5,246 matches
-
sub consultanța OJCA Iași și cu finanțarea proprie a membrilor asociați. Toate aceste asociații își desfășoară activitatea în baza Ordonanței 26/2000 cu privire la asociații și fundații care nu este stimulatoare pentru constituirea unor asociații în domeniul economic. O primă încercare, timidă, de constituire a unor astfel de asociații a fost făcută în județul Iași prin înființarea asociației ISPA care vizează concentrarea producției de lapte obținute de către micii crescători din câteva comune ale județului. Ideea înființării unei asociații cu scopul sprijinirii crescătorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
cu putință. Dumnezeule, oare ce să-i zic? mă-ntrebam neliniștită în timp ce mă apropiam de el. În mod normal, nu intru în vorbă cu una-cu două din senin cu necunoscuți. Mă scuzați, nu vreau să vă întrerup, am murmurat timid când am ajuns la masa lui. Dar prietena mea de acolo vrea să vă întrebe ceva. Hm, vrea să știe dacă... ei bine... dacă, mă înțelegeți... credeți... în șoferi? Jude Law râse de parcă tocmai îi spusesem cea mai nostimă glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Zach înțelege ce-i spun. Știe, desigur, că cele mai scumpe restaurante din Manhattan sunt acelea care servesc cei mai buni cartofi pai. Și doar nu-i ceream lui să plătească. Nu vrei să mă vezi deloc? l-am întrebat timidă. —Te sun eu mai târziu. Mi-a închis. Ei da, făcusem progrese. A fost de acord să mă sune mai târziu. Doar avea o perioadă mai aglomerată. Vreau să zic, așa cum spunea și Zach, era foarte stresant să fii cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu ar fi ales-o. Era o fată dulce, cumințică, de douăzeci și trei de ani, care încă nu-și pierduse formele durdulii, de copilandră. Costumația ei părea împrumutată de la un magazin de Halloween din Bleecker Street. Era dureros de timidă și rareori deschidea gura fără să se înroșească la față ca racul. Nici gând! șuieră Jolene. Își drese vocea, se adună apoi spuse: Ce drăguț. Nu m-aș fi gândit niciodată să-i dau ei premiul. Doamne Dumnezeule, o secondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de la Christian Louboutin. Viața-i prea anostă fără micile accesorii la modă, nu-i așa? Henry nu părea să aibă cine știe ce experiență în materie de tinere femei și cu atât mai puțină în materie de prințese din Park Avenue. Părea timid și păstra distanța baricadându-se în spatele unui birou ticsit cu lucrări de corectat. —Care dispăruți? întrebă Henry perplex. —Ești drăguț. Vreau să spun, cu ținuta asta cerebrală și cu timiditatea pe care o afișezi, domnule profesor, spuse Julie. Henry era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fi simțit mai confortabil într-un scaun electric. Julie și cu mine ne-am așezat comod pe canapea. Ar fi bine să lăsăm totul deoparte și să discutăm tragedia marinarilor, așa tristă cum e. Fojgăiala se diminuă, iar Henry începu timid: —Ei bine... iată-ne! B-b-bine ați venit. Avem în față o carte... hm... minunată și eu - mă scuzați - sper că ați avut timp să citiți o parte din ea... începu el sfios. Deși mă concentram doar asupra cuvântării lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă comport matur și să fiu sinceră în legătură cu totul. Acum, că mi se ivise ocazia asta, nu-mi era deloc pe plac. Pentru prima oară, Charlie era mut ca un pește. Mai mult decât atât, am observat o expresie ușor timidă, jenată pe fața lui. Dumnezeule, nu-mi venea să cred, Charlie roșise. Se lăsă o tăcere penibilă. Credeam că ai plecat la LA, am spus în cele din urmă. Ce cauți aici? —Hmm... păru Charlie din ce în ce mai stânjenit. —Poftim? —Sincer, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sunau asemenea mașinii de tenis.) Și-n definitiv, Sanger nu e dubios. A avut o influență pozitivă asupra lui Bibi. Cu el a stat În zilele negre de dinainte să clacheze. Uneori mă-ntîlnesc cu el la clinică. E un tip timid, mai degrabă trist. — Și Înclinat să facă pe gurul cu diverse tinere. Pe urmă, Îi avem pe doamna Hollinger și Roger Sansom, cu fetișul lor comun pentru pantofi. Poate Sansom avea vreo iubită spanioloaică iute la mînie și Însetată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bușilea În căutarea telefoanelor mobile Împrăștiate pe jos, În timp ce căștile continuau să le zbiere ordine În urechi. Paula se Întoarse cu spatele, În mod vizibil tulburată de ceva, și băgă de seamă că o priveam din birou. Cu un zîmbet timid, deschise ușa de sticlă și se sprijini de ea. — Paula... pari cam obosită, am remarcat, oferindu-i scaunul meu. Atîta zgomot... cred că ți-ar prinde bine ceva de băut. — Da, mersi. De ce fericirea altora e așa de obositoare? — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Între vomitătură și picioarele dansatoare. În dreptul ei, pe lîngă platformă, Își croia drum prin mulțime doctorul Sanger, cu o mînă ridicată În Încercarea de-a o atinge pe umăr. Cu o hotărîre ce părea surprinzătoare la omul acesta subțiratic și timid, Îi Împinse din calea sa pe turiști și cameramani și reuși să vegheze În continuare asupra tinerei, strigînd-o pe nume de cîte ori părea să ațipească. De cînd plecase Laurie din bungalou, el bîntuise străzile și cafenelele din Residencia, mulțumindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și iar, neîncrezătoare, gestul lui Eduard. îmi mângâi cu degetele mele cu unghii roase obrajii, conturul feței, conturul ochilor, conturul buzelor. îmi sărut degetele cu unghii roase într-un întârziat răspuns la sărutul lui Eduard. Un nou gând minuscul și timid prinde apoi, din senin, să îmi dea târcoale, sub forma unui semn de întrebare, în jurul ini mii: și dacă există, totuși, o mică șansă ca Eduard să mă placă? în definitiv, sunt deșteaptă, am spirit critic, dar și camara deresc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îl urmez. încetinește pasul și se întoarce spre mine, zâmbind. îi zâmbesc și eu, fără să știu prea bine de ce. Capul îmi zvâcnește din ce în ce mai tare. Ne îndreptăm spre parc. Este o zi tare plăcută azi, parcă ar fi un început timid de primăvară, deși suntem de-abia la sfârșit de ianuarie. Inspir adânc, încercând să alung starea de amețeală - nu foarte neplăcută, la urma urmelor - care mă învăluie tot mai mult. E un miros pregnant în aer, ca și cum ar stărui în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot ea, Clara Ionescu. Liniștea nu dură însă mult. Amintirile începuseră să o izbească la fel cum izbiseră atunci stropii de ploaie în geam. Nu veniseră înșiruite timid, așteptându-și rândul cuviincios, așa cum își dorise ea. Se năpustiseră pur și simplu asupra ei, cu o satisfacție răutăcioasă. Degeaba se străduise ea să facă ordine în acea devălmășie. Să-și ia amintirile pe rând, din maldărul care se adunase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
proprii, în interesul harnicului și talentatului popor muncitor, al sclavilor incapabili de gândire din instituție, zicea el, totdeauna, înainte de a scutura maleta, doldora de teancuri de bancnote, să aproximeze, dacă fusese îndeajuns de burdușită de către contabilă, o fată mărunțică și timidă, ce nici ochii nu și-i ridica din pământ în fața directorului. Nu-și ridica privirea din pământ, fiindcă așa fusese educată de către partid, de mică, de când era pionieră. Firește, nu de vreun partid din acesta actual, ci de partidul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încolo, mărunțica cu studii de finanțistă, fu promovată contabila unității. După Revoluție, în virtutea acelei promovări de partid, de odinioară, dar în asentimentul colegilor, care nu-i puneau niciodată la îndoială competența, ajunsese director adjunct economic al societății lor comerciale. Mărunțică, timidă, cu inițiativa anulată și cu mintea copleșită de senzația profundă că nimic din ce face nu poate fi îndeajuns, contabila îi prezenta domnului director maleta umplută până la refuz cu milioane de lei vechi, jigărita unitate monetară națională, care, după Revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sale în Capitală, avu mare succes în toate cele ce intenționase să antameze pentru societatea comercială căruia îi asigura managementul. A doua zi de dimineață, linia norocului continuă să urce vertiginos, astfel că, încărcat de faimă, îi comunică telefonic mărunțelei timide cu funcție de director economic al societății: Mai trebuie să rămân, pe câtva timp, în Capitală, la bătaia peștelui. Firește că, se trezi, pentru un nou aldămaș, invitat fără să știe cum, la o petrecere-monstru, oferită de un celebru boss, îmbogățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
starea lui de pelerin în jurul mobilelor din interior. Spune-mi ce invitați avem, acum, în salonul de oaspeți? Îmbufnată de dialogul anterior, doamna lăsă trecerea unor secunde bune, înainte de enumerare: În living, se află câteva dintre prietenele mele, pe urmă, timida poetesă, care, totdeauna, șede, ascunzându-se lângă șemineu, Fernanda cu soțul ei, inginerul feroviar... De asemenea, o tânără hippy, adusă de îndepărtatul tău nepot. Ei! și directorul de la colegiu... Profesorul o fixă cu gândul aiurea peste lentilele rotunde ale ochelarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apoi a Început să se implice. Cât de cât: ieșea la lipit, ducea materiale la tipar. Uneori venea cu câte o idee. Ei Îi aparține de pildă acțiunea șantajului literar. Dar despre asta, ceva mai Încolo. Deocamdată, Cristina e rezervată, timidă. Ne invită să ieșim toți la iarbă verde, vrea să-l țină pe Cătă aproape de familie, de copii, ieșirile astea o ajută. Ieșim așadar cu familia Lazurca, jucăm țurca pe pajiște cu fetele lor. Repetăm ieșirile, mai schimbăm un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am putut dibui pe Pârvu atunci când a intrat pe ușă, umflat și el, acoperind-o pe Cristina, cea care-i deschisese ușa apartamentului și care acum Încerca să ne semnalizeze uimirea ei neputincioasă. - Salut, băieți. De data asta grav, aproape timid. Îi lăsăm câteva secunde ca să se intimideze și mai tare. Nu-i răspunde nimeni. Își drege vocea, deschide gura. I-o ia Cătă Înainte: - Ce vrei? - Mă gândeam să vin pe-aici. Poate rezolvăm mai repede treaba. Că mâine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
perindă prin memorie: Paul, matematicianul îndrăgostit de poezie, cu fața oribil desfigurată de explozia unei grenade, Max, boxerul, cu umerii cât ușa și maxilarele de fier, a cărui pușcă nu trăsese un glonț în inamic, sfârtecat de lupi, Emil sanitarul, timid și rușinos ca o fecioară pură, împușcat de un lunetist tocmai când ajuta un rănit. Căzuse pe fundul tranșeei, iar ochii lui larg deschiși păreau să pună întrebări zeilor nedrepți cu mirarea tânărului care fusese smuls brutal din viața netrăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aduc mașina. Sărut dreapta, domniță, spune bătrânul îndesându-și pe cap căciula din blană albă de miel în timp ce se îndepărtează. Rămași singuri, Smaranda se întoarce către Marius care asistase tăcut la toată convorbirea dintre cei doi. Îi mângâie încet și timid reverul uniformei, parcă îndepărtând niște scame imaginare. Aș fi vrut să te conduc la gară. Nu. E mai bine așa. Știi că nu îmi plac despărțirile pe peronul gării. Am impresia că au ceva irevocabil și definitiv în ele. Partir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
buchet mare de flori poposește laudativ în brațele dizeuzei. Cu un aer căutat dramatic, vedeta se retrage spre culise. Regretul unanim al celor de față este palpabil. Lângă masa lor un foarte tânăr sublocotenent român, ce păstrează încă în gesturile timide adolescența abia depășită, șoptește ceva la urechea partenerei lui care răspunde vorbelor mascate cu un râs plin de farmec și feminitate. Mi-aduce aminte de serile petrecute împreună la Mangalia. Mare, valuri, bărci cu lampioane... Șprițuri la gheață ... zâmbește Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se cufundă în amurg. Venise ceasul înserări. Dinspre pădurea de brazi, aflată în imediată apropiere, adie o boare firavă de vânt răcoritor. Întâmpinată cu mare bucurie de mulțimea invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de față miresme aproape imperceptibile de încântătoare parfumuri. Undeva, în depărtare, se aude clinchetul cristalin al unor râsete de copii. Sub îndemnul preotului, mirele se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înregistrează negrele ruine ale zidurilor mai degrabă ca locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală discordanță cu vacarmul luptelor din ultimele zile un calm nefiresc plutește în aer. Ninge des, glacial, cu fulgi mari, pufoși, ce încearcă timid să acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase pulberea albă a omătului. Înjură vremea nesuferită care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
protejează, își umple cana cu polonicul agățat de marginea metalică și bea îndelung, până la ultima picătură. Ți se făcu sete, măi Suflețel? îi aruncă Mâțu în treacăt. Măcar ai după ce? Cam subțire...dar ce să faci? Ridică din umeri, zâmbind timid: Asta e. Poate mâine va fi mai bine. Cu ochii nevinovați, tenul de fetiță acoperit cu pistrui nostimi și părul blond cârlionțat, pare mai degrabă un înger la Poarta Raiului, în nici într-un caz soldat. Un băiat bun, vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]