31,052 matches
-
asociază cu o incidență crescută a complicațiilor cardiovasculare, dar această asociere a fost marginal semnificativă în unul dintre aceste studii și nesemnificativă în cel de-al doilea [Zimmermann et al., 1999]. II.14. Terapia imunosupresivă Terapia imunosupresivă la pacienții cu transplant renal (TR) contribuie la creșterea riscului cardiovascular, prin inducerea unor modificări ale tensiunii arteriale (TA), ale metabolismului glucidic sau lipidic sau ale homocisteinemiei (vezi tabelul I) [Covic et al., 2001, 2003]. Corticoterapia se însoțește de efecte adverse ca HTA, diabet
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
1998], iar unele studii au relevat o scădere a colesterolemiei după înlocuirea ciclosporinei cu tacrolimus [Kohnle et al., 2000]. Pe de altă parte, tacrolimus provoacă mai frecvent diabet zaharat [Jindal et al., 1997; Pirsch et al., 1997]. La pacienții cu transplant renal, medicația imunosupresivă, în special corticoizii și inhibitorii de calcineurină, contribuie la apariția sau agravarea unor factori de risc cardiovascular, precum HTA, dislipidemia și diabetul zaharat, efecte ce sunt dependente de doză. Conform ghidurilor grupului de experți europeni în TR
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
mai rapidă rată de creștere. Tendințele evolutive temporale ale CHC sunt în creștere, cu toate ca beneficiază de strategii de prevenție primară și secundară. Vaccinarea împotriva hepatitei B a condus la scăderea CHC asociat, în ariile endemice. Posibilitățile de intervenție terapeutică includ transplantul hepatic. EPIDEMIOLOGIE DESCRIPTIVĂ ȘI TENDINȚE EVOLUTIVE CARCINOMUL HEPATOCELULAR PE PLAN INTERNAȚIONAL Date statistice globale Carcinomul hepatocelular (CHC) este cea mai frecventă tumoră malignă a ficatului [1-10]. Baza de date GLOBOCAN 2012 a estimat o rată mondială a incidenței și a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
la 5 ani prin CHC a crescut în SUA de la 6% în 1975, la 16% în 2008 [13]. Pe plan global, supraviețuirea este, în cel mai bun caz, de 12% [17]. La pacienții cu CHC incipient, tratați prin rezecție sau transplant, a fost raportată o supraviețuire la 5 ani de 50% [28]. Carcinom hepatocelular incipient/avansat Stadiul TNM al tumorii la primul diagnostic este esențial pentru aplicarea tratamentului și aprecierea prognosticului. Problema CHC este complexă, datorită coexistenței posibile cu o afecțiunea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
cm, nu garantează natura malignă a adenopatiilor asociate colangiocarcinomului. Confirmarea se poate obține numai prin examen histopatologic, având un rol important în realizarea tratamentului neoadjuvant. Cu toate acestea, realizarea puncției fin aspirative (EUS-FNA) nu este recomandată la cazurile propuse pentru transplant hepatic, existând riscul însămânțării tumorale [3,10]. Tumorile ampulare se examinează din poziția scurtă a ecoendoscopului, sub forma unei creșteri în dimensiuni a papilei la peste 1 cm diametru printr-o masă hipoecogenă, care adesea invadează peretele duodenal (fig. 169
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi, Oreste Straciuc () [Corola-publishinghouse/Science/92159_a_92654]
-
clinică cu durere abdominală + icter se întâlnește în colangiocarcinomul extrahepatic. Forma clinică cu angiocolită (icter, durere și febră) apare în colangiocarcinomul extrahepatic. Colangiocarcinomul suprapus pe colangita sclerozantă primitivă poate fi o descoperire incidentală fie pe ficatul explantat la pacienții supuși transplantului hepatic, fie în timpul monitorizării imagistice a pacienților. Deteriorarea condiției clinice a unui pacient cu colangită sclerozantă primitivă, cu apariția febrei, scăderii ponderale, a pruritului persistent și intensificarea icterului, constituie semnale de alarmă care obligă la căutarea colangiocarcinomului. ISTORIA NATURALĂ Supraviețuirea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
ea este de multe ori folosită ca metodă adițională după rezecția chirurgicală sau RFA (ablație prin radiofrecvență), pe termen limitat [7]. De asemenea, mulți autori consideră chemoembolizările hepatice a fi foarte eficace atunci când preced hepatectomia sau ca procedură punte înaintea transplantului hepatic, datorită influenței pe care o exercită primele asupra micrometastazelor intrahepatice (și care nu sunt aparente înaintea hepatectomiei), eventual când acestea sunt vascularizate de către ramuri suplimentare, exclusiv, cum ar fi de exemplu din artera ligamentului falciform [8] sau de către colaterale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Valeriu Popa () [Corola-publishinghouse/Science/92145_a_92640]
-
fi ciroza hepatică datorată infecției cronice cu virusurile hepatitice B și C, ciroza alcoolică sau steatohepatita non-alcoolică (NASH) [1,2]. De cele mai multe ori este diagnosticat în stadiul intermediar sau avansat (fig. 115), stadii în care terapiile ablative sau chirurgicale, inclusiv transplantul hepatic nu mai au indicație. CHC este relativ rezistent la chimioterapie, iar un procent important prezintă rezerve hepatice slabe și/sau ocluzie de venă portă; în consecință, prognosticul acestora este destul de rezervat. Studiile prospective au demonstrat că terapia locoregională care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Valeriu Popa () [Corola-publishinghouse/Science/92145_a_92640]
-
transarterială (TACE ) este considerată standardul de îngrijire al carcinoamelor hepatocelulare (CHC) inoperabile mari sau multinodulare, neinvazive, limitate la ficat și cu funcție hepatică păstrată. TACE este de asemenea utilizată la pacienții cu CHC în stadiu incipient, atunci când terapiile curative, inclusiv transplantul de ficat, rezecția hepatică și tehnicile de ablație sunt excluse, precum și în stabilirea strategiilor de asociere, care includ terapii endovasculare sau percutane [7-12]. Schema ideală TACE ar trebui să permită concentrația maximă și susținută de droguri chimioterapice în interiorul tumorii, cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Valeriu Popa () [Corola-publishinghouse/Science/92145_a_92640]
-
de CHC aparținând criteriilor Milano [48,49]. TERAPII NOI PERCUTANE Eficiența unor terapii noi cu aplicare percutană ca și electroporația ireversibilă și terapia fotodinamică necesită evaluare în cadrul unor trialuri controlate, randomizate [50]. REZECȚIE SAU ABLAȚIE PERCUTANĂ Rezecția hepatică (RH) și transplantul hepatic oferă cele mai bune șanse de vindecare pacienților cu tumori rezecabile. Cu toate acestea, există dovezi recente care atestă existența unor supraviețuiri similare pentru tehnicile ablative percutane (RFA) aplicate în cazul CHC mici [51-56]. Există mai multe studii care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
mari de pacienți decât studiile actuale [51]. Rolul sorafenibului în tratamentul adjuvant este investigat de studiul STORM care este în curs de desfășurare [52]. Pentru pacienții care se încadrează în criteriile Milano și se află pe lista de așteptare pentru transplantul hepatic se recomandă tratament neoadjuvant care să preîntâmpine evoluția bolii, cu toate că nu există date clinice rezultând din studii randomizate care să ateste un beneficiu de supraviețuire. Majoritatea acestor tratamente sunt loco-regionale (RFA, TACE) aplicate atunci când lista de așteptare depășește 6
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Angela Părău () [Corola-publishinghouse/Science/92143_a_92638]
-
18.1. NOȚIUNI DE IMUNOBIOLOGIE A TRANSPLANTULUI Pentru a înțelege mai bine conținutul acestui capitol este necesară mai întâi definirea unor termeni întâlniți pe parcurs. Autogrefa (grefa autogenă) reprezintă un țesut sau un organ transplantat la același individ. Izogrefa (grefa izogenă) este grefa efectuată între gemeni monovitelini
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
Autogrefa (grefa autogenă) reprezintă un țesut sau un organ transplantat la același individ. Izogrefa (grefa izogenă) este grefa efectuată între gemeni monovitelini. Ambele tipuri de grefe sunt bine tolerate deoarece între donator și primitor există identitate antigenică. Homogrefa (allogrefa) reprezintă transplantul unui organ sau țesut între indivizi care aparțin aceleiași specii. Deoarece între donator și primitor există diferențe antigenice se produce o reacție de respingere printr-un mecanism imun de mai mică sau mai mare intensitate. Heterogrefa (xenogrefa) constă în transplantul
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
transplantul unui organ sau țesut între indivizi care aparțin aceleiași specii. Deoarece între donator și primitor există diferențe antigenice se produce o reacție de respingere printr-un mecanism imun de mai mică sau mai mare intensitate. Heterogrefa (xenogrefa) constă în transplantul de organe sau țesuturi între indivizi aparținând unor specii diferite între care nu există identitate antigenică, ceea ce va determina apariția unor reacții de respingere foarte rapide și deosebit de intense. Plasarea grefei se poate realiza: ortotopic, atunci când organul sau țesutul este
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
normală; heterotopic, atunci când grefa este așezată într-o poziție diferită de cea obișnuită. 18.1.1. ANTIGENELE DE HISTOCOMPATIBILITATE Au fost menționate prima dată de Snell în 1948 și sunt definite ca acele antigene care sunt implicate în compatibilitatea de transplant și care sunt expresia genetică a genelor de histocompatibilitate. Aceste antigene sunt clasificate în: antigenele majore de histocompatibilitate (HMC); antigenele minore de histocompatibilitate; antigenele de grup sanguin OAB. 1. Antigenele majore de histocompatibilitate (HMC) sunt sub controlul genetic al unor
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
hiperacută survine imediat după grefare și se datorează opririi circulației sanguine la nivelul grefonului care are ca substrat imunologic prezența în sângele primitorului a unor anticorpi preformați (alloanticorpi specifici), împotriva antigenelor donatorului. Acești anticorpi, apăruți în urma unei imunizări anterioare (transfuzii, transplante, naștere), pot fi decelați printr-un test de compatibilitate directă în prezența complementului între celulele donatorului și serul primitorului. Datorită fixării anticorpilor la nivelul celulelor endoteliului vascular, activării complementului, sistemului kininelor și declanșării "cascadei" coagulării se produc leziuni endoteliale și
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
cascadei" coagulării se produc leziuni endoteliale și tromboze care vor afecta microcirculația grefonului. 2. Respingerea acută este observată după o perioadă de timp variabilă (zile, săptămâni) în care funcția grefei a fost normală și este consecința alterării progresive a funcției transplantului. Cel mai frecvent apare după câteva luni de la efectuarea transplantului, dar s-au semnalat situații în care rejetul acut sa produs după câțiva ani de la intervenția chirurgicală odată cu întreruperea sau scăderea dozelor tratamentului imunosupresor. Este deseori reversibilă, dacă se corectează
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
afecta microcirculația grefonului. 2. Respingerea acută este observată după o perioadă de timp variabilă (zile, săptămâni) în care funcția grefei a fost normală și este consecința alterării progresive a funcției transplantului. Cel mai frecvent apare după câteva luni de la efectuarea transplantului, dar s-au semnalat situații în care rejetul acut sa produs după câțiva ani de la intervenția chirurgicală odată cu întreruperea sau scăderea dozelor tratamentului imunosupresor. Este deseori reversibilă, dacă se corectează doza de imunosupresoare care acționează direct pe imunitatea celulară. Examenul
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
stimula dezvoltarea celulelor natural-killer (NK) și a celulelor killer activate de limfokine (LAK) care acționează direct, dar mai puțin specific în reacția de respingere a grefei. 3. Respingerea cronică se produce după luni sau ani prin perturbarea progresivă a funcțiilor transplantului nefiind influențată de tratamentul imunosupresiv obișnuit. Se datorează prezenței în sângele circulant a anticorpilor specifici împotriva antigenelor HMC ale grefonului care sunt sintetizați de limfocitele B prin expunerea alloantigenelor transplantului în prezența celulelor TH. Examenul anatomopatologic evidențiază un infiltrat limfocitar
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
produce după luni sau ani prin perturbarea progresivă a funcțiilor transplantului nefiind influențată de tratamentul imunosupresiv obișnuit. Se datorează prezenței în sângele circulant a anticorpilor specifici împotriva antigenelor HMC ale grefonului care sunt sintetizați de limfocitele B prin expunerea alloantigenelor transplantului în prezența celulelor TH. Examenul anatomopatologic evidențiază un infiltrat limfocitar redus, obstrucția arteriolelor prin îngroșări laminare concentrice ale pereților arteliolari. 18.1.3. COMPATIBILITATEA DE TRANSPLANT Cele mai bine tolerate, chiar și în absența aplicării unei scheme imunosupresoare, sunt izogrefele
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
împotriva antigenelor HMC ale grefonului care sunt sintetizați de limfocitele B prin expunerea alloantigenelor transplantului în prezența celulelor TH. Examenul anatomopatologic evidențiază un infiltrat limfocitar redus, obstrucția arteriolelor prin îngroșări laminare concentrice ale pereților arteliolari. 18.1.3. COMPATIBILITATEA DE TRANSPLANT Cele mai bine tolerate, chiar și în absența aplicării unei scheme imunosupresoare, sunt izogrefele deoarece compatibilitatea antigenică este maximă, donatorul și primitorul fiind același individ. Au fost publicate studii care arată că allogrefele renale realizate între frați HLAidentici au o
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
din sângele periferic sunt incubate cu antiseruri specifice în prezența complementului; se observă că celulele care reacționează cu anticorpii din ser sunt omorâte în prezența complementului și pot fi evidențiate prin utilizarea unor coloranți vitali. În vederea efectuării unei operații de transplant este obligatoriu să se determine compatibilitatea directă între donator și primitor, facultativ și compatibilitatea pentru antigenele HMC. Testul compatibilității directe constă în aducerea în contact în prezența complementului a serului primitorului cu limfocite din sângele donatorului. Dacă există anticorpi preformați
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
HMC. Testul compatibilității directe constă în aducerea în contact în prezența complementului a serului primitorului cu limfocite din sângele donatorului. Dacă există anticorpi preformați împotriva antigenelor HMC ale donatorului se produce liza limfocitelor acestuia, situație în care se contraindică efectuarea transplantului deoarece riscul de apariție a unei reacții de respingere hiperacută este foarte crescut. Pentru siguranța menținerii grefonului este de asemenea obligatorie testarea compatibilității antigenice în sistemul sanguin ABO. Nivelul de sensibilizare a primitorilor potențiali de allogrefe (care au un titru
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
care arată procentul limfocitelor lizate; la primitorii puternic sensibilizați care au un PRA de aproape 100% este foarte dificil de a găsi un donator HLA compatibil. O altă modalitate de testare directă a compatibilității între donator și primitor utilă pentru transplantele medulare este efectuarea unei culturi limfocitare mixte pe care se observă diferențe antigenice între limfocitele care vor suferi o transformare blastică (sinteza de ADN și mitoze). 18.2. TRATAMENTUL IMUNOSUPRESOR Tratamentul imunosupresiv are viză profilactică și terapeutică Toleranța imunologică este
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
nivelul timusului care inhibă activitatea celulelor direcționate împotriva antigenelor HMC proprii. Pentru recunoașterea antigenelor minore de histocompatibilitate proprii intervin și mecanisme extratimice. Antigenele tisulare străine (non self) sunt imediat recunoscute de sistemul imun care va declanșa reacția de eliminare a transplantului. Pentru ca un transplant diferit genetic de gazdă să aibă o supraviețuire cât mai bună este necesar ca răspunsul imun să fie inhibat, proces numit imunosupresie care presupune inducerea unei stări de toleranță imunologică față de antigenele non-self. S-au propus numeroase
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]