5,887 matches
-
perla descoperită de junimiști. Pentru exemplificare, vom cita doar câteva din acestea. Dintr-o descriere a unei excursii scrisă de Dimitrie Morțun, reținem: „Mai mulți juni ne hotărârăm să facem o plimbare pedestră prin munți. Consecvenți hotărârii noastre, tocmirăm o trăsură”...Sau refrenul unei poezii a aceluiași autor, având 20 de strofe, suna astfel: „Miezul nopț’ș’al nostr’amor!” Într-un jurnal din București, găsim: „Subscrisa face cunoscut că deși soțul meu I. Rudnitzky a repauzat... atelierul nostru... continuă a
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
în ultimele șapte secole pe această culme s-a realizat legătura între Brașov, mare centru comercial european și capitalele Țării Românești: Câmpulung Muscel, Curtea de Argeș și Târgoviște. Această cale era singurul drum pe care se putea merge cu carul, căruța sau trăsura, pentru transport de mărfuri și persoane, în condiții de securitate. Existau, firește, și poteci pe unde se putea merge călare sau pe jos, cu pasul. Pe cele două văi, care flanchează Drumul Carului există și astăzi urmele potecilor de odinioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
e hotarul însemnat cu o cruce (deci la Giuvala)... După ce a trecut granița se face coborâtul pe la Piatra lui Craiu. Nu existau firește șosele, pe care apusul le-a întrebuințat abia în secolul al XVIII-lea. Drumul era foarte greu. Trăsurile pe vremea aceea se ziceau rătvane sau cocii... Drumul se făcea foarte încet din cauza greutăților extraordinare pe care le ofereau... O noapte dormise călătorul la Bran, o alta într-un sat din Ialomița (probabil Dâmbovița, căci Ialomița se află mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Ardeal, dar, de la o bucată de vreme, și cred chiar pentru epoca aceasta, se formase o breaslă specială de cărăuși la noi chiar." Profesorul avea dreptate, până în 1916, câțiva locuitori mai răsăriți din Drumul Carului aveau dreptul de cărăușie, cu trăsura, căruța sau carul, care implica și un permis de trecere a frontierei. Ei puteau fi și un soi de ghizi, pentru eventuali călători care manifestau interese turistice. Prin 1630, un alt călător de seamă se bucura de pitorescul acestei minunate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cel mai minunat lucru din câte a născocit omul.” Lamartine 149. „O colecție de cărți este o adevărată universitate.” Thomas Carlyle 150. „De-aș fi cel mai mare rege de pe pământ, de-aș avea palate și grădini, mese și vinuri, trăsuri și haine scumpe și sute de servitori, dar cu condiția să nu am niciodată cărți de citit, n-aș vrea să fiu rege. Mai bine aș vrea să fiu sărac într-o cocioabă cu o grămadă de cărți alături, decât
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
compartimentate. Mama ta se juca cu tine când erai mic?" "Nu-mi amintesc: a murit când aveam patru ani." "Oh!... Și nu-ți amintești nimic despre ea?" "Ba da. Îmi aduc aminte respirația ei. Ne întorceam într-o seară cu trăsura. Era cam răcoare. Stăteam pe genunchii ei și îi simțeam respirația călduță pe ceafă și pe gât..." "Dar fața?" "Vag, fotografiile mi-au alterat probabil amintirea. Dar îmi rămâne ceva din căldura ei." Locotenentul își strecură un deget pe sub gulerul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a durat o bună parte din noapte. Se luminase de-a binelea când o porniră prin orașul în fierbere. Paul se întorsese la postul lui, dar îi aștepta Silvia. Se resemnară să facă drumul pe jos. Tramvaiele erau ticsite, iar trăsurile, de negăsit. Constantin, încărcat cu lucrurile de primă necesitate, deschidea drumul. Panaiota, care nu avusese putere să continue până la Brăila, mergea greu, susținută de Caterina, iar Nel se târa, epuizată, alături de ele. Până la urmă, Constantin a fost nevoit să împartă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
această învățătură, să nu ajungă cumva să trăiască precum profesorii săi, adică întocmai „ca niște demnitari mireni, în mare cinste și slavă și în toată tihna trupească, îmbrăcându-se în haine scumpe, umblând cu cai aleși, de rasă și în trăsuri minunate.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.108. footnote> Episodul este absolut frapant, dacă ne gândim la faptul că autorul își prezintă personajul principal, ca pe un copil
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
câte o furtună de zăpadă pe la ei, dar nimic încă, din grozăviile „obișnuite”, dezvăluirile terifiante și scandalurile zgomotoase cu care ne-am obișnuit. Noul An, ca o întindere imaculată de zăpadă, încă netulburată de bocanci plini de noroi, roți de trăsură sau automobil, ne impune încă tăcerea. Este vremea TĂCERII, a adunării de sine și în sine, înaintea drumului ce ne va purta de-a lungul celor douăsprezece luni. După veselia, zgomotul și culoarea ultimelor zile ale anului ce s-a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lui Asachi, este însoțită de sufletul sensibil al cetățeanului iubitor de discuții asupra esenței lucrurilor și spiritului artei sub aripa proteguitoare a naturii. Nu o mai face cu "anacronicul echipaj cu valtrapuri străvezii de mătase pe crupele cailor înhămați la trăsură", cum o spune Aurel Leon în Umbre, o face la pas în orele de promenadă sau în limuzinele moderne de către cei mai comozi la mișcare. Când scriitorul francez Jules Romains vizita Iașul, prin anii 1934-1935, se entuziasma: "Ce oraș interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în curte și îl chinuie în felurite moduri. Beavis și Butt-Head reușesc să arunce în aer cu o grenadă un centru de recrutare, cînd un ofițer încearcă să-i înroleze; fură de la un cetățean bogat, pe nume Billy Bob, o trăsură și acesta face un atac de cord cînd îi vede îndepărtîndu-se în vehiculul său; și se delectează punînd viermi, șobolani și alte animale în mîncarea pe care o oferă unor clienți albi care îi plictisesc. Le place, de asemenea, să
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Zăbavă -, carul mortuar înconjurat de lucrători tipografi. După car, membrii familiei: Vintilă și Horia Rosetti, fiii defunctului, Mihail Cornea, ginerele, Dimitrie Radu Rosetti (Max în pseudonimul din presă), nepot. D-na Maria Rosetti, soția, și d-na Cornea, fiica, în trăsură, cu Nicolae Fleva, primarul Capitalei. Cortegiul a trecut prin stradele Episcopiei, Victoriei, Bulevardul Academiei, Colțea, Doamnei (astăzi Paris), Calea Victoriei, Lipscani, șelari, Rahovei și 11 Iunie. În fața redacției Românului din strada Doamnei, I.G. Bibicescu a rostit o cuvântare în numele redactorilor. Toate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
francez și al serviciului elegant. La Abatorul vechi de la Colentina erea în septembrie petrecere: acolo se mânca vestitul ficat de bivol și tot atât de vestitele frigărui amestecate cu ficat, rinichi, mușchi etc. Într-o frumoasă duminică, plină de soare, luăm o trăsură și ne așezăm în ea claie peste grămadă: Panu, Caragiale, Mirescu, profesor de matematici, Ioan Suchianu, profesor de latină, Emil Frunzescu, redactor la Lupta și eu. Ajungem. De la început ne lovește mirosul, un miros greoi de sânge proaspăt și de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
De astă dată, poliția a concentrat bătăușii în fața sălii. La ieșire se întâmplă ciocnirea. O mare învălmășeală urmeză. Nicolae Blaremberg și Gheorghe Vernescu se urcă în cupeul lui Fleva, dar agenții secreți ai poliției și așa numiții „cetățeni indignați“ atacă trăsura, îi sparg geamurile și o răstoarnă. Vernescu și Blaremberg sunt siliți să scoboare și să fugă; mulți prieteni îi împresoară ca să-i apere. Trăsura fusese deshămată de opozanți și trasă cu brațele de oamenii din popor. Mulțimea umple Piața Teatrului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
urcă în cupeul lui Fleva, dar agenții secreți ai poliției și așa numiții „cetățeni indignați“ atacă trăsura, îi sparg geamurile și o răstoarnă. Vernescu și Blaremberg sunt siliți să scoboare și să fugă; mulți prieteni îi împresoară ca să-i apere. Trăsura fusese deshămată de opozanți și trasă cu brațele de oamenii din popor. Mulțimea umple Piața Teatrului și Calea Victoriei, apoi se îndreaptă către Palatul Regal. Curtea Palatului este invadată, iar mulțimea urcă scările peronului. Pe vremea aceea nu exista actualul grilaj
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
sociale au început să pornească, care pe sus, care pe jos, spre Văcărești. Ziua era frumoasă și câmpul înverzit. Întovărășit de mai mulți camarazi și ziariști, am mers pe jos până la poalele dealului. Preumblare plăcută și înveselită prin foarte numeroasele trăsuri, cabriolete și căruțe care treceau către închisoare. După o destul de lungă așteptare - până ce au fost îndeplinite toate formalitățile - poarta Văcăreștilor e deschisă și Nicolae Fleva urmat de Nicolae Filipescu apare. Era ora 5. Un tunet de aplauze și de aclamațiuni
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Un tunet de aplauze și de aclamațiuni izbucnesc, este greu de redat cu scrisul acel spectacol, acel entuziasm care, de astădată cel puțin, era sincer. După strânsori de mâini, felicitări, aclamații, cortegiul pornește în următoarea ordine: Un mare număr de trăsuri cu drapele tricolore, pline de flori și verdeață. Unele drapele purtau: „Trăiască Fleva!“ Societatea cooperatorilor cu muzică și drapel. Corporația pescarilor și măcelarilor. Corporația precupeților. Trăsura în care se afla Nicolae Fleva și N. Filipescu. Pe tot parcursul, un public
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
strânsori de mâini, felicitări, aclamații, cortegiul pornește în următoarea ordine: Un mare număr de trăsuri cu drapele tricolore, pline de flori și verdeață. Unele drapele purtau: „Trăiască Fleva!“ Societatea cooperatorilor cu muzică și drapel. Corporația pescarilor și măcelarilor. Corporația precupeților. Trăsura în care se afla Nicolae Fleva și N. Filipescu. Pe tot parcursul, un public foarte numeros aclama, iar cortegiul era format de mai multe mii de oameni. Parcursul a fost: Calea Văcărești, strada Bărăției, strada Lipscani și Calea Victoriei. Când cortegiul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Carol. A fost întâiul atentat îndreptat împotriva acestui suveran. Pe la sfârșitul lui aprilie, un individ, anume Preda Fântânaru, fost osândit la 5 ani pentru asasinat, atunci sergent în garda comunală, a venit până în fața otelului Metropol, unde a scoborât din trăsură. Era îmbrăcat într-un elegant costum țărănesc din Olt. Avea o pușcă Lefaucheux, calibru 20. La percheziție s-au mai găsit: un revolver, un stilet și un box american. După ce a scoborât din trăsură, s-a postat în fața magazinului Nacu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
otelului Metropol, unde a scoborât din trăsură. Era îmbrăcat într-un elegant costum țărănesc din Olt. Avea o pușcă Lefaucheux, calibru 20. La percheziție s-au mai găsit: un revolver, un stilet și un box american. După ce a scoborât din trăsură, s-a postat în fața magazinului Nacu Mincovici - ceaprăzăria militară de pe vremuri - și a așteptat; când a văzut pe Rege în cabinetul său de lucru, a tras 2 focuri în fereastră. Imediat s-a dat alarma. Sergenții din fața Palatului au sărit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nu mă putură ține în casă. Una din acele presimțiri ce ne vin nu știm de unde, dar a căreia existență o mărturisește psichologia, mă înștiință că se va petrece în această adunare ceva grav. Mă scol dar, sunt urcat în trăsura mea și pornesc către Cotroceni. În drum fui obiectul unui onor pe atât de nemeritat, pe cât de neașteptat. Cea mai mare parte din revoluționari, între alții d. Brătianu, atunci prefect de poliție, d. Rosetti și unul din fiii lui George
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
În drum fui obiectul unui onor pe atât de nemeritat, pe cât de neașteptat. Cea mai mare parte din revoluționari, între alții d. Brătianu, atunci prefect de poliție, d. Rosetti și unul din fiii lui George Golescu se așezară, unii în trăsura mea, alții călări, și-mi făcură curtenia de a mă însoți astfel până la Cotroceni. Era de crezut că, cu cât eram mai aspru cu partidul lor, cu atât afectau mai multă deferență pentru mine. Acea nemărginită câmpie oferea o frumoasă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
care o refuzasem altă dată și pe care o refuzai din nou.“ Unul din acele presimțiminte necunoscute, a căror esistență o atestă psicologia, mă vestea că ceva serios are să se petreacă la această reunire. Așadar mă scol, mă pune în trăsură și apuc spre Cotroceni. În drum fui obiectul unei onori nemeritate și la care nu mă așteaptam deloc. Cea mai mare parte dintre șefii revoluționari, între alții d. Brătianu, atunci prefect al poliției, d. Rosetti și unul din fiii d-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
obiectul unei onori nemeritate și la care nu mă așteaptam deloc. Cea mai mare parte dintre șefii revoluționari, între alții d. Brătianu, atunci prefect al poliției, d. Rosetti și unul din fiii d-lui Gg. Golescu, unii se așezară în trăsura-mi, alții călări îmi făcură curtuazia de a mă însoți astfel până la Cotroceni. Ar fi zis cineva, negreșit, că cu cât eram mai aspru către partida lor, cu atât îmi arătau mai mult respect. [În original în continuare este notat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
caracterizat regimul liberal de la 1876 la 1888. După cum am spus, dacă ar fi fost sănătos, nimeni nu i-ar fi putut disputa șefia după dispariția lui Ion Brătianu. Ani de zile, mulți ani în șir, bucureștenii vedeau la șosea o trăsură de casă în care era răsturnat un om de culoare verde, întotdeauna, chiar și în toiul verii, învelit cu un tartan pe picioare și înfășurat cu un fular la gât. Acesta era Eug. Stătescu care, în fiecare zi, când era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]