4,882 matches
-
fel, are în chiar structura sa pretenția de a fi aproape de adevăr? Aceste întrebări nu pot disloca teza propusă, dar, cu toate acestea, discursul trebuie să le caute răspunsuri potrivite. Teza în cauză este un veritabil focar de probleme, întrebări, uimiri; și pentru a le spori pe acestea, judecata va fi privită în relația sa cu timpul, relație esențială tocmai pentru funcția sa pre-formativă, "intențională", în ordinea cunoașterii lucrurilor și a cunoașterii de sine. Pentru a pune în ordine toate aceste
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a le spori pe acestea, judecata va fi privită în relația sa cu timpul, relație esențială tocmai pentru funcția sa pre-formativă, "intențională", în ordinea cunoașterii lucrurilor și a cunoașterii de sine. Pentru a pune în ordine toate aceste probleme, întrebări, uimiri despre judecată și despre relația sa cu timpul, îmi asum de la bun început o "regulă de metodă": vizatul ca atare este reprezentat de "lucrurile însele", dar pentru că acestea sunt prinse în structuri pre-comprehensive, pre-judicative, trebuie identificate și descrise acestea din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viața omului" și de "lumea omului"? E drept, deschiderea aceasta foarte largă a temei se va preciza, așadar se va îngusta, pentru că problema însăși a "constituirii istorice" a condițiilor originare ale "lumii vieții" o impune. Dar întrebarea rămâne; desigur, și uimirile din care s-a născut. Determinarea natural-istorică a practicilor (făptuirilor) și regulilor elementare care le ordonează într-o unitate de viață omenească reprezintă un fapt firesc (în firea lucrurilor) pentru ființarea umană; oricum, în ordine propriu-zis istorică, ea este "originară
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea autonomă, devenită constrângătoare pentru gândirea însăși, pentru rostire și făptuire? Aceste întrebări prima, de sens natural- istoric, celelalte două, de sens fenomenologic doar stabilesc, așa cum precizam mai sus, orizontul cel mai larg al demersului, ceea ce înseamnă că și momentele uimirii din care s-a născut problema susținută de ele. În această perspectivă, cele trei întrebări sunt fondatoare pentru demers. Discursul trebuie să devină propriu-zis "tehnic" poziționat non-natural -, pentru că el vizează gâdirea, iar aceasta nu poate fi tematizată decât prin exploatarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Desigur, logicienii, filosofii, oamenii de știință și ideologii au pretenția că prin demersurile lor ajung la "lucrurile însele"; chiar și aceia care, în manieră "critică", au inventat argumente solide împotriva valabilității altor demersuri (multe dintre ele, similare) din tradiția proprie. Uimirea mea, din care au pornit interogațiile formulate mai sus, nu are de-a face, preeminent, cu însăși cunoașterea; desigur, nu vizează, în primul rând, nici condițiile de posibilitate ale acesteia; ea se îndreaptă mai cu seamă către recunoașterea filosofică, sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
model": iată cum trebuie procedat, au a spune toți veritabilii profesori de filosofie, atunci când vrei să înveți să-ți găsești calea potrivită către răspunsul la o întrebare și când, mai cu seamă datorită tradiției la care participăm cu toții, orizontul de uimire în care se încadrează întrebarea în cauză este cel al filosofiei "acreditate", iar întrebarea pusă este una la care se poate răspunde prin mijloace aflate la îndemână chiar în acest orizont. În fapt, cu sau fără "model", cât de profund
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a descoperi un "început" legitim pentru un demers propriu-zis filosofic? Interogațiile de mai sus țintesc, după cum se vede, către un propriu al demersului de tip filosofic. Așteptările noastre în privința sa sunt deja active, odată acceptate câteva convenții ale orizontului uimirii aparținând tradiției filosofice. Poate că însăși judecata radicală a condițiilor sub care se constituie discursul filosofic unul dintre scopurile cercetării de față este plasată deja în raza unor așteptări "legitime". Totuși, un asemenea demers presupune atingerea prejudecăților, presimțirilor și pre-comprehensiunilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
presimțirilor și pre-comprehensiunilor care vizează chiar condițiile de acces către "începutul lucrurilor înseși" ("obiectul" filosofiei); totodată, acelea în care sunt încarcerate rădăcinile "lumii lucrurilor"; iar aceste operații presupun o îndoială radicală, așa încât să fie clintit din locul său însuși orizontul uimirii filosofice care vizează direct și firesc lumea însăși cu întrebările sale cu tot. Lucrul acesta nu este nefiresc pentru un demers filosofic. Desigur, pot fi recunoscute și "cazuri exemplare", cum ar fi, în perioada modernă, filosofia lui Descartes (cu îndoiala
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar în planul interesului pentru înțelegerea de sine în sensul lămuririi asupra puterii cunoașterii de a dezvălui ceea-ce-este în lume -, anume Socrate, deschidea un spațiu de înaintare a filosofării (filosofarea fiind un reflex al minții aruncate într-un orizont al uimirii) prin ideea recunoașterii necunoașterii, socotită îndoielnică în mediile "oficializate" ale filosofiei, totuși nu mai puțin solidă și, de aceea, ușor de sesizat uneori, chiar cu uimire când vizităm aleile cu monumente filosofice mai vechi și mai noi. Dar trebuie să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înaintare a filosofării (filosofarea fiind un reflex al minții aruncate într-un orizont al uimirii) prin ideea recunoașterii necunoașterii, socotită îndoielnică în mediile "oficializate" ale filosofiei, totuși nu mai puțin solidă și, de aceea, ușor de sesizat uneori, chiar cu uimire când vizităm aleile cu monumente filosofice mai vechi și mai noi. Dar trebuie să constatăm, dincolo de generozitatea aporetică vizibilă încă de la intrarea în acest spațiu, că în cazul din urmă nu este vorba despre un discurs instituit prin a ști
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-urilor sale fie acestea demult închegate și hotărnicite înseamnă punerea la lucru, pentru o afirmare de sine, a înseși gândirii (ca act). Și poate că acest act, asemenea actului ca atare de intrare într-o lume, poate fi însoțit de uimirea simplei sondări a unui loc neumblat. Dar poate că actul gândirii, mai bine-zis, gândirea-act, nu este altceva decât resimțirea acestei "iubiri" primare a unui alt-ceva, însoțită, destinal, de uimirile descinse din părăsirea unei lumi și de intrarea într-o lume
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca atare de intrare într-o lume, poate fi însoțit de uimirea simplei sondări a unui loc neumblat. Dar poate că actul gândirii, mai bine-zis, gândirea-act, nu este altceva decât resimțirea acestei "iubiri" primare a unui alt-ceva, însoțită, destinal, de uimirile descinse din părăsirea unei lumi și de intrarea într-o lume "nouă". Gândirea-positum, gândirea dată în orizontul dictaturii judicativului, așezată în formele pe care tradiția ni le scoate la iveală analitica și dialectica -, forme care ne atrag ochii, mai întâi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mișcare tocmai aceste diferențe. În sfera gândirii intrate în formele "autorizate" ale filosofiei, temeiul cunoașterii se dezvăluie prin semne multiple; oricum, el apare mai degrabă ca rezultat al unei simple decizii. Dar prin actul gândirii care își face "obiect" din uimirea proprie celui care se îndeletnicește, pentru o clipă, cu întrebarea despre "originea originară" a lucrurilor, este recunoscută necunoașterea: e drept, până la urmă, tot într-un sens "metodic", urmărindu-se, ca și în primul caz, monumentalizarea demersului și, dacă se poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-un sens "metodic", urmărindu-se, ca și în primul caz, monumentalizarea demersului și, dacă se poate, a rezultatului său. Dar ceea ce are importanță în actul ca atare al gândirii nu are de-a face cu această monumentalizare: de aceea uimirea recunoașterii necunoașterii ține o clipă (sau, în alte cuvinte, ține de natura "evenimentului" (destinal), este de sens kairotic). Totuși, nu trebuie uitat că în ambele cazuri este operantă regula întocmirii discursurilor tematice și monumentalizante, rămânând în afara vederii tocmai diferența dintre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiceiuri vreo lecție de filosofie? Atenția îndreptată către scrutarea limitelor dictaturii judicativului ne-ar putea oferi un răspuns. Oricum, cele două ipostaze ale gândirii, pe care, de-acum, trebuie să le avem în vedere, căci ne-am încărcat cu greutatea uimirii că ele sunt ceva, își radicalizează diferența în unele momente ale istoriei filosofiei; e drept, pe de altă parte, că filosofia, care le cuprinde pe amândouă, se "formalizează" accentuat, devenind simplu comentariu judicativ la spusele altora, în alte momente ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceleiași istorii. Totuși, "cauza" acestei stări de lucruri este blocajul judicativ, îngustarea topos-ului gândirii-fenomen. De fapt, de la Aristotel încoace, a fost practicată, copleșitor, filosofarea de tipul gândirii-positum. De aceea este firească întrebarea: cum poate fi readusă, în focarul orizontului uimirii, filosofarea de tipul gândirii-fenomen? O reducție judicativă a dictaturii judicativului, aplicată cu scopul de a readuce gândirea, rostirea și făptuirea în locul din care poate începe o nouă "istorie" a lor, are șansa de a constitui propedeutica unei filosofări de tipul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate începe o nouă "istorie" a lor, are șansa de a constitui propedeutica unei filosofări de tipul gândirii-fenomen. Totuși, timpul nostru, care "trebuie" chiar după unii filosofi să fie unul al crepusculului, se arată încă lipsit de motivația necesară întreținerii uimirii și acceptării recunoașterii necunoașterii în privința stărilor de lucruri proprii lumii vieții omului; se arată, altfel spus, lipsit de puterea de a pro-pune, fără încetare, începutul însuși, sfârșind astfel, în fiecare clipă, cu sine. Filosofia, proprietara posibilităților actului de diferențiere dintre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Fiindcă tocmai prin acestea două originaritatea ontologică și cea filotică ale filosofiei -, readuse la "conținutul" care a motivat ivirea filosofiei, pot fi reconstruite liniile unui nou topos pentru însăși posibilitatea omului de a se re-cunoaște pe sine: prin acte de uimire vizând originaritatea întrebărilor sale esențiale. Dacă demersul intră în norma "fenomenologiei", atunci trebuie asumată următoarea regulă de metodă: Ține de esența investigațiilor fenomenologice faptul că ele nu pot fi redate prescurtat, ci trebuie de fiecare dată reluate și parcurse în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenologiei, chiar în Scrisoare despre umanism (adică și în lucrări mai târzii) etc. Aceste fapte, care pot fi luate, cumva, drept probe în susținerea ideii despre așezarea după coordonate judicativ-constitutive a ontologiei heideggeriene a umanului, sunt dublate de îndoieli și uimiri, așa încât opusul acestei evaluări este plauzibil. De asemenea, înseși temeiurile pe care se ridică analitica existențială a Dasein-ului, adică ontologia umanului, atât cât ea a fost edificată, țin balanța în echilibru: unele trag spre judicativul constitutiv: e vorba îndeosebi de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândului despre timp de convențiile dictaturii judicativului, fel de fel de fapte care nu au o legătură clară cu ființarea conștientă, chiar dacă în orizont judicativ tocmai aceasta este "poziția" cheie, cea în jurul căreia se structurează toate? Aceste întrebări vin din uimirea în fața discordanței dintre sensurile judicative ale câtorva fapte bine reprezentate filosofic de-a lungul timpului și sensurile non-judicative ale acelorași fapte, devenite posibile prin observațiile asupra timpului și reflexivității sale. Cred că un exemplu ar fi binevenit. Știm cât de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care dă seamă de timporizarea preeminentă a unui fapt devenit fenomen originar pentru o anumnită ordine "socială", ceea ce înseamnă că ne este deschisă calea unei înțelegeri non-judicative a ideologiei (desigur, a dictaturii judicativului, în ultimă instanță). Mai sus, exprimam o uimire: am avea putința de a nu fi "ideologi"!? Atâta vreme cât gândim, rostim și făptuim în limitele judicativului constitutiv, a cărui ipostază desăvârșită este tocmai ideologia, nu am avea această putință. Deocamdată, nu ne poate fi clar, în privința acestei putințe, decât următorul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceasta nu-i acoperă întreaga sa potențialitate. Rămâne la adăpostul putinței sale de a fi exercițiul nonconstitutiv al judicativului. De fapt, dacă urmărim îndeaproape istoria logicii, a filosofiei sau a științei (nu, însă, și a ideologiei), vom observa cu oarecare uimire "lucrarea" judicativului regulativ: gânduri, rostiri, făptuiri cărora li se dau alte sensuri decât cele statuate prin reducția judicativă a dictaturii judicativului, fără a fi vorba însă despre ieșirea de sub autoritatea impusă de aspectele formal și alethic ale judecății și, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în Radical Hermeneutics: Repetition, Deconstruction, and the Hermeneutical Project. 5 A se vedea: Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes (1986); Alexandru Surdu, Teoria formelor prejudicative (1989). Aceste două lucrări, apărute la mică distanță una de alta, constituie însăși sursa uimirii mele ("originare") din care s-au ivit întrebările ce susțin demersul acestei lucrări. 6 Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, p. 17. 7 Husserl, Ideen I, § 94; Idées directrices pour une phénoménologie, p. 328. 8 Pentru sensul termenului a priori, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am aflat de solicitarea domnului profesor Gheorghe Mustață de a scrie câteva rânduri despre colaborarea pe care am avut-o cu dumnealui și cu doamna conferențiar Mariana Mustață, nu am putut să nu trăiesc un sentiment de bucurie amestecat cu uimire. Fostul meu profesor și cel care mi-a condus lucrarea de doctorat dorește ca eu să-mi scriu părerea despre colaborarea noastră. „Mă onorează” am spus și marcat de aceste gânduri voi încerca să descriu în câteva cuvinte ceea ce a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
loc un necunoscut, făra șanse ca cineva să-l scoată din izolarea penibilă în care se afla, m-am apropiat de el și m-am prezentat vorbind românește. Dintr-odată, s-a luminat la față cu un zâmbet care trăda uimirea și m-a întrebat: Dar cum se face că vorbiți limba noastră? Ați fost în post în România?". Cum nu vroiam să întind vorba cu detalii de biografie chiar de la prima noastră întâlnire, m-am mulțumit să spun că: "N-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]