. O degradare calitativă deci, dar la fel de prolifică Întru nașterea de consecințe. Or fi fleacuri ce spun eu acum, de vreme ce agricultura pare să demonstreze contrariul spuselor mele, de barem zece milenii. Doar pare. Căci În acest timp doar Egiptul s’a conservat, căci agricultura se făcea, În fiece an, În sol nou, mâlul lăsat de Nil; Mesopotamia a devenit din fertilă un deșert; Sahara avansează spre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]