4,331 matches
-
ore de căutări asidue, dădu peste numărul căutat: avea ochii atît de Împăienjeniți, Încît cu greu descifră adresa: Prince Consort Mansions, 16, Battersea - adresă cu totul necunoscută. „Firește, Își spuse el amețit, un criminal Își Închiriază o cameră mobilată“. Se trînti pe pat și Închise ochii. Abia pe la cinci după-amiaza se hotărî să acționeze, dar acționă mecanic. Nu mai voia să se gîndească la nimic: ce rost avea să facă presupuneri Înainte de a auzi ce-i va spune ea? Luă autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se tragă Înapoi, tremurând de frică; știe cam ce va urma. „Lăsați-mă...”, spune el cu o voce slabă. Pelé se apropie și el. E scund, vânjos, foarte puternic. Îl pălmuiește violent pe Bruno care Începe să plângă. Apoi Îl trântesc la pământ, Îl prind de picioare și Îl târăsc pe jos. Ajunși lângă closete, Îi smulg pantalonul de pijama. Sexul lui Bruno e mic, e Încă sexul unui copil, golaș. Cei doi Îl țin de păr, Îl forțează să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că trebuie să se hotărască odată, când o zări pe catolică discutând cu un brunet Îndesat, vioi, cu părul negru și creț, cu ochi veseli. Îi făcu un vag semn de recunoaștere - pe care ea nu-l remarcă - și se trânti alături. Un tip În trecere Îi strigă brunetului: „Salut, Karim!” Cel astfel numit agită mâna În chip de răspuns, fără să-și Întrerupă discursul. Catolica Îl asculta În tăcere, lungită pe spate. Între coapsele delicate, avea o tufă drăguță, proeminentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
al lui Ștefan Bănică Jr. -, câteva bubuituri Înfundate făcură ca podeaua să se clatine, și atunci, aproape simultan, ochii tuturor se Îndreptară spre marea pendulă. Limba sprințară a secundarului tocmai trecuse peste cea scurtă și leneșă a orarului, care stătea trântită la orizontală. Nici nu-și luase bine limba subțire rămas-bun de la sora ei mai mare, că se și apropie de cea mijlocie, a treia pârghie ce ține-n cumpănă zilele noastre. Minutarul o aștepta pe mezină În poziția relaxată În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sală exact când ușile care duceau spre aripa estică săriră din țâțâni, iar valul de chinezi, condus de Mao și de Confucius, se revărsă turbat spre băi. Ajuns În cameră, cu inima zbătându-i-se ca peștele-n minciog, Napoleon trânti ușa și se propti cu spinarea În ea. Un timp, podeaua și zidurile mai vibrară, ca și cum clădirea, după trezirea ocupanților, Încă ar fi sforăit Încetișor, apoi tremurul se potoli. Împăratul Își recăpătase Însă Întreaga energie. În ciuda morții pe care-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adânc. — Nu poți, pur și simplu, să nu te mai gândești la asta? — Imposibil. Exist, deci cuget. Sau cum era? — René, hai să-ți spun eu cum stau lucrurile, zise Napoleon Încet, făcându-i semn să se apropie. Brusc, Îi trânti raționalistului o castană drept În creștet, care-l făcu pe acesta să urle ca din gură de șarpe. — Te-a durut? — Ca naiba, Maiestate. — Ei, asta Înseamnă că exiști. Hai, acu’ valea de-aici! Ieși și tu la aer. Provoacă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima unei halucinații. Deși incredibilul fapt se petrecuse În mijlocul aglomerației, nimeni nu părea să-l fi observat. Înviorate de aprinderea luminii verzi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ajuns ca o mașină de gunoi să se fâstâcească, tăind calea unui taxi, pentru a se auzi câteva claxoane, iar el să coboare printre automobile, unde nu mai părea o entitate superioară, ci un simplu pieton, apoi cele câteva palme trântite peste caroseria unui Volvo au Încins din nou motoarele, iar orice nădejde de ordine s-a stins când cârligul unei automacarale l-a culcat la pământ, de data asta definitiv, cu creierii depuși pe parbrizul unui autobuz, scenă care a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Igor, domnii a spus că sunt verii lu’ matale... Stați liniștită, i-am răspuns. Îi dau afară imediat, că strâng muște. Auzindu-mă, erata din teoria lui Darwin a ciulit urechile. Malacul și-a dezlipit ochii de pe nud și a trântit ușa, ghilotinând unul din moțurile gazdei, apoi s-a rotit spre mine cu agilitatea unui cilindru acoperit cu kebab. M-am gândit cum i-ar sta mușcat de veioza masivă de lângă canapea - compoziția ar fi primit cu siguranță unele Îmbunătățiri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ultimele suflări: — Doamnelor, așa nu se mai poate, trebuie să introducem puțină ordine În acest du-te-vino. După spusele lui Confucius... Ei, aș! S-au năpustit asupra mea ca niște meduze australiene Înfometate. Două m-au luat de câte-o aripă, trântindu-mă pe birou și neglijând obiectele aflate acolo, În timp ce a treia a desfăcut o valijoară din care a purces a scoate diverse lucruri. Mai Întâi, niște cilindri prelungi, semănând cu acele baloane din care clovnii confecționează animăluțe, numai că respectiva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înăuntru era pustiu. — Unde naiba-i toată lumea? m-am Întrebat cu voce tare. — Le-am dat liber, s-a auzit o voce peltică. Ne-am Întors În direcția de unde venise vocea. Stepa Chiorul a răsărit din spatele ușii, pe care a trântit-o cu piciorul, și a Înaintat către noi. Era Îmbrăcat ca Humphrey Bogart În Șoimul maltez, costum negru, cămașă albă, cravată și pălărie lăsată peste unicul ochi funcțional. Cu șuncile strânse În costum, părea o balenă deghizată În pinguin, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suntem pe o pagină goală, trebuie doar să așteptăm s-o umple din nou. N-o să dureze mult. — De unde știi? Ești cumva scriitor? — Crede-mă, știu. Cei lipsiți de talent sunt Întotdeauna prolifici. Vera s-a oprit și s-a trântit pe suprafața albă. M-am așezat lângă ea și am cuprins-o pe după umeri, netezindu-i lăstărișul din creștet. Brusc, a Început să plângă și a ridicat spre mine o figură care i-ar fi dat junghiuri În inimă și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toamnă cînd, ud și flămînd, copilul găsea acasă așternuturile reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia el cu disperare. Mesager întocmai ca Popescu al unei lumi atotputernice și al istoriei biruitoare, Toader Știr era un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
s-a dovedit o cangrenă. Odinioară era destul să zic precupețului că am mai multă încredere în alegerea lui decît într-a mea că, măgulit, el îmi oferea cea mai bună varză de pe tarabă. La aprozar salariatul de azi îmi trîntește în sacoșă doar gunoaie. „De la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi” e un principiu aberant. Există și folclor pe temă: Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i leneș și chiulește are tot așa. Cum să convingi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în spate, interzicîndu-i să mai aducă nuci verzi la școală. Umorul lui Costică era gustat cu hohote de rîs în cancelarie. Cum rezervele elevilor păreau inepuizabile, mai toată vremea în nobila instituție exista o ocupație pe cît
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prin toată curtea și stivuia cu ei lemnele școlii. În timpul orelor, doamna citea romane. Plesniți peste capetele tunse chilug, la orele acesteia elevii ședeau cu ochii pironiți în manual. Cînd suna clopoțelul, la repezeală, profesoara îi întreba ce au înțeles, trîntind cu droaia note rele în catalog. Nu-l cruță nici pe fratele directoarei. Clanul Gărgăun a iscat atunci în școală un adevărat tărăboi. Față de alte tabere, familia Urecheru părea mai independentă. Închipuindu-mi că pot schimba păreri cu dînșii, într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii se împrăștiau pretutindeni, părînd să aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu caietele lor, se urcară pe pervazul ferestrelor, în picioare pe bănci, iar cei mai mulți se trîntiră cu burta pe podea. Fiecare își dobîndea locul cu bușaie și amenințări feroce. Într-un cotlon de lîngă sobă, altul ridicase genunchii ca pe-o masă la gură. În chip obișnuit stigmatizați de către învățătorul lor, șapte copii se ridicaseră în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
masă la gură. În chip obișnuit stigmatizați de către învățătorul lor, șapte copii se ridicaseră în picioare: niciunul nu știa să scrie. Dealtfel chiar cea mai bună școlăriță de abia putea silabisi. Ce mă ului cu adevărat însă fu priveliștea celor trîntiți la podea care, în genunchi și-n coate, se zgîiau, răsucindu-și privirile la mine. Am dictat rar cuvintele, pășind printre mîini și picioare pînă la poponetele care. absent, ședea în bancă cu coatele îndoite la spate: n-avea caiet
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și spune: Voi clătina cerurile și pămîntul; 22. voi răsturna scaunul de domnie al împărățiilor, voi nimici puterea împărățiilor neamurilor, voi răsturna și carăle de război și pe cei ce se suie în ele; caii și călăreții lor vor fi trîntiți la pămînt, și unul va pieri ucis de sabia altuia. 23. În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, pe tine, Zorobabele, fiul lui Șealtiel, robul Meu, - zice Domnul, - te voi lua și te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
lui Rainer seamănă mai degrabă cu cel al unui pui de găină care n‑a văzut multă vreme lumina soarelui și nici prea multe grăunțe. Oricum e în stare să spună mai mult decât cotcodac, asta‑i adevărat. Hans se trântește pe un scaun și descrie în linii mari - al căror conținut rafinat urmează să iasă la iveală mai târziu - cum vede el viitoarele sale studii muzicale care îi vor da posibilitatea să aducă bucurie și relaxare oamenilor și să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am nevoie decât de Sophie. Dacă ea mă iubește, pot să renunț până și la muncă. După ce a spus toate astea, Hans disprețuiește pâinea unsă special cu un strat foarte gros de margarină. Iar margarină! Fără salam, pfui! Și le trântește celor doi colegi în față că de eliberat trebuie să se elibereze individualistul, nu grupul indiferent și anonim, în care te pierzi și de unde nu mai poți ieși la suprafață decât dacă ești liderul lui sau dacă grupul e croit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii, când ieși în fața cabanei ca să te uiți la cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Annei, capul îi este nimerit de lovitura puternică a unui pumn străin, care aparține, culmea, unui muncitor: lui Hans. Pumnul nu‑l trimite chiar în lumea viselor și a fanteziei, dar îl dezechilibrează serios, întrerupându‑l din activitățile amoroase și trântindu‑l pe pământul murdar; o nenorocire nu vine niciodată singură, iar cei care mai apar nu sunt nici ei mai cumsecade. Hans începe să lovească ritmic, la întâmplare, insistând din când în când pe cele mai diferite părți ale corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mic‑burghezii care l‑au aclamat cel mai tare pe Hitler și cu care fiul ei n‑ar trebui să aibă de‑a face. Acești oameni fără conștiință politică și‑au realizat profitul meschin și egoist pe spinarea minorităților. Hans trântește totul la întâmplare pe bancheta din bucătărie și‑și aruncă pantofii din picioare. Încadrată de rama în care a fost exilată pentru următorii ani (atâta timp cât se mai gândește cineva la el), poza tatălui mort se holbează cu un optimism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru prima dată, o privire rea, înrăită, ca unei nenorocite care nu-și merită norocul. Se îndreptă spre fereastră. Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un gardian speriat, căruia i se ordonase, se vedea, să fie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]