11,661 matches
-
boală”, bazată pe manifestarea exagerată a instinctului de apărare-conservare. Ea este o formă particulară de comportament demonstrativ-histrionic. Simularea este creația conștientă și voluntară a unor tulburări sau tablouri clinice. Ea înglobează într-un context unic producțiile fantasmatice ale unor tulburări subiective sau imitarea artificială a unor stări morbide complexe. Se vorbește, în aceste situații, de un „fenomen de pato-plastie”, în sensul de „creație-imitare” al tablourilor clinice (A. Costedoat). În funcție de starea mintală a persoanelor simulante, se vorbește de o simulare patologică, proprie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sensul acesta se consideră că personalitățile patologice reprezintă structuri și modele de comportamente profund anormale, imprimate ca atare și inflexibile, rar adaptate sau chiar inadaptabile, de o gravitate suficientă pentru a provoca fie un deficit de adaptare, fie o suferință subiectivă. Acest tip de manifestări pot fi în general recunoscute încă din perioada adolescenței, persistând în perioada adultă și accentuându-se către bătrânețe. Ele reprezintă trăsături de caracter permanente. În sensul celor de mai sus, se poate conchide faptul că trăsăturile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celor de mai sus, se poate conchide faptul că trăsăturile de personalitate constituie tulburări de personalitate în cazul în care ele sunt rigide, inadaptabile și responsabile fie de o alterare semnificativă a funcționării sociale sau profesionale, fie de o suferință subiectivă. Modelele de personalități anormale în sfera psihopatologiei pot fi reprezentate comparativ, în raport cu modelul normal al personalității, așa cum se poate vedea din schema de la pagina 424. ***Schemă, pag.424*** În schema de mai sus se poate vedea comparativ modelul normal al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și nici inteligibil pentru acestea. Partea formal-externă a vieții constituie biografia persoanei, pe când partea trăită-interior constituie viața interioară a acesteia, ceea ce este pur sufletesc și personal pentru individ, sau istoria interioară a omului. Dar orice viață are și un aspect subiectiv. Ea este „imaginea vieții” așa cum o percepe, o simte, și-o dorește individul în conformitate cu aspirațiile sale, cu statutul și rolul social pe care-l deține sau către care tinde. Orice persoană este tentată să „vadă” numai anumite aspecte ale vieții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Studiile de psihopatologie, au scos în evidență importanța studiilor biografice ale cazurilor clinice și importanța lor deosebită în înțelegerea dinamicii psihologice normale sau patologice a acestor persoane (K. Jaspers, E. Minkowski, L. Binswanger, D. Cargnello). Dincolo de aspectele generale, obiective sau subiective ale vieții individuale, o importanță deosebită o au studiile diferențiale, care stabilesc existența unor „tipologii” sau modele de viață, atât în condițiile normalității, cât și în condițiile alteralității psihopatologice. Modelele de viață sau tipurile de existență, au valoarea unor viziuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care converg în același punct: nevoia de salvare, de reparație, de învingere a „răului” și de restabilire a stării de „bine” drept condiție a echilibrului. Orice biografie a bolnavilor este o „istorie a bolii”, dar, concomitent, este și o atitudine subiectivă, trăită în planul conștiinței morale față de boala respectivă. Pentru medic apare, în egală măsură, o dublă problemă: de a recunoaște exact natura bolii, cauzele acesteia, și de a institui tratamentul cel mai corect, iar în al doilea rând, de a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
foamete, inundații, cutremure, moartea unor personalități politice etc.). Se poate vorbi în această situație despre o întreagă semiotică a negativității interpretată ca prevestind nenorociri colective: eclipse, icoane care plâng, nașterea unor monștri etc. Societatea trăiește într-o atmosferă de incertitudine subiectivă, dominată și întreținută de emoțiile colective produse de conținutul pasional al discursului colectiv. Temele acestui discurs devin probleme de dezbatere permanentă și, în final, exclusivă, favorizând prin aceasta o irupție a iraționalului în realitatea lumii posibile. În această atmosferă ideologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stării de normalitate, care este înlocuită cu cea de anomalie, iar pe de altă parte, este imaginea mitică, terifiantă a pericolului identificat cu pedeapsa raportată la o stare de vinovăție. Fiecare bolnav se întreabă „de ce eu?” - ca o interogație morală, subiectivă în fața schimbării sau a pierderii stării de echilibru, de normalitate, de sănătate. La rândul ei, societatea va identifica boala și bolnavii cu o pedeapsă pentru o vinovăție. Remarcăm, în mod surprinzător, faptul că etica medicală, nu este numai o relație
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau, mai exact, descompunerea metodologică anterioară a obiectului. Acest aspect este resimțit în toate domeniile disciplinelor umane. Problema care se pune în acest caz pentru psihopatologie este deosebit de delicată. Dincolo de aspectele metodologice obiective față de obiectul cunoașterii, se ridică și atitudinea subiectivă a cercetătorului, în fața persoanei bolnavului psihic, a acestui „alt fel de om”, a dramei umane a nebuniei, a experienței sufletești oferite de aceasta. În sfera psihopatologiei, totul pare schimbat, totul pare a fi altfel. O altă lume, un alt univers
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
între cele patru componente esențiale ale curriculumului. Aceste idei au conferit superioritate și complexitate modelului propus de Hilda Taba în raport cu modelele clasice și moderne ale curriculumului; s-ar putea spune că este aproape un model postmodern; totuși, ignorând aventura unică, subiectivă și solitară a fiecărui ins care se formează prin educație, îl condamnă aceleiași unidimensionalizări fatale rezervate de curricula moderne lui middle man. 10.8. Modelul naturalist al lui Walker (1972)tc "10.8. Modelul naturalist al lui Walker (1972)" Unii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prescriptive. Nu de puține ori au recurs, în același scop, la expresii metaforice, eufemisme, sinonime și paronime derutante. Sensurile denotative ale unor termeni diferă de la un autor la altul; sensurile conotative ale acelorași termeni au, aproape întotdeauna, încărcături semantice extrem de subiective. Definițiile operaționale sunt rare și înțelesurile exacte ale conceptelor nu pot fi decriptate decât din contexte delimitate. Astfel încât cacophony of voices, care se „aude” în discursurile dedicate curricula moderne, ironizată de Pinar și colaboratorii săi (2001), constituie o serioasă problemă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
5.1. Factorii determinanțitc "12.5.1. Factorii determinanți" Când devine necesară schimbarea (optimizarea, dezvoltarea) curriculară? Ce factori, fenomene sau situații o determină? În mod evident și firesc, curriculumul trebuie modificat datorită unor determinări obiective și nu în virtutea unor opțiuni subiective sau decizii arbitrare. Identificarea lor trebuie făcută prin analiză-diagnostic și cercetare curriculară. Oliver (1965) considera că, teoretic, dezvoltarea curriculară trebuie să fie o activitate permanentă, consecventă cu progresul cunoașterii și cu evoluția societății. În practică însă, „permanentizarea” schimbării nu este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
între valorile socioumane și trebuințele proprii de formare ale individului, nu numai din considerente tehnice. De fapt, cea mai importantă dintre valorile care trebuie să îl ghideze este însăși viața, în înțelesul de existență individuală irepetabilă care, prin singularitatea resimțită subiectiv ca „bunul cel mai de preț”, este, obiectiv, o realitate sacră. Orice educație, forțată dincolo de trebuințele de formare individuală și de valori generale acceptate de individ, devine (decade în) dresaj sau fanatizare. Filosofia educației creative ar putea evita această extremă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la nivelul unei teorii generale a curriculumului, este singura posibilă. În practica dezvoltării curriculumului pot fi operate, bineînțeles, numeroase opțiuni axiologice. În realitate, nu ne aflăm în fața unei „probleme obiective” soluționabile prin demersuri strict raționale, cum crede D.K. Wheeler. Factorii subiectivi care intervin în configurarea problemei obligă la decriptări de sensuri și interpretări, ceea ce reclamă o abordare hermeneutică, și nu doar simple „metode obiective”. Problematica orientării curriculumului este, probabil, dovada cea mai concludentă că științele educației țin mai ales de Geisteswissenschaften
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
proiectarea curriculumului formării profesorului de matematică, ei vor supraaprecia rolul unor capitole din matematică pe care profesorii nu le vor preda niciodată în gimnaziu sau liceu și vor subaprecia psihologia învățării sau tehnici pedagogice active. Pentru depășirea unor asemenea tendințe subiective, teoreticienii curriculumului recomandă ca alegerea câmpurilor de învățare să fie întotdeauna opera unor echipe de experți, din care să nu lipsească niciodată psihopedagogii, care să desfășoare activități de tip T-group (training group) și W-group (working group) sau chiar brainstorming. Deciziile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sfios al anilor ’60 (care nici nu a fost prea mult luat în seamă în epocă) cu postmodernismul (care a zguduit temeliile curriculumului modern prin multiplicarea dimensiunilor și aprofundarea sensurilor formării umane). Dar criticile antimoderniste, care în anii ’60 păreau subiective și nesemnificative, necesită astăzi o altă apreciere. Nu erau izolate, făceau parte din uvertura unei simfonii ample și profunde. Pinar, Reynolds, Slattery și Taubman (2001) s-au înșelat când au numit această mișcare contradictorie a cacophony of voices. Era vorba
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și explorărilor pe care le organiza în centrul său de analiză de la University of Wisconsin, cu studenți și educatori. Considera că aceasta era o metodă mai eficientă și mai potrivită pentru teoria curriculumului decât „metodele obiective” consacrate. Herrick explora „probleme subiective” cu ajutorul „subiecților implicați” în situații de dezvoltare a curriculumului. Dezbaterile și analizele vizau semnificații, valori, atitudini, expectanțe, interogații, motive intrinsece, trebuințe și interese ale studenților. Herrick ajungea astfel la concluzii neașteptate pe care le formula frapant într-un limbaj nonbehavioristic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pozitive, în frunte cu fizica newtoniană. Temeiurile hiperrealității și hiperrealismului nu se află doar în performanțele televiziunii și internetului, ci în cataclismele care au lovit temeiurile cunoașterii în secolul XX. Realismul halucinant care ne inundă viața nu este doar trăire subiectivă a hiperrealității. Nu numai iluziile televizate, pastișele, reclamele, realitățile virtuale și comunicarea globală prin internet ne năucesc. Există cauze obiective. Științele, în ciuda progresului lor exploziv, au adus în lumea veacului XX spaime grave ale căror efecte le resimțim din plin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
radicală a experimentalismului behaviorist și a raționalismului eficientist. În anii ’70, cercetarea curriculară sesizase „natura duală” a fenomenelor și proceselor educaționale: obiectivă și subiectivă în același timp. Aplicarea metodelor folosite în științele naturii la studiul fenomenelor pedagogice lăsa neacoperită latura subiectivă a acestora. Or, caracterul eminamente uman al educației era conferit de rolul decisiv al conștiinței. Prin definiție, educația este un proces conștient. Ea diferă de dresaj și de învățarea animală tocmai prin „surplusul” decisiv adus de conștiință și subiectivitate. El
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împotriva relelor provocate de structurile economiei capitaliste 76. Potrivit lui McLaren și Hammer, în era postmodernă a neocapitalismului pedagogia critică trebuie să devină o metodă teoretică și strategică de descoperire a manierei în care contradicțiile ideologice sunt rezolvate în planul imaginației subiective, individuale; de asemenea, trebuie să păstreze statutul de instanță care contestă politic structurile de dominație dinlăuntrul consumerismului capitalist. McLaren și Hammer (1989) au reușit să demonstreze că pedagogia critică poate deveni flexibilă, pentru că este aptă să încorporeze conceptele poststructuralismului și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
metodologie severă de cercetare fenomenologică educațională pornind de la o ingenioasă interpretare pedagogică a conceptului de conștiință umană realizată de Maxine Greene (1974)109. „Conștiința” este conceptul central al fenomenologiei. În accepțiunea lui Husserl, fenomenologia este știința obiectivă care studiază conștiința subiectivă. Greene (1974) a observat, cu justețe, că termenul husserlian conștiință nu sugerează investigația introspectivă, cum credeau behavioriștii și pozitiviștii - dimpotrivă. Greene (1974) a demonstrat cu claritate că, în termenii fenomenologiei, conștiința umană nu este orientată spre ea însăși, ci spre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sau modul în care trebuie organizate școlile pentru a produce absolvenți „competenți”, capabili să îndeplinească „performanțe standardizate”. Fenomenologia răspunde unei probleme care părea fără soluție: oferă o teorie a fenomenului unic, o „teorie a singularității”, o cunoaștere obiectivă a trăirii subiective. Max van Manen (1984) a adoptat explicația dată de Greene (1973) conștiinței: „context experiențial” sau In-der-Welt-Sein, „faptul-de-a-fi-în-lume”, „lume trăită”. Fenomenologii postulează „lumea trăită de el sau de ea” (his or fer lifeworld) ca fenomen central pentru „orice face el sau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în drepturile politice ale omului. Cosmologia modernă este caracterizată prin cercetarea bazată pe control și predicție, prin modele matematice și mecanice, prin imaginarea universului ca o aglomerare de particule muritoare și printr-o separare radicală a realităților obiective de cele subiective. Megaparadigma postmodernă ar fi apărut în secolul XX; ea este caracterizată de sisteme deschise, de nedeterminare, de discreditarea „metanarativelor” și de centrarea atenției pe procese. Din perspectivă postmodernistă, Doll jr. îl critică pe Descartes, care: ...a închistat (bequeathed) gândirea modernă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o făurește și o predă educatorul. Cele două nu sunt perfect coincidente în mintea sa, chiar dacă el crede acest lucru. Același written curriculum este „tradus” în practica educativă în diverse curricula-in-use de către diverși profesori care le predau. Curriculum-in-use este forma subiectivă a „curriculumului scris”, care, în practica școlară, este perceput ca o formulă ideală, ca un model perfect ce nu poate fi realizat ca atare decât de educatori și educați ideali. i) Received curriculum. „Curriculumul receptat” de studenți și elevi nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al „adevăratei” istorii, produsă de personalități și marcată de întâmplări memorabile. Din acest unghi, care conferea evenimentului proporții covârșitoare, faptul de viață nu era interesant decât prin culoarea și, așa zicând, exotismul (ori insolitul) său, evidențiat de sursele, punctuale și subiective, ce subîntindeau o asemenea istorie: amintirile, memoriile, observațiile directe chiar sau cronicile, fără a uita, desigur, documentele (explorate însă în singularitatea lor). Iată, bunăoară, cum înțelegea un istoric român, altminteri demn de tot respectul, cu aproape patru decenii în urmă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]