27,141 matches
-
atât de imprevizibili. Este primul dispozitiv al supravegherii. Weiss îl va dubla, căci, sub protecția șefului închisorii, o seamă de spectatori, așezați în spatele gratiilor, ca în spectacolul lui Peter Brook, sunt invitați să asiste la reprezentație. Astfel apărați, ei îl supraveghează de la distanță pe Sade, care, la rândul său, îi supraveghează pe actori. Între aceste două dispozitive puternic teatralizate, agentul de legătură nu poate fi decât directorul ospiciului care, prin însuși statutul său, „supraveghează”. El este singurul care poate să transgreseze
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
va dubla, căci, sub protecția șefului închisorii, o seamă de spectatori, așezați în spatele gratiilor, ca în spectacolul lui Peter Brook, sunt invitați să asiste la reprezentație. Astfel apărați, ei îl supraveghează de la distanță pe Sade, care, la rândul său, îi supraveghează pe actori. Între aceste două dispozitive puternic teatralizate, agentul de legătură nu poate fi decât directorul ospiciului care, prin însuși statutul său, „supraveghează”. El este singurul care poate să transgreseze limitele și să treacă de la un cadru de supraveghere la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
asiste la reprezentație. Astfel apărați, ei îl supraveghează de la distanță pe Sade, care, la rândul său, îi supraveghează pe actori. Între aceste două dispozitive puternic teatralizate, agentul de legătură nu poate fi decât directorul ospiciului care, prin însuși statutul său, „supraveghează”. El este singurul care poate să transgreseze limitele și să treacă de la un cadru de supraveghere la altul, căci este socotit a priori îndreptățit să controleze această subtilă „mise en abyme”, în care privirile și funcțiile de reprezentare sunt strict
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acestora este de a verifica și de a amputa eventual piesele, pentru a le lipsi de resursele subversive pe care le descoperă cu obstinație privirea pătrunzătoare a acestor gardieni bănuitori. Aici inocența este interzisă, surpriza prohibită; domnește doar vigilența. Să supraveghezi un text pretinde un antrenament special, o lectură „anticipativă” care să prevadă posibilele reacții ale publicului în momentul reprezentației. Cenzura intervine mai întâi ca supraveghere prealabilă, iar tehnicile ei, deși variate, urmăresc toate același scop: să înăbușe în fașă germenii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în momentul reprezentației. Cenzura intervine mai întâi ca supraveghere prealabilă, iar tehnicile ei, deși variate, urmăresc toate același scop: să înăbușe în fașă germenii capabili a suscita acele reacții colective pe care Puterea dorește să le evite. Cuvintele dramaturgilor sunt supravegheate încă înainte de a răsuna pe scenă. Nici o societate totalitară nu s-a privat de un asemenea exercițiu, care se realizează, în mod simptomatic, pe baza acelorași interdicții, oricare ar fi ideologia de la care se revendică puterea. Toate dictaturile detestă aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai elementare măsuri de precauție. Teatrul reușește să formeze, potrivit termenului sociologic folosit de Durkheim, „comunități efervescente”. Comunități explozive capabile să producă o puternică sociabilitate, care comportă riscuri de contaminare de netăgăduit. Serviciile de informații nu-și slăbesc atenția și supraveghează constant un public din rândul căruia unii spectatori lasă deoparte orice prudență, nesocotesc constrângerile și se demască fără să le pese de urmări. Poliția a știut întotdeauna, mai ales în secolul al XIX-lea, să profite de această breșă. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de a-i studia vecinii. „Clasa dezocupaților”, ca să folosim termenii lui Thorstein Veblen, vine la teatru ca să se arate, știind (printr-un pervers mecanism psihologic) că va atrage la rându-i privirile furișe, indiscrete, ale celor ce caută să pătrundă, supraveghind asistența, taine pe care le-ar putea ușor descoperi în contextul acestei vizibilități generalizate: cine cu cine s-a certat, cine s-a împăcat, ce „rupturi” sentimentale plutesc în aer, ce iubiri se afișează în văzul lumii. Deși expunerea de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de spirit, pe scurt, publicul poate fi cântărit, judecat concret mai înainte de a intra în dialog cu el. Supravegherea, ca preambul indispensabil al unui schimb... Te informezi înainte să joci, vorbești pe scenă știind cui te adresezi în sală. Scena supraveghează sala pentru a nu avea de-a face cu un partener anonim, ea simte nevoia unei sumare identificări inițiale. Supravegherea va fi întotdeauna o activitate securitară. În 1876, la Bayreuth, Wagner avea să stingă lumina în sala de spectacol și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acțiunea scenică se desfășoară fără să țină seama de sală, dar, în același timp, prin această „amnezie” simbolică, ea obligă publicul să devină un supraveghetor prizonier. Încetând să se mai autosupravegheze, cufundat în întuneric, ignorat de cei de pe scenă, spectatorul supraveghează într-un mod aproape fraudulos platoul, pe care-l poate vedea fără să fie văzut: definiția supravegherii. Lucru care îi și place, o plăcere suspectă însă, căci pătrunde în universuri personale, urmărește traiectorii și acte individuale fără nici un alt motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
martorul mut, uitat, lăsat să-și dea frâu liber imaginației fără ca o scenă autoritară să-l implice într-un permanent dialog. „Uitați de mine, izbucnește câteodată spectatorul, vreau să mă țin deoparte, în umbră, să vă văd și să vă supraveghez!” Gata cu atâta defulare: se cere revenirea la starea de dinainte, „reîntoarcerea refulării”. Refularea spectatorului supraveghetor al scenei, voyeur ilicit și conștient de asta, ființă singuratică uitată de toți ceilalți și lăsată să contemple în tăcere acest univers straniu care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se produc în contextul reprezentațiilor succesive, de unde regizorul este de acum încolo absent, tocmai el, cel care s-a aflat la originea punerii în scenă și care a condus-o până în faza definitivării ei. Ceea ce nu îi interzice totuși să „supravegheze” mai departe acel fapt viu care este spectacolul, să exercite, așadar, o „supraveghere de parcurs”. Este apanajul tuturor regizorilor și fiecare dintre ei, în funcție de identitatea proprie și de modul în care se raportează la teatru, își elaborează un protocol de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
polul opus, Patrice Chéreau îmi mărturisea odată că i-ar fi imposibil să facă teatru dacă ar ști că „n-ar mai avea cum să intervină pentru a opri deteriorarea iremediabilă a unui spectacol”. Chéreau respinge scepticismul strehlerian și își supraveghează, punctual, punerile în scenă, pentru a stăvili sau a corecta „tendințele deviaționiste” de îndată ce le sesizează apariția. Supraveghere minimală, homeopatică. Regizorul privește, apreciază, cântărește și, la sfârșitul reprezentației, le înmânează actorilor „note” cuprinzând observațiile sale. El acționează ca un „informator” preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fie exercitată aici cu o mai mare perseverență. Ea vizează evitarea efectelor rutinei, a capcanelor succesului comic, a relaxării ritmului, rămânând în intimitatea dialogului dintre spectacol și spectatori după o serie de turnee și de reluări. Regizorul sau asistenții săi „supraveghează” tocmai pentru ca spectacolul să nu se abată excesiv de la proiectul inițial și, uneori, reușesc să integreze descoperirile prilejuite de contactul lor cu sala. Orice reprezentație reclamă o supraveghere care, dincolo de diversitatea protocoalelor personale, e dovada dorinței de a evita degradarea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de contactul lor cu sala. Orice reprezentație reclamă o supraveghere care, dincolo de diversitatea protocoalelor personale, e dovada dorinței de a evita degradarea acesteia. Chiar și într-o astfel de practică a supravegherii recunoaștem cu ușurință o serioasă preocupare securitară. Regizorul supraveghează atâta vreme cât se simte util. Aceasta este motivația sa. Acesta este optimismul său, un optimism respins de Strehler și, pe urmele lui, de Grüber, regizori sceptici, regizori care refuză să mai aibă de-a face cu spectacolul după ce au pus punct
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de Strehler și, pe urmele lui, de Grüber, regizori sceptici, regizori care refuză să mai aibă de-a face cu spectacolul după ce au pus punct repetițiilor, redându-i - precum Prospero lui Ariel - libertatea, oferită ca o recompensă pentru serviciile aduse. Supraveghezi din iubire ori de teamă, te retragi acceptându-ți excluderea și dorind să-i acorzi spectacolului tău respectul datorat vârstei adulte. „Stai liniștit, Peter, jucăm mai bine când nu ești tu de față”, i-a spus într-o zi un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
datorat vârstei adulte. „Stai liniștit, Peter, jucăm mai bine când nu ești tu de față”, i-a spus într-o zi un actor lui Brook. Maturizarea în absența oricărei supravegheri - iată provocarea lansată actorilor care, totuși, cer deseori să fie supravegheați: supravegherea este garanția interesului pe care regizorul continuă să li-l poarte. Multă vreme s-a considerat, în spiritul secolului al XIX-lea, că statutul de artă e confirmat de natura imuabilă a operelor. Chestiunea îl obseda pe Craig, care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de control și de verificare. Aici, unde nici o posibilitate de abatere nu este permisă, supravegherea efectuată de către regizor își pierde complet necesitatea. Tadeusz Kantor, familiarizat cu artele plastice (ca și Wilson, de altfel), rămâne pe platoul de joc pentru a supraveghea dezvoltarea ordonată a spectacolului, ținându-l cu strășnicie în frâu. El se constituie într-o prezență de o natură aparte, superioară și străină, dar întotdeauna gata să intervină dacă e cazul. Kantor zămislește o lume căreia îi asigură o evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
când se retrage. Funcțiile lui sunt multiple, motivele prezenței sale numeroase. El nu încetează să se prezinte în postură de creator, să-și asume această lume pe care a plămădit-o și al cărei stăpân tiranic înțelege să rămână permanent. Supraveghind, regizorul evită orice modificare a obiectului teatral, putându-se astfel afirma, așa cum visa Craig, ca un artist deplin. În aceste condiții, opera lui veșnic vie nu e pândită de nici o deviere. Mai puțin explicită, desigur, dar exercitată tot de către regizor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-i scapă nici o clipă de neatenție a acestuia, căci el ascultă tăcerea și captează semnalele secrete ale sălii, convins - ca și alți regizori, de altfel - că nu se poate mulțumi cu unicul indiciu al aplauzelor. Spectatorii, la rândul lor, trebuie supravegheați pentru a observa, în detaliu, raportul pe care spectacolul reușește să-l instituie și pentru a identifica „burțile” care duc la pierderi de energie și la slăbirea legăturilor cu publicul, cu alte cuvinte, pentru a surprinde reacțiile sălii în momentele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
regia a încercat să se afirme cu mai multă tărie. Oglinzile au fost primele la care s-a apelat. În lojile publicului din sălile à l’italienne fusese și până atunci agățată câte o oglinjoară care le permitea ocupanților să supravegheze mișcările, foielile și intrigile puse la cale în lojile vecine. Oglinda era numită, așa cum am mai spus, „spionul”. Resursele oglinzilor au fost, așadar, exploatate la început de către sala de spectacol. Mai târziu, le-a folosit și scena; aici au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
intimitatea este imposibilă și că supravegherea nu încetează nici o clipă în lumea piesei lui Cehov, el imaginează o casă japoneză cu pereți glisanți de hârtie: nimeni nu e aici la adăpost, totul se află, totul se știe. Și fiecare personaj supraveghează, uneori chiar fără voia lui... Finalul - precum odinioară în apartamentele din țările comuniste unde se trăia „la comun” - nu poate fi decât promiscuu. Arhaism și noi tehnologiitc "Arhaism și noi tehnologii" Tehnicile de supraveghere au cunoscut o dezvoltare vertiginoasă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prea bine că supravegherea nu se face niciodată gratis, axiomă confirmată, cu câteva rare excepții, de către majoritatea agenților, fie ei „deturnați” sau nu. Informațiile costă, fapt remarcat deja de la Molière și până la Goldoni, în piesele cărora servitorii sunt invitați să „supravegheze” în schimbul unei recompense achitate în ludovici de aur. În supraveghere nimic nu este gratuit, iar serviciile, cerute și făcute, presupun de fiecare dată o răsplată. În mod excepțional, Lubin - ca un alt Arlecchino, dar mai puțin abil - se află în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
deasupra căreia, dacă-și lipea pur și simplu urechea de stâncă, putea să audă ce vorbeau pușcăriașii. Despotul instalase un dispozitiv de supraveghere clădit pe baze naturale, profitând de forma de relief și de capacitățile ei de rezonanță. Astăzi, sateliții supraveghează planeta, iar camerele de luat vederi invadează lumea. Dar regizorii sunt încă liberi să aleagă și, prin soluțiile adoptate în privința supravegherii, să-și definească propria lor relație și pe cea a teatrului cu timpul. Răspunsul la aceste întrebări implică o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Referințe bibliografice" Lucrări de referință ASH, Timothy Garton: The File, A Personal History, Harper Collins, 1997; în versiunea românească: Dosarul meu de securitate, București, Humanitas, 1999. BAUMAN, Zygmunt: Liquid Modernity, Cambridge, Polity Press, 2000. BLAGA, Dorli și BĂLU, Ion: Blaga supravegheat de Securitate, Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 1999. BORIE, Monique: Le Fantôme ou le théâtre qui doute, Arles, Actes Sud, 1997; în versiunea românească: Iași, Polirom, 2007. BRUNE, François: Sous le soleil de Big Brother, Paris, L’Harmattan, 2000. CESEREANU, Ruxandra: Panopticon
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
consultanți etc.) 118 I Personal de birou (funcționari, contabili, personal de protocol) 4.5. Supraveghere și coordonare 4.5.1. Supraveghere/dirijare 128 S Dirijarea personalului care nu are funcție de supraveghere (se indică, folosind codul de mai jos, numărul persoanelor supravegheate În mod direct care sunt efectiv implicate În producția de bunuri și servicii și care nu Îi supraveghează pe alții; această Întrebare se referă la cei mai mulți supraveghetori din prima linie, de exemplu: maiștri și șefi de secție, șefi de serviciu
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]