5,413 matches
-
întreg deceniu, care nu mai este obserdantul deceniu, ci deceniul imposturii. Referindu-se la activitatea literară a prozatorului de după 1990, Gheorge Glodeanu observă că: "Realizând radiografia acidă a lumii literare de după 1990, Augustin Buzura identifică numeroase trăsături ce amintesc de teribilii ani '50. După "obsendantul deceniu" vine "deceniul imposturii", impostură a cărei emblemă ar putea fi Parabola orbilor de Breugel"29. Cum ușor se poate observa, receptarea critică a romanului lui Augustin Buzura observă prezența tabloului, fără însă a comenta rațiunile
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nu ar mai fi avut loc. Duhamel contesta învinuirile aduse de către Mihail Sturdza consulului rus de la Iași. în plus, calmul domnului moldovean era unul aparent, căci apropiații săi l-au informat pe generalul rus că Sturdza a simțit o frică teribilă, pierzându-și complet capul și fiind gata să acorde concesii. Duhamel remarca ura profundă acumulată împotriva lui Mihail Sturdza. Pentru moment, prințul trebuia susținut, pentru că el reprezenta principiul de ordine și stabilitate. Mai târziu, însă, vor trebui luate în seamă
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
Mihail Sturdza s-ar fi limitat doar la a reprima mișcarea, oprind perturbatorii, ar fi găsit „aprobarea generală”. Dar cei doi fii ai săi „au îmbogățit ordinele care li se dăduseră” și au dat dovadă de foarte multă cruzime, „atrăgând teribile represalii pe capul lor”. Kotzebue a încercat să-l împace pe domn cu mitropolitul Meletie, pe care prințul l-a compromis, aducându-i injurii în mod public și amenințându- că îl va exila într-o mănăstire. Era o nebunie din partea
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
vitrinelor pline și a enormelor supermarche-uri, când în România el făcea foame, stătea umilitor la cozi interminabile, trăia pe cartele și se culca în frig ? Fiindcă trebuia nu-i așa ? să se sacrifice pentru... edificarea industriei socialiste. În fața acestei realități teribile, orice ironie sau sarcasm, fie ele și filozofice, se prăbușesc. penibil și ridicol, ca orice utopie absurdă. Să respingi Germania sau Europa untului, când în patrie se suferea de foame așa cum a făcut-o C. Noica, într-un text antologic
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
morți ciudate. De ce? Pentru a se legitima ceea ce KGB-iștii aflaseră că este mai bine pentru viitorul comunismului în România. Prin urmare, "foarte multe dintre victime au fost sau inutile, sau gândite diabolic, ca să creeze sînge. Este planul cel mai teribil care se putea studia și duce la îndeplinire"118. În baza unui asemenea plan, specialiștii sovietici ar fi operat în întreaga Europă de Est cu o hermeneutică a fractalilor întemeiată pe alegeri simple, binare, și pe compararea efectelor pe care
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
soția sa îi veghează ultimele clipe: moare la 30 martie 1946. Maria Mohor mi-a arătat, la scurt timp după moartea soțului, un desen uluitor pe care Victor Ion Popa l-a executat în ultimele sale momente, reprezentând apariții monstruoase, teribile, în maniera lui Goya, care așteptau nemișcate în pragul ușii de spital ca să-l petreacă pe Victor Ion Popa spre țărmurile necunoscute. Degetele lui s-au încordat pentru ultima oară, încercând să surprindă pe hârtie ceea ce n-a putut surprinde
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
de la valoarea intrinsecă până la circulația motivelor, a personajelor, la triada Ion, Pădurea spânzuraților și Răscoala.Atât Ion cât și Răscoala sunt drame ale condiției umane umilite care se răsvrătește.E o revoltă a firii contra societății împilatoare și abuzive.Violența teribilă a patimei lui Ion sau focul aprins de țăranii din Babaroaga, este aidoma stihiilor dezlățuite ale naturii, în fața cărora întocmirile temporale ale societății sunt complet neputincioase, fragile.Violența lui Ion, a țăranilor din Răscoala este aceea a naturii primitive.Eroii
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
nebunesc al omului sănătos, înfruntând un Dumnezeu care nu există. Dar cred mai ales că, în acea seară în care Don Juan îl aștepta la Anna, comandorul n-a venit și că necredinciosul a simțit, după ce miezul nopții trecuse zadarnic, teribila amărăciune a celor ce-au avut dreptate. Accept însă mai degrabă acea povestire care-l îngroapă de viu, la sfârșitul zilelor sale, într-o mănăstire. Nu pentru că latura ei religioasă ar putea fi socotită verosimilă. Ce adăpost să-i ceară
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în folosul unei cauze pe care o disprețuiește. "Am hotărât în noaptea asta că mi-e totuna." Își pregătește, în sfârșit, gestul cu un sentiment de revoltă și de libertate. "Mă voi omorî spre a-mi afirma nesupunerea, noua și teribila mea libertate". Nu mai e vorba de răzbunare, de revoltă. Kirilov este deci un personaj absurd - cu această rezervă esențială totuși: se omoară. Dar el însuși ne explică această contradicție și în așa fel, încât ne dezvăluie totodată secretul absurd
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
risc care trebuie înfruntat și, în fața unor asemenea sfârșituri tragice, mișcarea esențială a spiritului absurd constă în a se întreba: "Și ce dovedește aceasta?" Astfel, romanele, ca și Jurnalul, pun problema absurdului. Ele instaurează logica dusă până la moarte, exaltarea, libertatea "teribilă", gloria țarilor devenită glorie omenească. Totul e bine, totul e îngăduit, nimic nu trebuie urât: iată tot atâtea judecați absurde. Dar cât e de prodigioasă această creație, în care ființe de foc și de gheață ne par atât de familiare
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de la indicele 100, în 1913, la 64 de milioane în 1923, și în timp ce recolta de cereale scade de la 78,2 milioane tone, în 1913, la 48,2 milioane tone în 1920. Cu prețul unor mari sacrificii pentru popor (îndeosebi o teribilă foamete* care lovește țărănimea în 1920-1922), bolșevicii câștigă războiul civil în 1921, dar Lenin e obligat să abandoneze „comunismul de război” și să propună Noua Politică Economică - NEP* - pentru a evita prăbușirea generală. în ciuda acestui recul tactic, el a reușit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Extraordinar de criminală, politica lui Stalin este așadar și extrem de logică, ea vizează întărirea puterii sale în interior și crearea unui instrument de proiecție în exterior a puterii sovietice prin crearea complexului militaro-industrial. în acești ani 1928-1933, cel puțin la fel de teribili ca și cei ai războiului civil, Stalin își dezvăluie geniul său tactic, prefăcându-se că intervine atunci când tensiunea este la punctul ei culminant, criticând „excesele” a căror responsabilitate este pusă pe seama autorităților locale, corectând „abuzurile” și pedepsindu-i pe vinovați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în România. Pe 17 iunie 1958, un comunicat va anunța execuția lor pentru „înaltă trădare”. Rezistența insurgenților durează o săptămână, luptele de stradă sunt înverșunate, la Budapesta și în întreaga țară, provocând moartea mai multor mii de combatanți. Represiunea este teribilă: 35000 de arestări, 22000 de condamnări, între 400 și 500 de execuții. și, în decursul a câteva săptămâni, aproape 200000 de unguri își părăsesc țara luând calea exilului. Reacțiile Occidentului Intervenția sovietică are loc în momentul în care Franța și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe importanța propagandei* și pe dezvoltarea unei politici de alianțe - „Zâmbește tuturor” căci „va veni și vremea când îi vom strivi pe toți gândacii dintr-o lovitură”. Marx și Lenin îl seduc prin abordarea „științifică” și pentru că sunt „necruțători și teribili cu dușmanii lor”. Când iese din închisoare, pe 15 mai 1955, conturile acțiunii sale politice sunt în linii mari trasate, și el fondează „Mișcarea de la 26 iulie”, apoi pleacă în exil în Mexic de unde pregătește începuturile unui război de gherilă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din aprilie 1969 până în septembrie 1971. Această perioadă este cu totul excepțională prin uriașele dezordini și prin efectele lor asupra populației - mai mult de o sută de milioane de victime, în diferitele accepții ale acestui termen - și, mai ales, prin teribilul eșec cu care se soldează întrucât, departe de a înnoi raporturile dintre putere și masele populare, ea antrenează mai multe diviziuni, mai multe nenorociri, mai multă sărăcie și o indiscutabilă slăbire în fața URSS. După eșecul devastator al Marelui Salt înainte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Societatea* rămâne turbulentă, dar ea știe acum cât ar costa-o o întoarcere în trecut. Nici partidul, care gustă acum din deliciile corupției, nu o ignoră. Masacrul ar fi putut deveni o tragedie de nedepășit: va rămâne doar ca un teribil avertisment. și puterea și populația înțeleg ceea ce erau cât pe ce să piardă, și știu acum că nu vor trebui să se mai atingă de un compromis implicit: primei - privilegiile, celei de-a doua - o parte din avantajele creșterii. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de materialismul rustic profesat de comuniști și asemenea lor, consideră omul drept un simplu material pentru experiențe. „C” (Putrament) este prototipul acelor intelectuali care au petrecut anii de război în URSS, unde au supraviețuit cu frica în oase; inițiați în teribilele secrete ale stăpânilor sovietici, ei fac jocul puterilor sub a căror teroare trăiesc. „D” (Galczynski) îi grupează pe toți bufonii venali și plebeieni care s-au resemnat să cânte osanele regimului din pur oportunism, și poate pentru a li se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Apărarea Patriei* marchează o cotitură în producția literară și artistică, toate mijloacele de propagandă trebuind să-i mobilizeze pe sovietici. Deși, în marea majoritate a cazurilor, tonul este eroic și sunt trecute sub tăcere dezastrele politice - pactele germano-sovietice* - și militare, teribila tragedie prin care trece poporul, cu niște culmi ca asediul Leningradului sau bătălia de la Stalingrad, are ecou în mai multe opere. Astfel, în ciuda cenzurii, adevărul uman transpare în poemele și povestirile unor scriitori ca Simonov, Vardovski, Nekrasov și Grosman. Dar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Rezistență, nu se va sparge decât la începutul anului 1948. Foarte curând, comuniștii își vor domina și apoi vor elimina partenerii. Ei joacă cartea naționalismului, dinamizează reconstrucția economică, apar drept cei mai hotărâți în favoarea unor schimbări la care, după teribila încercare a războiului, aspiră o mare parte a opiniei publice. Dar acest lucru n-ar fi fost suficient pentru a le asigura succesul fără prezența Armatei Roșii, fără ajutorul Armatei Roșii, fără ajutorul politic și polițienesc al sovieticilor care le-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Polonia, Eisenhüttenstadt din RDG, Dunáujváros din Ungaria. în URSS și în democrațiile populare, industrializarea asigură o dezvoltare rapidă a clasei muncitoare și o puternică creștere a avuției naționale. Dimpotrivă, Marele Salt înainte* al lui Mao* duce în 1961 la un teribil fiasco. Industrializarea URSS, apoi a democrațiilor populare și, în sfârșit, a Chinei asigură modernizarea acestor țări prin reducerea ponderii agriculturii și creșterea sectoarelor industrial și administrativ, dar și prin factori caracteristici ai modernizării seculare a societăților occidentale: urbanizare considerabilă, crearea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înaintarea trupelor sovietice, izbucnește și un fel de insurecție care legitimează accesul la putere a Frontului Patriei și formarea unui guvern de coaliție în care comuniștii care sunt minoritari, dar controlează posturile esențiale (Interior, Justiție). Ei instaureză teroarea*, cu o teribilă epurare a elitelor instituționalizate, din rândul cărora 30.000 de membri dispar între septembrie și decembrie 1944. Victoria rămâne însă clar exogenă: liderul PC Bulgar, G. Dimitrov*, în acel moment la Moscova scria: „Noi nu trebuie să uităm că, dacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nici măcar nu-și dă osteneala să salute moartea lui zhou Enlai, în ianuarie 1976. Incapabil acum să se deplaseze și să se exprime inteligibil, surd la tânguirile unei populații care trăiește în sărăcie și la suplimentul de suferință adus de teribilul cutremur de pământ din iulie 1976 - cel puțin 500.000 de victime -, Mao nu mai e decât umbra celui care a fost odinioară; moare pe 9 septembrie a aceluiași an, într-o atmosferă de sfârșit de lume. Imagine vie a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Engels; născut în 1820 în Renania, fiu al unui patron din industria textilă, hegelian și el, Engels locuiește în capitala industrială a epocii, la Manchester, ceea ce-l face pe acest democrat să devină socialist și să publice, în 1844, un teribil rechizitoriu, Situația clasei muncitoare din Anglia. După discuții îndelungate, Marx și Engels, de acord asupra tuturor problemelor sociale, vor inaugura o extraordinară și exemplară colaborare. Nu numai că vor duce o activitate politică similară, dar Engels facilitează munca intelectuală a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu-i dăunează influenței, iar efectivele îi cresc până la peste 328000 aderenți în 1937. Profitând de reunificarea CGT în martie 1936, comuniștii se dovedesc extrem de prezenți în grevele din mai-iunie 1936, străduindu-se să împiedice degenerarea lor; ei realizează o teribilă străpungere în lumea muncitorească - cu aproape 7000 aderenți la uzina Renault - și se înrădăcinează în anumite profesii, mai ales la meșteșugarii calificați. Activi în susținerea Republicii spaniole - vor fi mai mult de 10000 francezi în Brigăzile internaționale -, vârf de lance
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
civil*. Dar momentul decisiv intervine în februarie 1922. Puterea, care decisese să confiște toate obiectele prețioase ale bisericilor - inclusiv obiectele de cult -, se lovește de o puternică rezistență din partea populațiilor. și, la 19 martie 1922, în timp ce Rusia trece printr-o teribilă foamete*, Politburo primește directivele lui Lenin: „Tocmai acum și numai acum, când, acolo unde bântuie foametea, oamenii se mănâncă între ei și când pe străzi zac sute, dacă nu chiar mii de cadavre, putem (și, prin urmare, trebuie) să realizăm
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]