5,174 matches
-
vreme. Aveau colțurile copertelor întărite cu tablă de argint și miroseau a mucegai și ierburi uscate. Cei patru bărbați se traseră spre lumina sfeșnicelor de pe masă. Ștefan timid deschise la întâmplare un volum. Antonio Maria Del Chiaro fu cel care tresări la vederea scriiturii desenate de la dreapta spre stânga. Fără să ceară voie întinse nesățios mâna spre unul din cele două manuscrise. Întoarse coperta și rămase stupefiat. Tușul care fusese cândva negru, ars de vreme, avea acum culoarea petelor de sânge
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania. Gerul îi îmbujorase obrajii, izbucnea în mici hohote de râs ori de câte ori strigătele surugiilor o făceau să tresară. Când au trecut de Mogoșoaia, ceața deasă apucase să prindă de ramurile copacilor pădurii chiciura care transforma totul într-un peisaj de basm. Era ca și cum din vălătucii luminoși de ceață veneau spre ei copaci înveșmântați în argint. Vorbea despre orice
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cunoască nimeni, să pot ajunge la sfinția sa Antim și să aflu cu urechile mele ce i-a spus vodă. Diaconul îl anunță pe sfinția sa Antim că este căutat de un frate ce vine de la înalt prea fericitul patriarh Hrisant. Mitropolitul tresări, în primul moment fiind înclinat să spună că nu-l poate primi. Invocarea de către vodă a conflictului cu patriarhul Ierusalimului, Hrisant Nottara, vărul doamnei Stanca mama lui vodă, fusese doar un pretext și acum, când lucrurile au început să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
omul care smerit căzu în genunchi sărutând mâna întinsă. Antim începu răspicat în grecește binecuvântarea, punând amândouă mâinile pe capul îngenunchiatului și, ajungând în locul în care cel pentru care se ruga trebuia să-și spună numele, așteptă o clipă și tresări când auzi turcește șoapta urcându-se spre el: — Mihai, fiul lui Constantin cel sugrumat și al Elenei. — Ridică-te, fiule, răspunse tot turcește mitropolitul și vocea-i părea spartă. Aduci scrisori de departe de la înalt prea fericirea sa al Ierusalimului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai văd o dată lacul și lebedele. Doamne, cât de cenușii îmi par bobocii față de părinții lor... și un gând o întristă, apoi o lumină. Taica și maica sunt dăruiți așa cum sunt de Dumnezeu, ca să facă voia Lui pe pământ. Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite spre gineceu - iatacul doamnei și al domnițelor - se vedea pardoseala din marmoră verde întunecată, îmbinată cu plăci de marmură galbenă de culoarea mierii. Era atât de curată și de bine lustruită încât vinele alburii ale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întuneric nu însemna decât o călătorie zorită sau întârziată. Când a intrat Ștefan în spătăria luminată abia, abia de un sfeșnic cu trei lumânări, călărașul istovit, în picioare cu capul sprijinit de un pupitru, dormea. Prințul tuși într-adins, tânărul tresări și salută imediat respectând tot protocolul, scoase de la piept scrisoarea pecetluită și spuse răspicat: — Am poruncă să n-o dau decât măriei sale Constantin Voievod sau domniilor lor beizadelelor Constantin sau Ștefan. Căpitanul Totoescu, arătând spre prinț, spuse răspicat: — Domnia sa, beizadea Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pun să adune banii de pe la datornici să-i ducă la Brașov. Du-te la fete și așteaptă-l pe Constantin, și vino înapoi aci cu el. Ai grijă de Smaranda. O cam trage de limbă socru-său, logofătul Gligore. Ștefan tresări, se plecă ușor și ieși în sala cu doamne și jupânițe. — E chiar așa de rău maica? veni întrebarea de la masa doamnelor. Fără să răspundă, Ștefan verificându-și cutele caftanului își trase umerii în jos și se îndreptă spre fereastră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se alăture boierilor care rămâneau peste noapte să-l păzească pe Brâncoveanu. La lumina puțină a lumânărilor, Antim vedea cum se schimbă expresia feței celui care până în dimineața acelei zile fusese suveranul Valahiei. Frica nu-l mai făcea să tresară și să arunce priviri furișe în toate părțile, acum zâmbetul lui de totdeauna și liniștea care-i încetinea reacțiile șterseseră cutele feței, seninul rugăciunii era reflectat de întreaga atitudine a voievodului, pentru că era cu adevărat voievod cel care din scaunul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare a iatacului rămase descumpănit - nu mai erau decât cei trei prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu pe ieromonahul Gherasim, dar privirea blândă a acestuia alunecă peste fața lui ca și cum nu l-ar fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și o carte. Trase în mijlocul încăperii unul din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar la ai mei te ai gândit? Te-ai uitat la picioarele și mâinile lui Constantin, la Ștefan te-ai uitat? Radu și Mateiaș au mâncat și au băut și s-au culcat și dorm. Spune doamna că gem și tresar prin somn, de le e milă slugilor când trec pe lângă ușa odăii lor. Mersul doamnei l-ai văzut? Dar fața Bălașei? Crezi că n-a secat izvorul lacrimilor lor? Îmi spui că pot să dorm acum. Nu pot, sfinția ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arăta un talent, o constanță, o probitate ce îi justificau ambiția. Având o constituție șubredă și bolnăvicioasă, mic, slab, dar cu ochii arzători și vocea stridentă, cu gura sa sardonică, el se metamorfoza la tribună; vorba sa îi făcea să tresară pe ascultătorii săi, cum tremura el însuși azvârlindu-și perioadele. D-l Catargiu era de o integritate capabilă să reziste tuturor încercărilor, virtute atât de rară! Credea în opinia, în cauza sa; le-a susținut energic. Intrat în minister cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lui Steyn! f) Într-o zi, un domn pe care, ca să nu mai lungesc vorba, îl voi numi Steyn, a ieșit la plimbare cu cîinele, în timp ce nevasta îi ațipise în cameră. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Ea tresări la vocea lui, pentru că e foarte sensibilă la zgomote. Of, vocea asta a lui Steyn! g) Deși Steyn m-a asigurat adesea că ieșea doar ca să își plimbe cîinele, soția lui era convinsă că are o amantă. De fiecare dată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
părtinitor: FE[FP(Ott.)] -Steyn sau, cu trimiteri la nivelurile focalizării: FE1[FP2(Ott.)] -Steyn. Faptul că focalizarea nu rezidă exclusiv în NE reiese din fraza ce urmează: "Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul". La urma urmelor, Ottilie tresări la sunetul vocii lui Steyn. Presupunînd din nou că acest fragment face parte dintr-un roman, îl considerăm fictiv. Dar naratorul poate fi în plin proces de explicare a unor situații ca aceea din roman în termeni mai generali de unde
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
trapă coboară cu zgomot. O sinistră arătare cu coasa își face intrarea. Cu vocea lugubră, urlă de sub pământ, avertisment de călcare a unui loc sacru și sfânt. Simultan cu acțiunea arătării, pamblica neofitului este smulsă de către unul din ghizi. Neofitul tresare, în fața monstruoasei figuri cu ochii îngroziți. Coasa arătării îl atinge ca fulgerul de șapte ori. Monstrul, rapid dispare și trapa se închide vibrând. Ghizii îi strâng mâna neofitului uimit, spunând: -Curajul tău virtute, umilința voluntară triumfă, orgoliul nevirtute. Ești capabil
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
înțelepciunii, puterii și victoriei, oricărei lumi. Detașează-te de lumea fizică, aceasta este latura critică, intră în lumea mentală, în lumea divină astrală și vei găsi forța super spiritului. După care pastofor, îl conduce sub bolta cu cuptor încins. Neofitul tresare și rupe tăcerea. -Mă declar învins. Pastofor îl îndeamnă: -Moartea înspăimântă naturile debile, altădată am tranversat această flacără ca pe un câmp de zambile. Neofitul înaintează. Iluzie optică. Flacăra dispare. Încrederea de sine în neofit, din nou apare. Se lansează
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de nimeni și nici numai făcea vizite. Într-o zi majordomul palatului îl anunță: -Mărite prinț, vicontele Henri vă roagă să-i acordați audiență. -Să intre. -acceptă prințul Rudolf. Pe ușă intră un tânăr înalt, suplu, elegant. La vederea lui tresări. Dacă n-ar fi fost atât de tânăr a-și fi jurat că e cavalerul Eduard-gândi el. Vicontele ținea în mână un splendid baston de fildeș. -Bun găsit prințe. Sunt noul vecin al măriei tale, am cumpărat domeniul din poiană
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
alung îndoielile? Să-i spun că știu să rezolv ecuații de gradul întîi, sau că știu toată istoria Evului Mediu așa cum se predă ea în clasa a doua de liceu? - Ia spune-mi tu mie, aici, a zis el atunci tresărind parcă și el însuși că această idee nu-i venise mai demult în minte, care sunt bogățiile țării? Vroia să mă examineze el, să audă cu urechile lui că știu și să se liniștească. - Care sunt bogățiile țării? Eeee! Heeee
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nilă, care abia știe să se iscălească, și n-o să izbutesc eu? De ce adică să nu izbutesc!! - De ce să nu izbutești, mă, Marine?! Sau tu nici nu asculți ce bălmăjesc eu aicea?!! Auzindu-l cum se ia singur peste picior, tresării, mă uitai la el și văzîndu-i chipul îl apucai de umeri și veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strigăte pe care le scosei și care speriară caii adormiți... Asta, da, înțelegeam, iată, să stai să-ți dai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Mai ales că vechea poliție era în picioare. Două poliții... Firește, împotriva oamenilor, asta era clar... - Dumneavoastră știți ce spune Rousseau, m-am pomenit eu zicînd: "Omul s-a născut liber, dar pretutindeni e în lanțuri". - Ce vrei să spui? tresări el. Nici eu nu știam clar ce vroiam să spun. Poate să-i arăt că mișcarea legionară vroia să-l pună pe om și mai mult în lanțuri cu ajutorul poliției legionare și să-l cobor puțin din eternitate, spre realitățile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zise nimic. Iar eu înțelesei: când erai așa ca mine, când nu te înșelase nimeni, puteai să râzi. Dar ea fusese înșelată de două ori. - Cel mai bine, zisei eu, e să nu te lași înșelat. - Și cum să trăiești? tresări ea. - Poți să trăiești și singur. Da, dar fata asta era stăpânită de un gînd: un bărbat al ei, o casă... Cum să i-l smulgi? Și dacă ar fi fost urâtă sau o neroadă, ai mai fi putut zice
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu o dușmănie care nu-mi era necunoscută. Bruștele mele apariții de acest fel nu plăceau nimănui. M-am așezat la masă fără să fiu invitat și i-am spus lui Gheorghe. - Doamna te așteaptă acasă foarte supărată. El a tresărit înțelegînd că trecusem pe la el și nu-l găsisem; apariția mea părea mai firească. - Marine, zice, bea și tu un pahar de vin. Să beau un pahar cu vin... Era ca o promisiune. După ce aveam să-l beau puteam fi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Și Paul Georgescu stătuse, dar de câte ori îl întrebam, păstra o tăcere. - Puneți prea multe sarcini pe spinarea artei, i-am spus totuși. Dacă artistul simte alte greutăți decât cele pe care și le pune singur, dă îndărăt neliniștit... - De ce? a tresărit el. - Eu știu de ce? Nu pot să vă spun de ce. Artistul trebuie să fie liber, să descopere lumea singur. - E orgoliul artistului, dar el știe bine pe cine citește; ce află și ce-l influențează. - Și ce dacă știe? Citește
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dobrinescu în sfârșit zâmbi și el cu tot chipul. Băurăm ce mai era în sticlă și ne dezbrăcarăm. Mie mi se făcuse somn, dar el continua să-mi vorbească insistent. Nu mai știam ce spune, din când în când doar tresăream, mormăiam... da, da, cum să nu... sigur... așa o să facem... începînd chiar de mâine... domnul Lascăr... domnul Iordache... Mihai Tican Rumano... Racoviță.... banchize, până nu mai auzii nimic și căzui într-un somn agitat. Dobrinescu mi-a spus dimineața că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
stradă. Ne oprisem nehotărâți. În care prăvălie să intrăm? Și atunci din ușa uneia mai apropiată se desprinse un om, veni drept spre noi și îmi șopti mie la ureche. - Domnu, am un costum de haine special pentru dumneata! Am tresărit! De unde dracu știuse că chiar un costum' de haine căutam? Mă uitai la Nilă, care lăsase capul în jos. - Păi n-are nevoie numai de costum, murmură el, vrea și o cămașă și o pereche de pantofi. - Am și pantofi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
accente contemplând cu iubita de braț un stârv plin de viermi. Iluminarea din final în care poetul afirmă că deși iubita lui va ajunge ca acel stârv, el va păstra în suflet spiritul descompusei sale iubiri, m-a făcut să tresar. Da, iată ideea genială care salvează o formidabilă descripție care nu promitea nimic bun și cum nu există un univers deosebit al poeziei, iar altul separat, nepoetic, vulgar... Un stîrv! Și cum a țâșnit scânteia divină din sufletul poetului! Atunci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]