4,336 matches
-
luptă folosind ogive nucleare și convenționale. Lansarea se face de pe un autovehicul pe șenile cu rampă de lansare TEL ("Transporter-Erector-Launcher") de tip M752. Acesta este însoțit, de obicei, de autovehicule pentru reîncărcare, care transportă fiecare câte două rachete. Dirijarea pe traiectorie se făcea cu un sistem inerțial complet independent (AN/DJW-48) cu corecție meteorologică DCAM ("Directional Control Automatic Meteorological"). Cu acest sistem se monitoriza permanent accelerația, cu un accelerometru, iar dispozitivul de variație al forței de tracțiune a motorului-rachetă regla tracțiunea
MGM-52 Lance () [Corola-website/Science/306028_a_307357]
-
inerțial complet independent (AN/DJW-48) cu corecție meteorologică DCAM ("Directional Control Automatic Meteorological"). Cu acest sistem se monitoriza permanent accelerația, cu un accelerometru, iar dispozitivul de variație al forței de tracțiune a motorului-rachetă regla tracțiunea astfel încât să mențină racheta pe traiectoria predeterminată, compensând orice perturbații sau modificări ale situației atmosferice. Deși primele încercări ale sistemului de dirijare au fost făcute încă în 1965, primul zbor reușit a avut loc abia în 1972. Primul batalion operațional de rachete "Lance" a fost desfășurat
MGM-52 Lance () [Corola-website/Science/306028_a_307357]
-
să se dezvolte după cel de-al doilea război mondial, oamenii de știință folosind tehnologia rachetelor, utilizată în război. Primul spectru ultraviolet al Soarelui a fost obținut în 1946. În 1962 Regatul Unit a lansat un telescop care avea o traiectorie în jurul Soarelui, ca parte a programului spațial Ariel, iar în 1966 NASA a lansat primul "Orbiting Astronomical Observatory" ("OAO") - Observator astronomic orbital. Primului Observator astronomic orbital i s-a stricat bateria după numai 3 zile, iar ca urmare misiunea spațială
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
comandă, implicit capsula echipajului, de vehiculul de lansare în cazul apariției unei situații de urgență în timpul lansării. Situațiile prestabilite în care acest sistem trebuia să fie activat erau: incendiu pe platforma de lansare, explozia vehiculului de lansare sau devierea de la traiectoria prestabilită făra posibilitatea de revenire. Întregul subansamblu era abandonat după desprinderea primei trepte a rachetei Saturn V, în acel moment aceasta aflându-se la o altitudine la care nu mai era nevoie de acest sistem. Secvența de funcționare a sistemului
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
care nu mai era nevoie de acest sistem. Secvența de funcționare a sistemului de salvare era următoarea: era activat manual sau automat, era pornită racheta cu combustibil solid aflată în vârf și dispozitivul canard care scoteau modulul de comandă de pe traiectoria vehiculului cu probleme. După un anumit timp subansamblul se desprindea de modulul de comandă, care ateriza în siguranță cu ajutorul unor parașute. Dacă situația de urgență aparea când racheta se afla încă pe platforma de lansare, sistemul de salvare putea să
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
O mare parte din modulul de service era ocupată de combustibil și de motorul principal, care avea sarcina de a plasa astronava pe orbita Lunii și de a o readuce pe orbita Pământului. Acest motor putea fi folosit pentru corecția traiectoriei între Pământ și Lună, putând fi repornit de mai multe ori. În timpul misiunii Apollo 13, un fir dezizolat în modulul de service a provocat un scurt circuit care a dus la o explozie puternică și la întreruperea misiunii. Modulul de
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
decedat generalul Milea, ca urmare a unor informații apărute în presă, în legătură cu împrejurările decesului. Secția Parchetelor Militare a reluat reaudierea martorilor din perspectiva elementelor noi apărute. La 12 mai 2005, rămășițele sale pământești au fost exhumate pentru a se stabili traiectoria glonțului care a provocat moartea generalului, urmând să se clarifice dacă este posibil ca acesta să fi fost ucis. Rezultatele necropsiei nu au fost concludențe. După cum a declarat directorul Institutului Național de Medicină Legală, prof. dr. Dan Dermengiu, "cadavrul era
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
Hamilton și a costat 15 milioane de dolari Principalele părți componente ale unui microscop optic sunt: Lentila (convexă sau concavă) reprezintă elementul de bază al tuturor instrumentelor optice. Această bucată de sticlă sau de mase plastice, cu suprafețele curbate, modifică traiectoria razelor de lumină care o traversează. Lentila redirecționează razele de lumină, venind de la obiect și formând o imagine. Cel mai simplu microscop este format din două lentile convexe suprapuse, ocular și obiectiv. Obiectul care trebuie observat este puternic iluminat și
Microscop () [Corola-website/Science/305611_a_306940]
-
are un accident, iar Drichlik este accidentat în urma exploziei. Vizitatorii îl iau pe bătrân în mașina timpului și se întorc în viitor. Acesta este însănătoșit și descoperă faptul că Terra nu este amenințată de nici o cometă, creierul central calculând greșit traiectoria ca urmare a faptului că suportul pe care era pus își pierduse stabilitatea... 16. Întâlnirea cu vizitatorii (Documentar despre realizarea seriei) - Acesta este un reportaj care arată cum s-au desfășurat cele 223 zile de filmare ale serialului "Vizitatorii": în
Episoadele filmului Vizitatorii () [Corola-website/Science/305797_a_307126]
-
10 decembrie 1964. Este fiica lui Efrain González, contabil de meserie. Primii pași pe scenă i-au fost ghidați chiar de către el. De fapt, copilăria ei s-a petrecut în fața camerelor de filmat. Având doar 5 ani, Edith își începe traiectoria artistică, combinând cariera artistică și participarea la programe de televiziune, cu educația școlii primare. La numai 4 ani debutează în telenovela „"Cosa juzgada"", iar la 5 ani, în timp ce urmărea în direct programul "Siempre en Domingo", camera de televiziune i-a
Edith González () [Corola-website/Science/305805_a_307134]
-
este în repaus, undele sonore care pornesc din acest punct sunt sferice, fronturile de undă fiind suprafețe sferice concentrice. În cazul în care sursa sonoră se mișcă (să presupunem rectiliniu), centrele suprafețelor sferice se vor găsi pe linia care reprezintă traiectoria sursei. În funcție de viteza sursei în raport cu viteza de propagare a sunetului, avem trei situații: Undele sonore nu mai sunt concentrice, dar se aglomerează în sensul propagării sursei de sunet. În acest caz, pentru un observator "A", aflat în fața mobilului, frecvența sunetului
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
ul este o armă de artilerie ce folosește praf de pușcă sau alt explozibil pentru propulsarea proiectilului, fiind un armament cu un calibru mare, cu țevi de lungimi diferite pentru a stabiliza traiectoria proiectilului. ul variază în calibru, gamă, mobilitate, rată de foc, unghi de foc și de putere de foc; diferitele modele și forme de tun combină și echilibrează aceste atribute, în funcție de folosința și necesitatea lor pe câmpul de luptă. Cuvântul tun
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
fost construită de Douglas Aircraft Company la Huntington Beach, California. În timpul misiunilor spre Luna era folosită de două ori la fiecare zbor: pentru inserția pe orbită Pământului după separarea treptei inferioare (156 de secunde de functionare) și pentru înscrierea pe traiectoria spre Luna (335 de secunde de functionare). Această a fost singura secțiune a rachetei Saturn V care putea fi transportată cu avionul. A fost folosit un aparat de tip Super Guppy. S-IVB a evoluat din treaptă superioară a rachetei
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
funcțional din momentul lansării și până la abandonarea treptei S-IVB. El conținea sistemele de ghidare și telemetrie ale rachetei. Cu ajutorul unor senzori se puteau calcula: accelerația, viteza, inclinarea și poziția vehiculului. Computerul de bord putea să corecteze automat deviațiile de la traiectorie, pe baza informațiilor primite de la acești senzori. Mai există un computer care monitoriza starea tuturor componentelor rachetei, iar în caz de urgență lua măsuri prestabilite, cea mai importantă sarcina a sa fiind să activeze sistemele de salvare a echipajului. Specificații
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
zborului pot să difere semnificativ de specificație, în plus sau în minus. De cele mai multe ori nu se precizează în ce condiții este valabilă specificația. Sarcina utilă poate fi mărită, fără a modifica în vreun fel sistemul de propulsie, prin schimbarea traiectoriei sau reducerea greutății unor componente ale vehiculului. Performanțele rachetei Saturn V au fost înregistrate și analizate riguros, după fiecare lansare în parte. Există rapoarte detaliate a parametrilor de functionare la fiecare dintre zboruri. Aceste rapoarte sunt disponibile pe pagina web
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
al echipajului, din vârful rachetei, care nu mai putea fi folosit la acea altitudine. La 38 de secunde după pornirea celei de-a două trepte se termină programul prestabilit de tangaj. Modulul de instrumente prelua controlul și încerca să mențină traiectoria pe baza informațiilor primite de la senzoriii de accelerație și altitudine. Dacă rachetă se depărta prea mult de la traiectoria prestabilita, echipajul putea să oprească misiunea sau să încerce să corecteze manual deviația cu ajutorul panoului de instrumente din capsula. Cu 90 de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
după pornirea celei de-a două trepte se termină programul prestabilit de tangaj. Modulul de instrumente prelua controlul și încerca să mențină traiectoria pe baza informațiilor primite de la senzoriii de accelerație și altitudine. Dacă rachetă se depărta prea mult de la traiectoria prestabilita, echipajul putea să oprească misiunea sau să încerce să corecteze manual deviația cu ajutorul panoului de instrumente din capsula. Cu 90 de secunde înainte de desprinderea treptei S-II, motorul central era oprit pentru a reduce ocilațiile longitudinale. Începând cu Apollo
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
joasă care nu ar fi rămas foarte mult timp stabilă din cauza interacțiunilor dintre vehicul și atmosfera Pământului. În cazul misiunilor Apollo 9 și Skylab orbită a fost mult mai înaltă. În tot acest timp echipajul pregătea astronava pentru înscrierea pe traiectoria spre Luna. La 2 ore după lansare motorul treptei S-IVB era repornit pentru a propulsa vehiculul spre Luna. După 6 minute de ardere, în momentul opririi motorului, se atingea o viteză de 10 km/s, destul de mare pentru a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
comandă se desprindea de rachetă, efectua o întoarcere de 180 de grade, si se conecta la modulul lunar, care era transportat dedesubt. Urma apoi desprinderea de treaptă a treia a rachetei. Combustibilul rămas în rezervoare era evacuat pentru a schimba traiectoria treptei, care mai tarziu ar fi putut prezenta un pericol pentru misiune. Toate treptele S-IVB începând cu cea folosită în misiunea Apollo 13 au fost îndreptate intenționat spre suprafață Lunii. Undele seismice rezultate în urma impactului au fost înregistrate de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
06. În săptămânile care au urmat după descoperirea sa la 9 iulie 2002 presa a publicat articole alarmante despre posibilitatea și urmările unui asemenea impact, care ar fi urmat să aibă loc la 1 februarie 2019. În cele din urmă traiectoria asteroidului a fost observată cu precizie și probabilitatea de a lovi Pământul a fost reevaluată ca fiind foarte mică, cu un risc de impact de −0,25 pe scala Palermo. Întrucât traiectoria asteroidului o intersectează pe cea a Pământului, riscul
(89959) 2002 NT7 () [Corola-website/Science/305924_a_307253]
-
la 1 februarie 2019. În cele din urmă traiectoria asteroidului a fost observată cu precizie și probabilitatea de a lovi Pământul a fost reevaluată ca fiind foarte mică, cu un risc de impact de −0,25 pe scala Palermo. Întrucât traiectoria asteroidului o intersectează pe cea a Pământului, riscul unei coliziuni va continua totuși și după anul 2019, una din datele vehiculate fiind 1 februarie 2060. La 1 august 2002 asteroidul 2002 NT a fost scos de pe lista de obiecte cu
(89959) 2002 NT7 () [Corola-website/Science/305924_a_307253]
-
avioanele de transport, dar îi lăsa practic dezarmați în primele minute după aterizare până la recuperarea armamentului lansat separat. La acest dezavantaj se adăuga și cel al parașutelor prost proiectate, care făcea ca parașutiștilor să le fie imposibil să-și schimbe traiectoria spre locul unde aterizaseră recipientele cu armament. Chiar și în cazul celor 25% dintre parașutiști, care făcuseră saltul cu pistoale mitralieră asupra lor, ei se aflau în dezavantaj față de luptătorii din defensivă datorită razei de acțiune mici de acțiune a
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
a plăcilor de blindaj omogen: 500m - 110mm 1.000m - 99mm 1.500m - 91mm 2.000m - 83mm. Viteza inițială foarte mare (810 m/s), combinată cu calitatea foarte buna a producției proiectilelor PzGr39 determinau o balistică foarte bună a obuzului pe traiectorie, fapt dovedit și de păstrarea capacității de perforare la distante mari. Spre sfârșitul lui 1943, ca răspuns la noile modele de tancuri (ISU-152, Churchill MkVII, etc), care aveau blindajul frontal foarte groas (peste 100mm), armata germană a introdus un nou
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
cuprins de febra noului, are planuri entuziaste și se închide în camera lui, meditând și lucrând cu tenacitate și meticulozitate până reușește să realizeze ceea ce își pusese în gând. Dintre ceilalți bărbați ai familiei Buendia, al doilea Aureliano are o traiectorie fantastică. Ajunge un curajos și apreciat luptător în războiul civil și va fi desemnat erou național. Atunci când în Macondo este trasă calea ferată, destinul satului se schimbă. Evenimente precum instalarea companiei bananiere vor aduce un suflu nou. Apoi încep ploile
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
începută în 1936. După 3 ani, scheletul navei era complet, si a început echiparea să. Oțelul folosit pentru construcție era St52, un oțel omogen foarte rezistent. Armura era montată și distribuită după un algoritm complex, care anticipa cele mai probabile traiectorii ale proiectilelor inamice și le bloca corespunzător. Deși cea mai groasă porțiune a armurii nu depășea 320mm (în vreme ce alte nave contemporane aveau armuri de 380 sau chiar 400mm), plăcile de blindaj erau în general dispuse în sistem dublu, cu o
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]