9,719 matches
-
a crede în”. Ca substantiv este întânit mai rar fiindcă nu în totdeauna se utilizează ca derivat din rădăcina de mai sus, fiindîntâlnit mult mai frecvent termenul emet utilizat în textele sacre decirca 130 de ori. De la acesta au pornit traducătorii alexandrinicând au recurs la substantivul ajlhvqeia înțeles de ei ca „adevăr”.Este adevărat pe de altă parte că mai apare destul de frecvent și termenul emunah semnificând „credința” în înțelesul ei tradițional, și se folosește de circa 50 de ori ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
secolul 18; a apărut în engleză, ca derivat din sentiment, cuvânt împrumutat în engleză din franceză, în secolul 14. Derivatul s-a răspândit în franceză odată cu traducerea romanului A Sentimental Journey through France and Italy al lui Laurence Sterne (1769). Traducătorul cărții, Fresnois, a spus că n-a găsit în franceză un corespondent pentru cuvântul englez sentimental și de aceea l-a preluat din engleză, traducând titlul prin Voyage sentimental en France et en Italie. Și alte cuvinte sunt în aceeași
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Vlad Macri (n. 1965) este absolvent al Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București. Începând din 1990, lucrează în presa scrisă. Autor al postfețelor romanelor Silmarillion și Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien și traducător al lucrării Islanda medievală - Vikingii, de Regis Boyer, precum și al volumului pentru copii și tineret Legende, mituri și povești, el își face apariția acum într-o altă ipostază: cea de autor de carte. Interesat de resorturile culturale ale obiceiurilor alimentare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
medical intitulat Generalități. A fost tradus în latină și ebraică și a influențat gândirea europeană. Numărul medicilor arabi este mare și unii dintre ei au tradus opere din greacă semnate de Hippocrat, Galen, Rufus din Ephes și mulți alții. Dintre traducători, unii asimilând, au scris și ei diferite cărți de medicină, înființând cercuri medicale pe lângă spitale, ca cele din Bagdad, Cairo, Damasc, în jurul anului 1000 d.Chr. în spitalele reunite din aceste centre se preconiza obligativitatea studiului în medicină, considerată știință
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
renumele. în ea și-au dat mâna abnegația și pasiunea, cu medicinile antice. Traducerile vestitului Constantin Africanul, școlit la Monte Casino, unde a fost și botanist, au fost explorate cu eficiență. Acest medic creștin și-a uimit contemporanii, precum Cremona traducătorul. A scris și cărți cu rețete pe bază de plante. A călătorit în Orientul de Mijloc, a fost acuzat de magie, dar se va opri fructuos la Salerno și va muri la Monte Casino. Cărțile salernienilor, prin numeroasele ediții, au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai largă și rapidă difuzare a devenit realitate în toate țările europene. Numele lui Galileo Galilei, Copernic se răspândesc în Europa ca și al marilor medici filosofi precum neoplatonicianul Marsilio Ficino din Florența; Fracastoro, medic astronom, geograf, matematician; Ametius Foesus traducător al lui Hippocrat și autor al Economia Hippocratis în care unifică medicina cu filosofia; François Rabelais medic, romancier, pedagog ș.a. Dar și nemedici, oameni de știință și filosofi s-au interesat realmente de medicină. L-am citat pe Roger Bacon
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
publică la Sibiu Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna, prima carte medicală în limba română. Un alt erudit transilvan este Pavel Vasici Ungureanu, autor de cărți medicale în limba română precum: Antropologia (1830), Dietetica (1831). El este și traducătorul, cu adaosuri și interpretări personale a Macrobioticii lui Hufeland. Medic practician și teoretician dar și militant neobosit pentru dezvoltarea culturii se preocupă totodată de dezvoltarea învățământului și presei românești. în a doua jumătate a sec. XIX medicina românească se dezvoltă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
celălalt, că prin intermediul lor ea purifică de astfel de pasiuni", scrie el în primele cuvinte ale Discursului despre tragedie. Citându-l pe Aristotel ai cărui termeni îi scrie în italice, Corneille face fără voia lui o confuzie, creată de primii traducători ai Poeticii în Italia și în Franța, și continuată până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. După părerea lui Aristotel, tragedia purifică de pasiunile de milă și de teamă pe care i le provoacă spectatorului. Pentru Corneille, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Milano, se pasionează de Shakespeare, fără ca pentru asta să-l renege pe Racine. 67 Théâtre de Clara Gazul, comedienne espagnole. Mérimée se ascunde sub un nume de împrumut, inventând în întregime numele comedienei spaniole Clara Gazul, și chiar al traducătorului presupus că i-a adaptat opera în franceză, pe care-l botează ironic cu numele de Joseph L'Estrange. Puțini oameni au căzut pradă acestui șiretlic. 68 Henri III et sa cour. Piesele romantice ulterioare se bucură de o primire
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul") iar ca exemplu de paralogism deliberat cu sens ironic, putem cita un comentariu al lui Caragiale din cronica teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul ca să obosească mai puțin pe spectatori. Cuminte lucru: arta trebuie să fie o favoare, iar nu un chin, publicul nu trebuie obosit niciodată"128. Fără nici o intenție critică sunt promovate sofisme și în textele care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
provenite din surse care se contrazic evident. Astfel, tema centrală viața aventuroasă a emigrantei Ana Cumpănaș înainte și după expatrierea din cauza implicării în scandalul Dillinger proliferează o multitudine de versiuni, de la cele susținute de "sursele" martori, prieteni, vecini, "dillingeromaniaci", biografi, traducători, la documente oficiale (certificat de deces, cerere de repatriere etc.) la proiecția întâmplărilor pe fondul imaginației celor trei "corei", la metatextele prin care le disecă ironic, până la romanul însuși care le înglobează, le alipește într-un patchwork de texte redactate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
219). 42 Vezi, de pildă, capitolul National Styles of Humor, în care Don Nilsen analizează și exemplifică sumar o imensă bibliografie pentru umorul departajat în funcție de criteriul naționalității. (Don Nilsen, op. cit., pp. 131-213). 43 Cu o astfel de problemă se confruntă traducătorii, neputincioși uneori în efortul de menținere a valențelor comice a multor "caragialisme", neutralizate și secătuite prin echivalarea cu termeni corecți, dar lipsiți de savoarea imprimată de contextul românesc. Un inventar al dificultăților de transpunere din română în franceză a unor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un roman, în versiunea românească din volumul de față, constituie o premieră editorială absolută. Cu excepția unei intervenții într-o notă de subsol a autorului la un pasaj din Ceață, indicată ca atare, restul notelor, îndatorate unor surse enciclopedice varii, aparțin traducătorului și nu-și propun decât să fie un ghid sumar și comod pentru un cât mai mare număr de cititori. Am folosit următoarele ediții: Niebla, edición de Germán Gullón, Madrid, Colección Austral, Espasa, 1990; Niebla, edición de M. J. Valdés
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o, pântecele meu s-a amărât“ (Apocalipsa, 10, 8-10). Îmi încep astfel notele de traducător al unuia dintre cele mai de succes romane ale lui Unamuno pentru că, primo, exact în starea aceasta de spirit am încercat să-i transpun cartea în românește, asimilându-mi-o și apropriindu-mi-o, și, secundo, pentru că aceasta e condiția în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spune: „Nu mi-am mai cerut înapoi originalul, filele inițiale scrise cu penița... ele rămânându-i lui“) să-și recupereze manuscrisul rămas la prietenul său Cassou, ci a retradus-o după versiunea acestuia, completând-o cu noi reflecții. (Pentru orice traducător care, nemărgindindu-se să-și facă doar meseria, ci se și caută în cărțile traduse, ca să le rescrie și să și le asimileze în propria-i, riscând termenul, visceralitate spirituală, sortită însă mai totdeauna anonimatului, cazul acesta e de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cărților-vortex. E și ceea ce m-a și încurajat să fac chiar mai mult: între paranteze ascuțite am inclus textele sau cuvintele omise, nu totdeauna din motive limpezi, de către Unamuno din versiunea Cassou, rescriind astfel, în spiritul lui de auto[r]traducător, o nouă versiune destinată, aici și acum, cititorilor români. (Sau, ideal, oricăror cititori, dacă cineva și-ar da osteneala să retraducă textul românesc în orice altă limbă, inclusiv în spaniola originară...) Cum se face un roman se țese în jurul actualității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un prolog, din care face parte Nada menos que todo un hombre (Nimic altceva decât un bărbat). De ce predilecția asta? De ce, mai mult decât alte opere ale mele, a avut succes la popoare de alte limbi tocmai aceasta, pe care traducătorul german Otto Buck a numit-o „roman fantastic“, iar nord-americanul Warner Fite „roman tragicomic“? Tocmai datorită fanteziei și tragicomediei. Nu m-am înșelat, întrucât de la bun început am presupus - și am spus - că ea, pe care am botezat-o riman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Miguel de Molinos!) Vezi, printre altele, Robin Fiddan, Orfeo, los perros y la voz de su amo en Niebla de Miguel de Unamuno, AIH. Actas X (1989), pp. 1751-1759, cu bibliografie suplimentară. Discut mai pe larg problema în eseul meu Traducătorul în biblioteca zidită, text antepus traducerii lui Don Quijote pe care am publicat-o la finele anului 2004 la Editura Paralela 45. Adică, în viziunea mea, cu autorul declarat. Cervantes însuși renunță explicit la ele în Don Quijote II. Există și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am fost eu acela. Lucrul acesta stă scris în carte și e adevărat numai acolo. Nu, pentru această nelegiurie nu există dovezi, căci cu numai puțin timp în urmă, când m-am întâlnit, la începutul verii lui 2005, cu zece traducători veniți de departe și cu lectorul meu Helmut Frielinghaus la Gdańsk, pentru că se dorea să se pătrundă resorturile primei mele cărți, am vizitat când un loc al faptei, când altul, dintre cele prin care ne poartă întâmplările incoerent schimbătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a altarului, un preot tânăr cu surâs enigmatic, care nu aducea nici măcar pe departe cu Sfinția Sa părintele Wiehnke, m-a rugat să-i dau un autograf pe un exemplar din ediția poloneză a cărții numite, la care autorul, în prezența traducătorilor uimiți și a lectorului său, nu a ezitat să-și pună numele sub titlu; căci nu eu am fost acela care a rupt atunci micuța stropitoare a pruncului Iisus de pe altarul Fecioarei din Biserica Inima lui Christos. A fost cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajungeam cu autostopul - până la țărmul unei mări, al celeilalte -, de întors mă întorceam întotdeauna la Paris, unde înnoptam în locuri diferite, la început în păduchelnița care era hotelul tineretului din apropiere de Porte-de-la-Chapelle, apoi cu vedere spre Saint-Sulpice, la un traducător al lui Kleist pe nume Katz. Vălmășagul de cuvinte din dramele înnecate în sânge îl făcuse să înnebunească, dar într-un mod plăcut, de vreme ce omul invoca întruna din fragmentele sale amazoane ce ucideau bărbați și saluta pe toată lumea cu strigătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau chiar fraze, În forme aproape identice, ca indiciu că acestea aparțineau Marelui Text, Împrumută procedeul și fictivului Bustos Domecq. Versiunea lui Burton, comentată de Borges alături de alte traduceri celebre În bine cunoscutul eseu Los traductores de las 1001 Noches (Traducătorii celor „O mie și una de nopți“) din volumul Historia de la Eternidad (Istoria eternității, 1936), În care analizează traducerile pe care le efectuaseră, În engleză, „căpitanul“ Burton, În franceză, „doctorul“ Mardrus și, În germană, Enno Littmann. Borges aplică aici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Încurajează, dar În alt mod, mai dinamic, țin o carte-n mînă, e o traducere. Aici trebuie să vă spun, liric, că o carte se face cu dragoste, indiferent ce ești În timpul călătoriei ei către zi de O’Neil, autorul, traducătorul, redactorul. Patronul. Dar nu mai e timp de iubiri, Veronica Micle, În prezent un volum se face ca atunci cînd mergi la bordel. Ba chiar mai rău, acolo ai măcar parte de-un minut de plăcere, cînd lucrezi o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simultan tot felul de conferințe și cursuri care nici nu-ți mai spun cum sunt și ce termeni folosesc. Nimeni nu e în stare să facă asta ca lumea, chiar și cu experiență îndelungată, dacă durează atâtea ceasuri. Până și traducătorii de la ONU și de la UNESCO, care sunt nemaipomeniți și plătiți formidabil, nu lucrează mai mult de șase ore, există niște norme ale rezistenței atenției și creierului.“ „Știu.“ „Dar șefu’ ăsta are ce are cu una dintre noi, fetele spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prins eu toate clenciurile juridice, dar există șansa să fii audiat din nou și să-ți schimb modul În care pledezi. O să invoci vreo circumstanță atenuantă. Nu te-ai putut concentra din cauza supărării și n-ai Înțeles exact ce spunea traducătorul. Cel puțin asta o să semnaleze că nu ne lăsăm. — Danvila, da..., murmură Frank, jucîndu-se cu pachetul de țigări.) Un om drăguț, cred că l-am cam șocat. Și pe tine, aș Îndrăzni să spun. Îi reapăruse zîmbetul prietenos, dar șmecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]