5,627 matches
-
lumii. Și totuși pornind de la timpurile străvechi ale doctrinelor din continentul Mu și trecând prin cele ale civilizațiilor uigure, atlante, egiptene și mai recente știm că orice ridicare pe o treaptă a cunoașterii poartă numele de inițiere. Așa încât, dragă cititorule, suie împreună cu mine în carul mnemonic și să străbatem împreună labirintul acestui de-al treilea clopot pe care ni l-a dăruit Marele Arhitect al Universului. Te invit totodată să citești tot ce dorești și îți cade în mână. Numai așa
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ești mereu aproape/ lângă izvorul limpede și mut/ pe care-l sorbi cu setea de altădată/ și învii priviri în tristele pleoape.// Topită-n tremurul de așteptare,/ ești steaua somnului unde-mi dorm apele/ și vechea ta căință-n mine suie./ Ziua e de prisos, noaptea e de lumină/în adânc, unde uitare nu e710. Faptul că lumina e de fapt inspirația poetică și ea coboară prin reflex noetic în subconștientul uman, faptul că ziua e antiteza abisului căruia îi aparținem
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de veghe. Solicitat deopotrivă de spațiile nețărmurite ale visului, cât și de teritoriile sigure ale realului, decantând reveria și observația lucidă, împletindu-le, contopindu-le într-o melodie unitară, poetul impresionează prin căldura mărturisirii, sinceritatea tonului: Când citești o poesie,/suie în copac și cântă/dă frunzișul la o parte/și cu el ne înveșmântă,// taie o felie mică/ din cereștii, dulcii faguri/ bate cu o strofă bună/ să deschidă cerul praguri,// pune-n sânge dulci otrăvuri/ inima din piept o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de veghe. Solicitat deopotrivă de spațiile nețărmurite ale visului, cât și de teritoriile sigure ale realului, decantând reveria și observația lucidă, împletindu-le, contopindu-le într-o melodie unitară, poetul impresionează prin căldura mărturisirii, sinceritatea tonului: Când citești o poesie,/suie în copac și cântă/dă frunzișul la o parte/ și cu el ne înveșmântă,// taie o felie mică/ din cereștii, dulcii faguri/ bate cu o strofă bună/ să deschidă cerul praguri,// pune-n sânge dulci otrăvuri/ inima din piept o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vieții spre platoul din vârful muntelui cum îl descrie Marcu Beza în versurile sale. Ne putem închina la templu, unii intră, alții își continuă drumul și coboară apăsați de bătrânețe pe partea cealaltă a muntelui. Din pântecu-i purces, un stejar suia-n zenit, Tot mai înalt prin ceruri de un albastru greu; Cu el o seminție suia, lanț nesfârșit; Cânta un rege jos, sus murea un dumnezeu 1263. Conștiența noastră subiectivă participă în primul rând, așa cum dovedesc numeroasele cercetări, la activitatea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
închina la templu, unii intră, alții își continuă drumul și coboară apăsați de bătrânețe pe partea cealaltă a muntelui. Din pântecu-i purces, un stejar suia-n zenit, Tot mai înalt prin ceruri de un albastru greu; Cu el o seminție suia, lanț nesfârșit; Cânta un rege jos, sus murea un dumnezeu 1263. Conștiența noastră subiectivă participă în primul rând, așa cum dovedesc numeroasele cercetări, la activitatea care depășește stadiul uzual de supraviețuire al ființelor create pe pământ. Orice individ care și-a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
arhitecți și zidari, marii constructori ai tuturor timpurlor, după un plan, o planșă de arhitectură unică, protoistorică. Liniile de forță și integrarea diferitelor planuri sunt alegoria mobilității regnurilor, viața de pe pământ și de aiurea. Ghilgameș îi spuse lui Urșanabi, corăbierul: - Suie-te, Urșanabi, pe meterezele Urukului, cutreieră-le în lung și-n lat; prețuiește-le temeliile, cercetează-le cu de-amănuntul zidăria din cărămizi, vezi dacă zidăria nu este toată din cărămidă arsă și dacă temelia nu i-a fost pusă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este de a lăsa lumina să pătrundă acolo, subconștientului îi trebuie facilitată cunoașterea binelui pentru a-i îndepărta realitatea răului. Pe creste, unde codrii îți par o cetățuie, amurgu-arunc-o ultimă rază din afund; Și al reginei umbrelor car de aburi suie Și înălbește marginea zărilor rotund. Ăstimp, din turnul gotic un zvon luându-și zborul Religios în aer se răspândește lin, Și clopotul de sat, când smerit stă călătorul, Revarsă-n larma zilei ca un concert divin 1337. Întunericul nu-i
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu, cu spiritualitatea de peste hotare. Autorul Sensibilizați și admirativi față de voința excepțională a domnului Eugen Dimitriu de a restabili și păstra memoria culturală a orașului Fălticeni, față de importanta și generoasa sa muncă pentru strângerea documentelor și realizarea efectivă a muzeului sui generis « Galeria oamenilor de seamă » din Fălticeni, precum și față de realizarea acestei cărți document, membrii asociației culturale franceze « Société Franșaise des Amis de Ion Irimescu » au hotărât să sprijine publicarea celor două volume de Corespondența Fălticeneană. Dr. Camelia Botez Președinta asociației
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
etnofolclorică este susținută nu numai de analogiile cu diferite snoave populare, ci și de prezența paremiologică cu tentă sarcastică: Nu te umfla broască-n tău / Că nu-i tăul tot al tău, ori Dacă-i dai nas lui Ivan / Se suie pe divan. Înmănuncherea într-o carte de sine stătătoare, cu un titlu mai mult decât sugestiv ă ă a articolelor cu tentă satirică asupra problematicii politicii românești actuale a fost de bun augur, cititorul putând constata cu ușurință că istoricul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la Chișinău, se oblojesc rănile, se plâng morții, iar în turbinca lui Voronin încape și opoziția și România. Cred că la Chișinău s-a făcut o repetiție generală. 7 mai 2009 Tainul parvenitului Motto: „Dacă dai nas lui Ivan, se suie pe divan” (Din înțelepciunea uitată a poporului român) Ca să nu se zică că din stăpânirea de 500 de ani a turcilor asupra Țărilor Române nu am luat decât halva, baclava și sarma (tradiționalele sarmale românești!), s-a scos din tolba
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
instructor. De multe ori i se par unele mișcări, unele eforturi fizice, executarea unor comenzi de prisos. Abia după ce și le-a însușit corect observă că prin ele se vizează și se mențin altele mai înalte, mai grele. Nu te sui în vârful unei scări decât treaptă cu treaptă. Dacă ignori acest mod firesc, rațional al urcușului, vei cădea sau te vei opri obosit de un efort neeșalonat și vei fi incapabil să ajungi în vârf; sau atingând vârful fără experimentarea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a servit terciul. Sfătuindu-ne între noi, am hotărât să fixăm un program de rugăciuni, până în ziua procesului. Când eram pe punctul de a îngenunchea au intrat primul și un gardian cu tablourile regelui Mihai și al lui Antonescu. Gardianul, suit pe capacul tinetei, a atârnat pe peretele dinspre răsărit tabloul lui Antonescu. Pe peretele opus l-a așezat pe al regelui și au ieșit. Vrând să îngenunchem, în loc să avem în față o icoană, aveam chipul unui idol. De pe tinetă, am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o stare metafizică, dincolo de cunoștințele din minte. „Am văzut acolo, în al treilea cer, spune Sântul Apostol Pavel, lucruri pe care ochiul (omenesc) nu le poate vedea, urechea nu le poate auzi și la care mintea lui nu se poate sui”. Pentru condiția trup-suflet zice: „În trup, nu știu, în duh, nu știu, Dumnezeu știe”. Sfântul Apostol avea în acel „stadiu de cunoaștere” a Dumnezeirii simțurile omului, ale Omului-Dumnezeu. Numai cu acelea și numai ajuns la acel stadiu, „vom cunoaște așa cum
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
regiune ne cunoșteau pe cei de la castel. Privind mirat la mine și la lemne zise: No, domnișorule, d-apoi ai plecat cu lemne la pădure? Chiar așa, bade, i-am răspuns și eu zâmbind. Leagă săniuța de a mea și sui lângă mine să mai vorovim până ți-o fi voia. La un moment dat zise: No, c-am trecut de baci Toader, cioplitorul de spițe și obezi. Nu la dânsul merg, ci în Poiana Gălzii! D-apoi, nu mă bolânzi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
asculta cuvântul, ca o boare: „O, vino, rob rău, somnule, și-mi poartă cu tine visul, peste unda moartă..., un ceas de vreme urcă-mă șuviță în Crama-Împărătească, rod-de-viță!...” De funia nădejdii viu s-agață și-n rugăciune treaptă-naltă suie..., amiezile simțirilor descuie și Îngerilor, iată-l, față-n față. L-au îmbrăcat cu-a cerului armură..., cu neaua-înțelepciunii-apoi l-au nins, purificându-i duhul, înadins, să fie-asemeni lor, chip și măsură!... Un înger... a făcut un semn în cer
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Acum, fiindcă îl avem în mână, hai să-l punem pe ștraf. Cei de pe margine, bucurându-se și ei, au adus două role metalice; strângându-ne mai mult unul lângă altul, lăsând un capăt al peretelui pe ștraf. Așa am suit toți cei patru pereți. Era o analogie cu povestea lui Moș Ion Roată. Am mulțumit lui Dumnezeu că ne-a dat pricepere, făcându-i să înțeleagă ce înseamnă conlucrarea între voința omenească și cea dumnezeiască: „Fără Mine nu veți putea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
noastre curate și un chilot, confecționat nițel cam strâmb, dintr-un prosop, parcă era alt om și-a zis: „Vă mulțumesc, măi copii!”. Copiii și-au cerut scuze pentru maniera în care au procedat, dar el i-a oprit și, suindu-se la locul lui pe prici, ajutat de cei tineri, căci era destul de slăbit, a continuat: Vă mulțumesc încă o dată că v-ați gândit în mod special la mine. Desigur, nu v-ați fi gândit poate, dacă prin comportarea mea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
impusese sinedriul și care devenise datină, în ceea ce privește curățenia, spălarea mâinilor și blidelor și celelalte. Deci nu Legea (Thora) - ca operă revelată de Dumnezeu lui Moise și imortalizată în scris - o alterează acești conducători iudei, ci înțelesul ei, printr-o interpretare sui generis, iar înțelesul alterat îl impun cu forța. Când Mântuitorul încearcă să-i readucă la sensul ei inițial, Îl acuză că strică Legea. De aceea Mântuitorul le și spune iudeilor care-L ascultau: „Fariseii și cărturarii stau pe scaunul lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Nimeni Ioane, îi răspunde Domnul Hristos de pe Cruce. Doamne, iartă-mă dacă îndrăznesc să Te rog să mă primești și pe mine pe una din cruci, să fiu și eu cu Tine! Să nu mai fii singur! Ioane, te primesc! Suie-te! Întinde-ți mâinile în Cruce. Doamne, pe care să mă sui? Pe cea din stânga sau pe cea din dreapta Ta? Pentru osândă sau pentru mântuire? Ioane, acum înțelesul nu mai e ca în Vinerea Răstignirii. Suie-te pe care vrei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îndrăznesc să Te rog să mă primești și pe mine pe una din cruci, să fiu și eu cu Tine! Să nu mai fii singur! Ioane, te primesc! Suie-te! Întinde-ți mâinile în Cruce. Doamne, pe care să mă sui? Pe cea din stânga sau pe cea din dreapta Ta? Pentru osândă sau pentru mântuire? Ioane, acum înțelesul nu mai e ca în Vinerea Răstignirii. Suie-te pe care vrei! Pe Cruce să fii, lângă Mine! Ridicându-se din genunchi se îndrepta
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
singur! Ioane, te primesc! Suie-te! Întinde-ți mâinile în Cruce. Doamne, pe care să mă sui? Pe cea din stânga sau pe cea din dreapta Ta? Pentru osândă sau pentru mântuire? Ioane, acum înțelesul nu mai e ca în Vinerea Răstignirii. Suie-te pe care vrei! Pe Cruce să fii, lângă Mine! Ridicându-se din genunchi se îndrepta spre una din cruci. Dar trecând pe lângă picioarele Mântuitorului se lovi ușor cu cotul de genunchiul Lui însângerat. Un fior îl străbătu din creștet
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aglomerație și căldură înăbușitoare. Stela Pe vremea arestării mele trenurile aveau trei clase. Am căutat un vagon de clasa a treia și era gata să pierd cursa. Un muncitor de la calea ferată s-a uitat lung: Măăă..., da’ de unde vii? Suie-te, că acuș pleacă! M-am urcat cu îngrijorare și-am găsit un compartiment gol. Aproape de Ciorani am ieșit pe culoar. Trenul nu era aglomerat, fiind Duminică. Cei care se pregăteau să coboare se uitau la mine, apoi unii la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Vasile Roșu, zis Brutaru. Soția mea, Lixandrina, e botezată de mama dumitale, de nașa Didina. Ai venit, deci!, și iar m-a îmbrățișat, umplându-și ochii de lacrimi. Finule, iată ce te rog eu... Vrei să te duc acasă, nu? Suie-te, că acu te zbor! Nu, finule. Ia-o mai întâi pe fetița lui finu’ Nicu Gălaie, du-te la părinții mei, dă-le acest pulover (mi-l lucrase mama și rămăsese 22 de ani la magazie) și această cruciuliță
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că nu mă pot ridica. Tata a împins; cu destulă greutate a reușit să se strecoare în cameră. Aprinde lumânarea (care era totdeauna la îndemână), i-a zis mama, și du-te la vecina Vetuța să-ți ajute să mă suiți în pat. Tata s-a fâsticit, a aprins lumânarea. A strigat-o pe Vetuța și au reușit să o așeze în pat. Mama s a uitat la ei și a zis: „Gata!”. A mai șoptit ceva din buze și a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]