4,883 matches
-
și al altor țări, Stăpân și Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Poloțk, Rostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk și a toată Regiunea de Nord, Stăpân și Suverean al Ținutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei și al Provinciilor Armenești, Suveran al Prinților Montani și Circasieni, Stăpân al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen și Oldenburg, Prinț Moștenitor de Norvegia, și așa mai departe, și așa mai departe, și așa mai departe." De exemplu, Nicolae al II-lea era denumit
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
acum 250 de ani reguli de vot pe care astăzi majoritatea statelor din lume le-au adoptat, dar care în secolul XVIII, când niciun stat din lume nu era democratic, păreau utopice și chiar păcătoase (devreme ce autoritatea absolută a suveranilor și legile regatelor trebuiau să purceadă "din voia lui Dumnezeu", nu din cea a "norodului"). Regulile de vot erau fixate printr-o Constituție concepută în comun și ea-însăș acceptată printr-un vot. Pentru a se ajunge la generalizarea acestor reguli
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
Dinastia a XVIII-a (cca 1550 - 1292 î.Hr.) a condus Egiptul antic într-una dintre cele mai importante perioade ale sale, perioada Imperiului de maximă extindere teritorială. Primul suveran al Dinastiei a fost Ahmose I, fratele mai tânăr al ultimului Faraon al Dinastiei precedente, Kamose. Un faraon activ, a reușit să finalizeze expulzarea Hiksoșilor din Deltă și să reunifice din nou sub o singură coroană Egiptul de Sus și
A XVIII-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/307040_a_308369]
-
Gotha (născut Léopold de Saxa-Cobourg-Saalfeld), Duce de Saxa, Prinț de Saxa-Cobourg-Gotha (n. 16 decembrie 1790, Coburg, Bavaria - d. 10 decembrie 1865, Laeken, Belgia), primul rege al belgienilor sub numele de Léopold I. A fost fiul cel mai mic al ducelui suveran Francis, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și al celei de-a doua soții, Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf (1757-1831). Mai târziu a devenit prinț de Saxa-Coburg și Gotha. Léopold I a fost ales ca primul rege al belgienilor pe 4 iunie 1831 și
Leopold I al Belgiei () [Corola-website/Science/307051_a_308380]
-
setea de domnie a lui Lăpușneanu”". Ceea ce îl supără este denaturarea adevărului istoric, iar în cazul nuvelei lui Costache Negruzzi personalitatea domnitorului este corect zugrăvită, pe când în "Scrisoarea a III-a" narațiunea creează o imagine greșită a caracterului celor doi suverani. Demetriescu relevă însă inadvertențe istorice și în diferite opere ale literaturii universale, printre care tragediile "Egmont" de Goethe, - arătând că povestea de dragoste din piesă este greșită, din moment ce în realitate contele Egmont era însurat și avea 6 copii, - "Fecioara din
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
Trei Auguști și Cinci Împărați (Sănhuáng wǔdì - San-huang wu-ti) au fost suveranii mitologici ai Chinei în perioada cuprinsă între 2850 î.e.c. și 2205 î.e.c., adică timpul imediat premergător dinastiei Xia, prima dinastie atestată istoric. Cei Trei Auguști, deseori pomeniți și cu numele de cei Trei Suverani, erau semizei sau regi-zei
Trei Auguști și Cinci Suverani () [Corola-website/Science/307299_a_308628]
-
San-huang wu-ti) au fost suveranii mitologici ai Chinei în perioada cuprinsă între 2850 î.e.c. și 2205 î.e.c., adică timpul imediat premergător dinastiei Xia, prima dinastie atestată istoric. Cei Trei Auguști, deseori pomeniți și cu numele de cei Trei Suverani, erau semizei sau regi-zei care foloseau puterile lor magice în favoarea propriului lor popor, a cărei viață o îmbunătățeau. Datorită virtuții și puterilor lor supranaturale au viețuit incredibil de mult și au guvernat într-o perioadă îndelungată de pace. Celor Trei
Trei Auguști și Cinci Suverani () [Corola-website/Science/307299_a_308628]
-
de vedere moral, perfecți. Conform "Analelor Marelui Istoric" acești împărați au fost: Yao și Shun sunt cunoscuți și ca "Cei Doi Împărați", și, împreună cu Yu cel Mare, fondatorul dinastiei Xia, în epocile următoare au fost considerați de istoriografia chineză drept suverani model și exemplu de urmat în ceea ce privește etica confuciană. "Shangshu Xu" și "Diwang shiji" includ între acești regi model pe Shaohao în locul Împăratului Galbăn. "Balada lui Chu" identifică în cei Cinci Împărați divinitățile punctelor cardinale: "Cartea Riturilor" pune în evidență o
Trei Auguști și Cinci Suverani () [Corola-website/Science/307299_a_308628]
-
Democrația directă este un regim politic democratic în care populația („suveranul”) exercită puterea în mod direct. Democrația directă mai este numită, uneori, și "democrație pură". Aplicată doar sectorului economic, democrația directă este, în mod uzual, numită autogestiune. Democrația directă apare ca alternativă față de sistemele (democratice) deja existente, alternativă orientată critic în raport cu
Democrație directă () [Corola-website/Science/307321_a_308650]
-
anul, asupra intereselor religioase sau politice ale orașului”, erau aleși prin tragere la sorți, deși, pentru a putea exercita funcția, ”fiecare trebuia să treacă o probă și era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil.” Însă deasupra senatului, și adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), și deși nu avea inițiativă - adunarea nu putea propune ”proiecte de legi” și nu putea influența decât prin intermediul altor instituții * ordinea de zi - senatul fiind cel care îi aducea un proiect de decret spre validare
Democrație directă () [Corola-website/Science/307321_a_308650]
-
Spre secolul al III-lea î.Hr., berberii s-au organizat în monarhie. Ca urmare a celui de-al III-lea Război Punic, regiunea a trecut, în anul 146 î.Hr. sub influența romană, devenind stat clientelar al Romei. Cel mai cunoscut suveran al acestui regat este Juba al II-lea. Suveranul a favorizat dezvoltarea producției de alimente conservate prin saramură și de purpură. Această a doua activitate (producția de vopsea pornind de la o scoică: murex) explică renumele "insulelor Purpurare" (în largul orașului
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
organizat în monarhie. Ca urmare a celui de-al III-lea Război Punic, regiunea a trecut, în anul 146 î.Hr. sub influența romană, devenind stat clientelar al Romei. Cel mai cunoscut suveran al acestui regat este Juba al II-lea. Suveranul a favorizat dezvoltarea producției de alimente conservate prin saramură și de purpură. Această a doua activitate (producția de vopsea pornind de la o scoică: murex) explică renumele "insulelor Purpurare" (în largul orașului Essaouira), până la sfârșitul Imperiului Roman. Această culoare roșie, la
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
al cetății Gath. După moartea lui Saul în lupta de la Gilboa împotriva filistenilor, David este proclamat inițial rege în sud, în Iudeea, având ca reședință orașul Hebron, apoi după dispariția lui Ișboșet, fiul și succesorul lui Saul, este recunoscut ca suveran și în Israel, realizând astfel unirea celor 12 triburi israelite sub autoritatea sa. Sprijinindu-se pe o puternică armată permanentă și profitând de o conjunctură internațională favorabilă - slăbirea Egiptului și declinul puterilor hegemone ale Mesopotamiei, Asiria și Babilonia - David reușește
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
Comnena, Ioan al II-lea Comnen, Andronicus Comnen, Isaac Comnen, Eudochia Comnena, Teodora Comnena, Manuel Comnen si Zoe Comnena. Încă din leagăn se puse pe capul micei prințese diadema imperială; numele ei figura în aclamațiile rituale cu care se salutau suveranii în Bizanț; în același timp, o logodeau cu tânărul Constantin Dukas, fiul împăratului detronat Mihail al VII-lea, căruia Alexe Comnenul, uzurpându-i puterea, trebuise, din respect pentru dreptul legitim, să se angajeze a-i respeecta drepturile eventuale. Deși era
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
adoptarea făcându-se în Japonia sub domnia împăratului Kotoku, în anul 645. Alcătuirea calendarului urmează sistemul numelor erelor (nengo). Două sau mai multe ere alcătuiesc o perioadă; numele unei perioade se stabilește, în principiu, după cel al capitalei, reședință a suveranului, și marchează începutul unei domnii mai importante. Numele erelor sunt alese în funcție de evenimentele majore din viața țării, indiferent dacă au un caracter fast sau nefast. De pildă, o urcare pe tron, o perioadă de prosperitate, stabilirea unei reforme sau o
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
(, "Geórgios Βʹ, Vasiléfs ton Ellínon"; n. 19 iulie 1890, Tatoi — d. 1 aprilie 1947, Atena) a fost fiul cel mai mare al Regelui Constantin I al Greciei și al prințesei Sofia de Prusia, fiind suveranul elenilor între anii 1922 - 1924, precum și între 1935 - 1947. George s-a născut la Tatoi, o localitate din apropierea Atenei, unde familia regală elenă își avea reședința. A fost strănepotul reginei Victoria și al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei
George al II-lea al Greciei () [Corola-website/Science/308257_a_309586]
-
funcție și numit comandant al Comandamentului general al teritoriului, iar în martie 1945, odată cu instaurarea guvernului Petru Groza, a fost trecut în rezervă. În contextul crizei provocate de încercarea regelui de a demite guvernul Groza și în urma consultărilor cu apropiații suveranului, Aldea a apreciat că regele nu este în siguranță, instituind, în toamna anului 1945, un "comandament central al mișcării naționale de rezistență". În acest sens, a luat legătura cu delegații organizației "Haiducii lui Avram Iancu" pentru găsirea unui adăpost, în
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
De teamă că de Silva l-ar putea preda pe Ernani, Elvira ia totul asupra sa. De Silva nu e însă trădător și, mai ales, nu se poate mulțumi cu o astfel de ușoară răzbunare. Riscându-și viața și bunăvoința suveranului, refuză să dezvăluie ascunzătoarea lui Ernani. Castelul e scotocit fără folos. Regele e totuși decis să meargă până la capăt: tortura va ști să stoarcă adevărul. Elvira intervine și atrage atenția lui Carlo asupra sa, iar el se răzgândește: o va
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
a Operațiunii Weserübung), a capitulat după câteva ore de luptă și nu a declarat niciodată război Reichului. Guvernul danez a rămas în funcțiune la Copenhaga până în 1943 au semnat Pactul anticomintern. Pe 29 august 1943, guvernul și-a prezentat demisia suveranului ca răspuns la cererile germanilor pentru noi concesiuni. Țara a fost administrată în continuare de Ministerul German de Externe. Pe 10 mai 1940, britanicii au ocupat Islanda și Insulele Faroe. Statele Unite au ocupat Groenlanda. Islanda avea să-si proclame independența
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Carol al II-lea și primul ministru, Armand Călinescu nu intenționau câtuși de puțin să respecte această neutralitate. Marea Britanie propusese guvernului român, preventiv, încă din primăvara lui 1939, aruncarea în aer a instalațiilor petroliere și blocarea cursului navigabil al Dunării, suveranul fiind de acord, cu condiția ca Anglia să acorde despăgubiri. Se prevăzuse de asemenea, distrugerea Portului Constanța. În consecință, serviciile secrete engleze au trimis o echipă de specialiști în sabotaje, condusă de maiorul John Holland. Lucrurile vor fi clare pentru
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
lui Carol. Frederic al V-lea, soțul surorii sale Elisabeta, unul din protagoniștii primei faze a Războiului de treizeci de ani, pierdu-se posesiunile din Boemia și Palatinat și era de așteptat ca tânărul rege să intre în război împotriva suveranului Spaniei, pentru a face presiuni asupra Împăratului,(cele două ramuri ale Habsburgilor erau aliate în timpul conflictului). Carol a anunțat Parlamentul că Anglia va elibera Palatinatul și va intra în război. Decât o implicare directă în războiul de pe uscat, Parlamentul englez
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
sterline, care era insuficientă pentru planurile sale de război. În afară de aceasta, Parlamentul i-a acordat lui Carol dreptul de a colecta două taxe importante, doar pe timp de un an, chiar dacă din timpul lui Henric al VI-lea al Angliei, suveranii aveau drept pe viață la aceste taxe. În acest fel, Camera Comunelor spera să controleze puterea lui Carol I, acesta fiind constrâns să ceară aprobarea Parlamentului în fiecare an. Susținătorii lui Carol în Camera Lorzilor, conduși de Buckingham, au refuzat
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
la ordinul regelui, a amânat următoarea sesiune până în luna martie, numeroși deputați l-au atacat verbal și amenințat, iar alții au închis aula, forțându-l pe acesta să continue sesiunea. Un deputat a citit o scrisoare, în care condamna politica suveranului în privința arminianismului, colectarea taxelor și a catolicismului. Acesta a declarat că cine plătea impozitele fără acordul Parlamentului, era un dușman și un trădător al patriei. Pentru Carol I,( care deja amenințase că va guverna singur, fără ședințele indisciplinate ale Parlamentului
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
început tratativele de pace cu Franța cardinalului Richelieu și cu Spania contelui Olivares. Perioada de unsprezece ani care a urmat dizolvării Parlamentului, a fost numită "Tirania celor unsprezece ani" sau "Personal Rule". Carol I a guvernat fără sprijin parlamentar ca suveran absolut. Încheiată pacea cu Franța și Spania și dizolvat Parlamentul, Carol a trebuit să se dedice consolidării financiare. A decis să și-l alăture pe Richard Weston, I conte de Portland, pe care l-a făcut Lord Trezorier. Prima măsură
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
au plecat primele grupuri masive de coloniști în Noua Anglie. Primii ani ai guvernului personal a lui Carol au fost caracterizați de pace și de un buget echilibrat. Totuși au fost mulți cei care s-au revoltat legilor impuse de suveran și restricțiilor religioase a lui Laud: în 1634, a plecat o navă plină de disidenți religioși, printre care celebra teoloagă puritană Anne Hutchinson. Când Carol a încercat să impună politica sa religioasă în Scoția s-a confruntat cu numeroase dificultăți
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]