4,202 matches
-
-l pe Luke. Unde naiba o fi fost până acum? — Luke! În sfârșit! zic înaintând spre el, apoi inspir adânc, fericită, în clipa în care văd lângă el un bărbat cu chip familiar și chelie, între două vârste, care îmi surâde din toată inima. Michael! Îmi arunc brațele de gâtul lui și-l îmbrățișez strâns. Cred că Michael Ellis e unul dintre oamenii la care țin cel mai mult din lume. Lucrează la Washington, unde conduce una dintre cele mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
amândouă ne uităm la ea cu atenție. Nimic, spune, nu te poate pregăti pentru experiența pe care o trăiești când îți cumperi rochia de mireasă. Poate tu crezi că totul se reduce la a-ți cumpăra ceva de îmbrăcat. Cynthia surâde scurt și scutură din cap. Însă cumpărarea unei rochii de mireasă este cu totul și cu totul altceva. Nouă, celor de la Dream Dress, ne place să spunem că nu îți alegi rochia de mireasă... — Ci ea te alege pe tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
recipient pentru bar, vase din sticlă, vase cu picior... Se oprește să-și tragă sufletul. Și diverse alte articole. — Am înțeles... — Alegerea obiectelor pe care doriți să le aveți în noua dumneavoastră casă poate fi o experiență destul de copleșitoare. Îmi surâde. Așa că ce vă sugerez eu: începeți cu lucrurile de bază. Gândiți-vă la necesitățile dumneavoastră zilnice - și porniți de aici. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă! — Super! Mulțumesc foarte mult! Bud se îndepărtează și eu mă uit în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cheltuiesc pe toți pe pantofi! — Și nu e ăsta planul tău? Luke se preface șocat. Și abia acum îmi spui asta? Ei bine, dacă nu vrei să schimbi regulile de bază, poate că chiar ar trebui să semnăm un prenupțial... Surâd vag - dar sunt încă neagră de supărare. Știu o tonă de oameni de aici care au semnat contracte prenupțiale, zic. Știu că asta fac foarte mulți. Dar n-ar fi trebuit să... ne facă ea un contract, fără măcar să îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai violoniști aduși de la Orchestra Simfonică din Viena? — Filarmonica din New York are turneu chiar atunci, spune Robyn cu regret. Dar se pare nici vienezii ăștia nu sunt răi... Sunt sigură că o să fie nemaipomeniți, zic și îi zâmbesc lui Robyn, care îmi surâde ca unui vechi aliat. — Domnișoara Bloomwood. Antoine apare de nicăieri, îmi ia mâna și și-o lipește de buze. Acum sunt completamente la dispoziția dumneavoastra. Îmi cer scuze pentru întârziere. Știți cum e, se mai întâmplă și mici incidente iritante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tine. Mersi, Robyn. După ce pleacă Robyn, se aude un ciocănit ușor în ușă și intră Christina, care arată absolut superb în rochia ei auriu pal Issey Miyake și are un pahar de șampanie în mână. — Ce face mireasa noastră? zice surâzând. Emoționată? — Nu chiar! spun. Ceea ce e relativ adevărat. De fapt, e perfect adevărat. Sunt dincolo de emoție. Ori totul iese exact conform planului și merge ca pe roate, ori nu, și atunci va fi un adevărat dezastru. N-am ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Gary, noul cavaler de onoare al lui Luke - și-i iau mâna lui Luke. El mi-o strânge ușor și eu i-o strâng, la rândul meu. Michael, îmbrăcat într-o ținută relativ bisericească, face un pas către noi. Îmi surâde vag, complice, după care trage aer în piept adânc și se adresează adunării. — Dragi enoriași. Ne-am adunat azi pentru a fi martori ai dragostei dintre doi oameni. Suntem aici pentru a-i vedea cum își jură credință unul altuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca întotdeauna. — Suze! exclam și-i dau un pupic. Și frumosul de Ernie! Doamne, ce mare s-a făcut... Mă aplec spre el să-l pup pe obraz și el îmi zâmbește larg, expunându-și gingiile. — Ai reușit. Suze îmi surâde și ea. Bravo, Bex. — Doamnă B, Suze tocmai mi-a arătat rochia tradițională de mireasă a familiei, spune Danny, ridicând din sprâncene în direcția mea. E... cu adevărat unică. — Rochia asta are nouă vieți! spune mami încântată. Credeam că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
general, nu putea să iasă din figura omului serios, preocupat, unidirecțional. Sesiza ușor comicul din diverse situații și afirmații, nu-i ocolea pe glumeți, era uneori tare în ironii, „pișca”, urzica, înțepa, avea acuitate, dar n-avea jovialitate. Putea să surîdă, nu și să rîdă. în două decenii de relații apropiate, nu cred că l-am văzut barem o dată hohotind. În schimb, cu fruntea plecată, concentrat - mai mereu. Scrisorile sale sînt rareori (și atunci, ici-colo, prin cîte o observație) înveselitoare; din
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
necurat în decizia lui de a-l reconstrui nu cred că e vorba despre bani sau despre epuizare artistică : probabil că finanțatorilor americani li s-a părut cel mai comercial film al lui, iar lui pur și simplu i-a surîs ideea de a-și aduce în sfîrșit mica bombă în inima Multiplexului global. Dacă a existat vreodată un film căruia remake-ul american chiar să-i împlinească menirea, Funny Games e acela. Dilema Veche, iunie 2008 Woody vs Dosto Visul Cassandrei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
făcută în formula "all inclusive" (respectiv pântecaraia și arestul de rigoare), eram june asistent universitar, așteptându-mă o carieră nevisată de un tânăr de condiție modestă. Adaug la acest capitol al vieții o amintire care mă face din nou să surâd: într-o zi, pe o stradă din Copou, dau nas în nas cu fosta mea "Tovarășă învățătoare". Ca prin minune m-a recunoscut și m-a întrebat ce-am făcut în viață. Când i-am spus că am terminat facultatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și am fost amenințat de "organ" cu darea afară. Ulterior, lucrurile s-au mai aplanat, punându-mi-se în vedere ca la un film "capitalist", cu tematică anunțată și aprobată, să aduc și două-trei socialiste. Am renunțat fiindcă nu-mi surâdea aranjamentul. Serviciul la "ziariști străini" a reprezentat o perioadă de care îmi aduc aminte cu multă plăcere. Să mă explic. În fiecare an MAE invita cca 30 de ziariști din diferite țări pentru stagii de o săptămână de documentare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spre Amsterdam. I-am precizat mirat că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-a spus că pentru el vizita s-a terminat și că fotografia Reginei surprinsă în "négligé" va face deliciul cititorilor presei olandeze. Am surâs la gândul unei fotografii a "Coanei Leana" la "micul echipament" pe prima pagină a "Scânteii"! Ce bine că nu s-a descoperit mașina de citit gândurile oamenilor! Apropo de mănăstiri, erau un obiectiv foarte solicitat, iar aprecierile erau întotdeauna exprimate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu directorii de hoteluri, pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale. Prezent la aeroportul din Suceava, mi-am primit oaspeții "cu pâinea și sarea" tradiționale, taraf, țuică etc. și cu o vreme superbă. La hotel, toți "specialiștii" locali în păr îmi surâd, în frunte cu directorul OJT, care îmi declară plin de importanță: "N-o să le lipsească nimic, am luat măsuri, le-am pus în fiecare cameră și câte o canistră de 20 de litri cu apă". La auzul acestei "atenții" am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se afla la o altitudine de 2660 de metri și avea o climă greu de suportat. Cu clima m-aș fi descurcat, nici la Rio de Janeiro, Madrid sau Berlin nu pot spune ca era "primăvară veșnică", dar nu-mi surâdeau zilnicele conflicte armate, ori cu insurgenții ori cu mafioții, fiind dornic să pot să mă deplasez și să acționez în toata țara, fără a mă teme că voi fi împușcat sau luat ostatic (așa cum s-a întâmplat în diferite țări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de operă. Din păcate, acest debut a fost considerat un eșec, după atacurile dure din presă și dezaprobarea publicului vienez, În general greu de mulțumit. Când am ajuns la Viena, Holender m-a Întâmpinat cu bonomia ce-l caracterizează și, surâzând hollywoodian, mi-a spus că soarta Îi era În mâinile mele, evident glumind, ca și cum prelungirea contractului lui de director depindea de succesul lui Hoffmann! Mă simțeam destul de Încrezător. Aveam o echipă de lucru solidă. Împreună cu Richard Hudson, scenograful englez extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În locul vacanței mult așteptate, am ajuns la Salonic, unde eram invitat să montez Herakles la Teatrul Național. Fără Îndoială, mi-am spus, tragedia lui Euripide avea să retrezească În mine suflul vital și pulsul dinamic al Trilogiei. Zeii Olimpului Îmi surâseseră atunci, așadar eram convins că urmau să-mi ofere din nou protecție, mai ales că acum eram În țara lor. Am aterizat la Salonic pe o căldură de 38°C și de la aeroport am fost dus direct la teatru, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
curăț de păcate... Îmi ling rănile... Mă lepăd de trufie... Mă lepăd de "Scaun"... Nu-i vorbă:... m-au lepădat alții... Zău-așa. Nu cunoști prin preajmă, niscaiva peșteri... au, vreo scorbură mai micșoară, așa, pe... "pe măsura mea?" Daniil surâde, cu bucurie. Cum să nu?! Avem! Avem toate mărimile! După pofta inimii! răspunde el și face o plecăciune, râzând încetișor, cu mulțumire. Tot hâtru ai rămas și plin de duh. Domnul zâmbește amar: Haz de necaz, Sihastre... zâmbește el amar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răpus de fier vrăjmaș... Mai rău, s-a lățit vorba prin babe, cum că numele lui Ștefan Vodă îi bun la descântec de deochi și leac pentru bubă neagră, dambla, la alungat duhurile rele... și chiar la scos dracii... Ștefan surâde:... Aici, ce-i drept, au brodit-o, surâde Ștefan, la draci mă cam pricep, fie chiar și împielițați; la mulți am scos eu dracii din ei.... M-am liniștit, răsuflă ușurat Daniil. Acolo unde este duh, este și speranță, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lățit vorba prin babe, cum că numele lui Ștefan Vodă îi bun la descântec de deochi și leac pentru bubă neagră, dambla, la alungat duhurile rele... și chiar la scos dracii... Ștefan surâde:... Aici, ce-i drept, au brodit-o, surâde Ștefan, la draci mă cam pricep, fie chiar și împielițați; la mulți am scos eu dracii din ei.... M-am liniștit, răsuflă ușurat Daniil. Acolo unde este duh, este și speranță, este și putere. Nu l-am pierdut pe "Năzdrăvan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după ce se liniștește, așa ne place nouă, moldovenilor, să umblăm ca Vodă prin lobodă, cu nasul pe sus și coada pe spinare. Cine ce are cu noi? "Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ecaterina. Tăcere... Ștefan dă ocol fântânii. De l-ar atrage în Persia... speră Ștefan. Un an-doi, barem, să mai respirăm, să mai vedem și de ale noastre păsuri... Că și îmbucătura, și dragostea, tot în goana calului... Cât despre dragoste, surâde forțat, ironic, sarcastic Maria, în ce-l privește pe Domnul Ștefan poate să vină și Apocalipsa... Ștefan zâmbește și mai strâmb mușcându-și limba, drept pedeapsă că a luat-o pe dinaintea gândului. Mă bucur că ți-ai recăpătat duhul atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să nu piară țara! Știu, e o pace cumpărată. Oricum, e mai bună decât un război nimicitor. Mi-e teamă Doamne... Ștefan dă ocol spătăriei, se frământă în tăcere... Și crezi că mie nu mi-e teamă? Că mie-mi surâde războiul? Mi-au scornit unii și alții c-aș fi prea războinic... "Că bat război fără măsură"... "Că-l caut cu lumânarea"... E drept, "am bătut" multe războaie, dar n-am făcut alta decât să mă apăr... Sau să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
durea prea tare capul. Să-și vadă de drum! Lumea-i lungă și lată. Umble sănătos și să ne lase în plata Domnului! Știu, "Capul plecat sabia nu-l taie", spune el cu durere. Altfel nu pot face... De vă surâde pacea în genunchi, liberi sunteți să alegeți. Dar cătați-vă alt domn. Eu, pâș-pâș, mă duc la Putna să mă culc... Sunt ostenit, tare ostenit, adaugă, apoi se duce la fereastră și privește cerul însângerat de ultimele raze ale apusului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]