4,293 matches
-
șleahtei de transformare a cazacilor în șerbi a slăbit și mai mult loialitatea acestora față de Rzeczpospolita. Dorința cazacilor de a li se recunoaște un statut egal cu cel al șleahtei nu a fost satisfăcută niciodată, iar planurile pentru transformarea „Uniunii statale polono-lituaniene” în „Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană” nu au fost niciodată finalizate. Cazacii aveau legături istorice puternice cu Bisericile ortodoxe răsăritene, ceea ce ducea și la apariția unor tensiuni religioase cu restul Rzeczpospolitei, dominate de catolici. Tensiunile dintre cele două părți a crescut
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
cazacilor în șerbi a slăbit și mai mult loialitatea acestora față de Rzeczpospolita. Dorința cazacilor de a li se recunoaște un statut egal cu cel al șleahtei nu a fost satisfăcută niciodată, iar planurile pentru transformarea „Uniunii statale polono-lituaniene” în „Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană” nu au fost niciodată finalizate. Cazacii aveau legături istorice puternice cu Bisericile ortodoxe răsăritene, ceea ce ducea și la apariția unor tensiuni religioase cu restul Rzeczpospolitei, dominate de catolici. Tensiunile dintre cele două părți a crescut și mai mult, odată cu
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
i-a transformat pe cazaci în anticatolici hotărâți, atitudine care în acele timpuri echivala cu a fi antipolonez. Aroganța șleahtei și nesupunerea cazacilor au dus la izbucnirea la începutul secolului al XVII-lea a mai multor revolte căzăcești împotriva Uniunii statale polono-lituaniene. Refuzul polonezilor de a accepta cererea cazacilor pentru extinderea „registrului cazacilor” a fost scânteia care a aprins rebeliunea cu cel mai mare succes: Răscoala lui Hmelnițki (1648). Răscoala s-a adăugat la seria de evenimente catastrofice din istoria statului
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
proprii conducători cunoscuți cu numele de „koș otamani” pentru mandate de un an de zile. Fricțiunile dintre cazacii Hetmanatului și cei din Zaporoje au crescut în mod semnificativ în această perioadă. Cazacii care luptaseră în trecut pentru independența față de Uniunea statală polono-lituaniană s-au implicat după stabilirea alianței cu rușii în o serie de revolte împotriva Țaratului Rusiei. Cazacii doreau păstrarea privilegiilor și autonomiei lor. Cazacii zaporojeni conduși de Kost Hordiienko s-au alăturat în 1709 rebeliunii hatmanului Ivan Mazepa. Mazepa
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
Cazacii înregistrați (în limbile ucraineană: Реєстрові козаки, "Reestrovi kozaki", poloneză: "Kozacy rejestrowi") erau cazacii (în cea mai mare parte cei din Zaporijie), care făceau parte din trupele regulate ale Uniunii statale polono-lituaniene. Cazacii înregistrați au fost parte a armatei polono-lituaniene în perioada 1582 - 1699. Primul monarh care a introdus acest sistem a fost Stefan Batory, al cărui prim registru conținea 500 de nume. Cazacii înregistrați formau o elită în rândul cazacilor
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
Potopul (suedez) (în limbile poloneză:Potop Szwedzki, lituaniană: Švedų tvanas) se referă în istoriografia poloneză și lituaniană la o serie de războaie de la sfârșitul secolului al XVII-lea, care au ruinat Rzeczpospolita (Uniunea statală polono-lituaniană). În sens strict, " „Potopul”" se referă la invazia suedeză și ocuparea unei bune părți a teritoriului Rzeczpospolitei între 1655 - 1660. Într-un sens mai larg se aplică la o serie de întâmplări dezastruoase care au început cu răscoala lui
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
numeroasă, care-i confereau o statutul de putere regională, care domina statele mai mici din centrul și estul Europei. În acele vremuri, doar Imperiul Otoman mai putea rivaliza cu Rzeczpospolita din punct de vedere al populației. În timpul războaielor „Potopului”, Uniunea statală polono-lituaniană a pierdut o treime din populație ca și statutul de mare putere. Problemele Uniunii polono-lituaniene au început în momentul în care Bogdan Hmelnițiki a organizat rebeliunea cazacilor zaporojieni, rebeliune la care au participat și țăranii ruteni ș.a. (nu exista
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
Bătălia de la Țuțora (în poloneză "Bitwa pod Cecorą") a fost o bătălie dintre Uniunea statală polono-lituaniană (sprijinită de trupele Moldovei) și Imperiul Otoman, (sprijinit de Hanatul Crimeii), care a avut loc între 17 septembrie - 7 octombrie 1620 în Moldova, la Țuțora, pe malurile Prutului. Eșecul misiunii diplomatice polonezo-lituaniene de la Istanbul și violările tratatul de Bușa
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
Rusia controla cursul fluviului Volga și își deschisese accesul spre Asia Centrală. Expansiunea spre nord-vest, spre Marea Baltică, s-a dovedit mult mai dificilă. Rușii au invadat în 1558 Livonia, intrând într-un război de 25 de ani, (Războiul livonian), împotriva Uniunii statale polono-lituaniene, Suediei și Danemarcei. În ciuda unor succese ocazionale, armata lui Ivan al IV-lea a fost respinsă, iar rușii nu au reușit să-și asigure o poziție privilegiată la Marea Baltică. Încercând să profite de implicarea Rusiei în războiul din Livonia
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
iar zvonurile conform cărora fratele mai tânăr al fostului țar, Dmitri Ivanovici, mort încă din 1592, ar fi supraviețuit tentativei de asasinat, nu au făcut decât să alimenteze opoziția la guvernarea lui Boris Godunov. În 1603 a apărut în Uniunea statală polono-lituaniană un individ care s-a autoproclamat „Dimitrie”, fiul cel mai tânăr al lui Ivan cel Groaznic. Această calitate i-ar fi permis să pretindă calitatea de moștenitor al tronului Rusiei. De fapt, Dimitrie murise înaintea fratelui său, Fiodor, fiind
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
prezent. În regiunea cursului mijlociu al fluviului Nipru din Ucraina au trăit cazacii zaporijieni. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, capacitatea lor de luptă s-a redus în mod considerabil, datorită faptului că principalii lor adversari, Hanatul Crimeii și Uniunea statală polono-lituaniană încetaseră să mai existe, iar administrația rusă găsea inutilă organizațiile militare ucrainene. Pe de altă parte, Siciul Zaporijian reprezenta un loc refugiu pentru iobagii fugari, în care autoritatea centrală nu putea să-și exercite controlul, și care era pe
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
după semnarea Tratatului de la Küçük Kaynarca și anexarea de către Imperiul Rus a Crimeii, când Armata cazacilor zaporijieni nu a mai fost necesară pentru apărarea unor granițe care acum dispăruseră. În același timp, un alt inamic important al Imperiului Rus, Uniunea statală polono-lituaniană, slăbise suficient de mult pentru a nu mai reprezenta o amenințare suficient de mare pentru justificarea menținerii Armatei zaporijiene. Siciul Zaporijian a devenit astfel nu numai nefolositor, dar s-a transformat într-o amenințare pentru politica de colonizare a
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
concomitent șef de stat, guvernator și de asemenea șef al unor partide multi-camerale. Puterea executivă este exercitată de către guvern, iar cea legislativă de asemenea de către guvern plus cele două camere aparținând Parlamentului. Sistemul judiciar este independent, spre deosebire de celelalte două componente statale. Perioadă de tranziție, de dobândire a independenței în Namibia, a marcat un moment istoric important în Africa în general, si in Africa de sud în particular. Vastul teritoriu al Namibiei situat în partea sud-vestică a continentului a fost scena unei lupte încrâncenate
Politica Namibiei () [Corola-website/Science/319612_a_320941]
-
Narodna Respublyka", ZUNR). Pentru controlul asupra diferitelor teritorii ucrainene au luptat forțele republicilor ucrainene, Mișcarea Albă, bolșevicii ucraineni și ruși, Polonia, Germania și Regatul României. Armata Partizanilor mahnovistă a preluat controlul unor arii întinse creînd „Teritoriul liber - o entitate ne-statală „anarhistă”. Numeroase formațiuni paramilitare lipsite de orice ideologie au luptat de partea diferitelor facțiuni, schimbând uneori tabăra. Au fost formate și refăcute numeroase alianțe efemere. În ciuda luptelor, în această perioadă a avut loc renașterea publicațiilor de limbă ucraineană. Publicațiile ucrainene
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
s-a răspândit în lumea germanica și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Român de Răsărit În sensul larg, european, o "Românie populară" este orice comunitate romanofona (latinofona) apărută prin autoorganizarea populațiilor romanice, rămase fără ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din "Barbaricum". În sens restrîns (cazul românesc), în spațiul dunărean-carpatic, este vorba de comunități latinofone (romanice) din Dacia sau de la sud de Dunăre, care începând cu retragerea românilor din Dacia, și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
sud de Dunăre, care începând cu retragerea românilor din Dacia, și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au fost nevoite să reziste distrugerii sau asimilării de către năvălitori, reușind să ajungă în Evul Mediu timpuriu să realizeze primele mici formațiuni statale (vlahii, valahii în slavona). Odată cu instalarea și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat, prin intermediul limbii slavone, privitor la populațiile româniilor, atât din nordul cât și din sudul Dunării, definiția de vlahi (valahi, blahi), iar comunitățile lor organizate (românii
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
lor, precum și de accesul presei la corpurile guvernamentale și legislative, de legile care guvernează mass media și de consiliile și comisiile înființate pentru a aplica aceste legi. Capitolul se încheie cu concluzia că, în ciuda părerilor unor cecetători, paternalismul și controlul statal nu se reafirmă, cu anumite excepții. Capitolul al patrulea tratează jurnalismul și cultura sa profesională implicând și modul prin care actuala cultură politică afectează cultura profesională a jurnaliștilor mai mult decât noile posibilitâți oferite lor de libertatea presei. Astfel autorul
Mass-media și democrația () [Corola-website/Science/319288_a_320617]
-
Pe de altă parte, dezvoltarea mișcării naționale ucrainene din Bucovina a fost influențată de cercetările sale (printre altele a publicat lucrarea "Bucovina rusă" în 1897, în care Smal-Stocki a descris istoria Bucovinei în legătură cu Cnezatul de Halici-Volînia și cu alte formațiuni statale slave), de activitatea să publicista (el a fost, de asemenea, co-editor al ziarului "Bucovina", editor al revistei "Russka Râdă") și didactica. În timpul primului război mondial, în calitate de lider al Uniunii pentru Eliberarea Ucrainei a condus activitățile culturale din lagărul de prizonieri
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
seimeni și alte șase steaguri de pedestrime moldovenească.” Într-un document emis ia 1813 de Scarlat Calimahi (1812-1819) în senestra pavilionului domnesc al Moldovei se vede un stindard cu bourul pe fond roșu. În prima jumătate a secolului XIX culorile statale ale principatului Moldovei erau roșul și albastrul. Tradiția istorică susține că ele au fost confirmate și recomandate ca obligatorii prin „Regulamentul organic” (1831-1832). Drapelul din 1834-1849 al batalionului de infanterie al armatei moldovenești avea forma unui pătrat cu latura de
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Istoria învățământului românesc este parte integrantă a istoriei sistemului educațional din România. Evoluția istorică a sistemelor de învățământ a urmărit îndeaproape evoluția sistemului politic și administrativ al formațiunilor statale de pe actualul teritoriu al României. O primă perioadă a fost cea medievală, încheiată la 1821, caracterizată printr-un interes scăzut și limitat al elitei conducătore, boierești și ecleziastice, de a dezvolta instituții de învățământ de calitate și durabile. Cu câteva
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
Cu câteva excepții de marcă (cum au fost cazurile lui Vasile Lupu sau Iacob Heraclid Despotul) domnii Țărilor Române nu au acordat practic nicio atenție creării de școli și academii pentru educarea tineretului țării. În toată această perioadă, populația formațiunilor statale românești a fost practic analfabetă în cvasi-totalitatea ei. Începutul procesului de formare a statului român modern după Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a dus și la inițierea procesului de construcție a unor sisteme educaționale și de învățământ naționale
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
politice și economice între cele două țări. O propunere similară fusese avansată de președintele kazah Nursultan Nazarbayev în 1994, în ideea unei „Uniuni Eurasiatice”, dar această propunere nu a fost niciodată adoptată sau analizată serios. "Tratatul de Înființare a Uniunii Statale a Rusiei și Belarusului" a fost semnat la 8 decembrie 1999. Intenția a fost aceea de a realiza o federație similară Uniunii Sovietice, cu un singur președinte, parlament, drapel, stemă, imn, constituție, armată, cetățenie, monedă etc. Uniunea a fost ratificată
Uniunea Statală Rusia-Belarus () [Corola-website/Science/316532_a_317861]
-
azi, prezența lor datând de aproximativ un mileniu. Găgăuzii sunt concentrați în Dobrogea, iar religia lor este creștinismul ortodox. Dobrogea și Deliorman sunt regiunile în care s-a produs etnogeneza poporului găgăuz în secolul XIII. Din acest secol datează formațiunea statală Uziăilet (în zona Cavarna-Mangalia), pe care savanții o califică ca fiind primul stat al poporului găgăuz. De asemenea, în secolul XVIII în regiunea Varna a existat o efemeră republică găgăuză Vister. Până la începutul secolului XIX, numărul găgăuzilor din Dobrogea era
Găgăuzii din România () [Corola-website/Science/315081_a_316410]
-
de influențe etrusce și grecești (încât unii o consideră chiar o copie a acestor arte), ca apoi să devină o artă originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a lungul istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare având un caracter statal, este o artă unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor.De la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde apoi în toate provinciile. Arhitectura este dominată de construcții masive și severe: catedrale, manăstiri, castele
Arta romană () [Corola-website/Science/315165_a_316494]
-
Regatul Spaniol. Partidul politic care reprezintă în prezent acest curent în forma sa cea mai limpede este Esquerra Republicana de Catalunya (), care utilizează Constituția Spaniolă din 1978 și participă în mod activ atât în viața politică regională cât și cea statală, folosind regulile democrației cu scopul de a dobândi, pe cale pașnică, dreptul de autodeterminare pentru Catalunia ca metodă de a-și declara independență. La alegerile generale din martie 2008, ERC a obținut 7,86% din numărul total de voturi. Există și
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]