6,856 matches
-
-se prin mariajul lui Acton cu domnișoara Susan. În final, eroii sînt reuniți în casa muribundei doamne Frankford (compătimită de toți pentru nesăbuita sa greșeală, însă, în fond, neiertată de facto de nimeni, ceea ce implică, pînă la un punct, o vagă concesie făcută tot mai virulentelor ideologii puritane). Soțul (apreciat pentru pedeapsa lui blîndă în fapt, mult mai sadică decît una propriu-zis violentă, lucru iarăși admis de majoritatea protagoniștilor) își binecuvîntează nevasta vinovată, care moare astfel cu inima relativ împăcată. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un ... "Bufon" mai degrabă hilar în manifestările sale, încît să pună la cale complicatul mecanism al unui asasinat impecabil? La ce se referă straniile "injurii" contrabalansate grav! de o așa-zisă "insultă", menționate la început? Greu de spus. Avem o vagă licărire de speranță atunci cînd Montresor observă cumva fără legătură că Fortunado este iubit, admirat și respectat, așa cum fusese și el cîndva. Să fie așadar motivul rivalității unul social și psihologic? A existat între cei doi un "joc al substituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
stăruitoare a sclavului Babo între el și Cereno, căpitanul american intuiește că la mijloc ar putea fi ceva necurat (mai ales după ce, bărbierindu-l pe Don Benito, Babo a lăsat briciul să alunece încet pe jugulara stăpînului său, în butaforia vagă, dar morbidă, a unei amenințări enigmatice). Ca atare, el simulează părăsirea vasului chilian, oferind totuși, într-o sugestie destul de evidentă, căpitanului sud-american ocazia de a sari în barca sa pentru vînat balene. Cereno nu ezită și, deși rănit de Babo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Carpet/Desenul din covor, (re)tradus, foarte recent, în limba română, la Humanitas. Scurtul roman (nuvelă, după unii) constituie un monument de ambiguitate. Publicat în 1896, textul ar putea fi lecturat și ca o replică obscură, dată nemulțumiților cu stilul (vag) jamesian, nemulțumiți dornici de "clarificare" in extenso. Parabola căutării din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în paradigmele estetice ale lui Henry James. Imposibilitatea asumării ficționalului în variantă de materia și, totodată, imago mundi devine
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
urmă. Nu trebuie să bănuim aici intenția nici unei înșelătorii, revenirea protagonistului numai aparent! în formula identitară inițială constituind miza estetică și psihologică scontată de Waugh. Pennyfeather din final nu mai are cum să fie Pennyfeather de la început, "înrudirea" lor fiind vagă și îndepărtată. Trilogia de sfîrșit de carieră, Sword of Honour/Sabia de onoare (Men at Arms/Sub arme 1952, Officers and Gentlemen/Ofițeri și gentlemeni 1955 și Unconditional Surrender/ Capitulare necondiționată 1961), bazată pe experiența militară a scriitorului, pune, similar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Rhodesia de Sud (o zonă a continentului negru care include Zimbabwe), educată în diverse școli catolice misionare, căsătorită și divorțată de două ori (cu trei copii din ambele mariaje, dintre care abandonează doi în grija tatălui, afirmînd mai tîrziu, cu vag cinism, că, dacă s-ar fi angajat prea serios în ideea de maternitate, ar fi sfîrșit fie în alcoolism, fie în frustrare intelectuală, precum mama sa!), simpatizantă comunistă, iar apoi anti-stalinistă, feministă liberală și, totuși, sufistă (practicantă adică derviș(ă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
El îmbină, profesional, două arte, muzica și literatura (prerafaeliții lui Dante Gabriel Rossetti preferau mai ales coabitarea poeziei și picturii), strălucind, de două decenii, mai curînd neverosimil, în ambele. Coe compune, cu succes, muzică jazz și de cabaret (lucru destul de vag cunoscut printre admiratorii săi literari!), fiind totodată unul dintre cei mai apreciați romancieri ai generației postmodernismului tîrziu, din Marea Britanie, distins cu nenumărate premii naționale și internaționale, în douăzeci de ani de activitate publicistică. În plus, autorul (născut în 1961, la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
însă, spre nicăieri. Subliniem însă prezența acelorași versuri lapidare, scurte, așa cum ne-a obișnuit în ultima parte a creației sale, reconstrucția fiind atât interioară cât și exterioară. Interioară la nivelul mesajului care nu mai are claritatea primelor volume, ci devine vag, confuz, abstract, poeta însăși împiedicându-se de numeroasele cămăruțe din labirintul noii sale ființe. Exterioară la nivel stilistic, unde se observă un vid metaforic și un limbaj comun, obișnuit, care uneori devine de neînțeles prin simplitatea sa. Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cei care mă ascultă câteva priviri inteligente și interesate de ceea ce spuneam. Prezența acestor priviri mă încuraja, îmi dădea o motivare extraordinară, îmi dădea aripi... În ultimii ani ai carierei mizam foarte mult, la cursuri, pe dialog. E.M.: Am impresia vagă că v-am "plagiat" involuntar, căci și eu susțin uneori, în fața prietenilor, această idee... E.S.: Foarte interesant de constatat este că, de multe ori, asemenea priviri aparțineau unor persoane care nu aveau un interes special pentru literatura veche, dar erau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care însoțesc conștiința de sine": Se disecară cu amănunțime morții, se făcură numeroase vivisecții pe voluntari, se sacrificară sute de mii de indivizi pe altarul binelui obștesc, despicîndu-se astfel inimile lor, care fură cusute la loc". Așadar, nici cea mai vagă slăbiciune spre evocarea detaliilor meseriei, aspect pentru care unul din celebrii scriitori-chirurgi, Rabelais, și el autor ce practică parodia și satira (există, deci, și alte rațiuni pentru comparație), a manifestat, lingvistic, în Gargantua și Pantagruel, o recunoscută voluptate. Pentru susținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
interpretării. Descriind într-o manieră "exactă" mirosuri, sunete, amintiri neguroase din trecutul îndepărtat, naratorul își mărturisește implicit (în unele locuri, chiar explicit) aspirația unei analize complete a tuturor acestor lucruri nebuloase, una care să le restituie sensul ce le lipsește. Vagul solicită o hermeneutică, romanul Întâmplări în irealitatea imediată putând fi socotit, și din această perspectivă, ca expresia unei impresionante nostalgii a sensului. Una dintre imaginile cele mai pregnante ale senzației de vag care trebuie eliminată printr-o interpretare clară apare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este implicată de fiecare dată când se vorbește despre muzică. Naratorul blecherian este fascinat de ideea de descifrare a unei partituri, de transformarea semnelor tipografice care codifică notele muzicale în melodie. Muzica este una dintre cele mai pregnante metafore ale vagului, ale sensului greu de descifrat, dar care primește, printr-o "lectură" adecvată, interpretarea necesară și definitivă. Astfel, Eugen, tânărul proprietar al prăvăliei de mașini de cusut, cântă la vioară, urmărind notele cu dificultate: "Ținea notele pe masă și stătea gheboșat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
soldatului: "Ce meserie ai? Țăran, d-le locotenent." Locotenentul dă din cap. Soldatul trage din țigară, ridică ochii și-l țintuiește pe superior care-și întoarce privirea. Gînditor, ofițerul privește încă o dată în jur, apoi spre soldat, cu un surîs vag. "Ei, ce spui?" îl întreabă pe tînărul țăran. Soldatul își privește în continuare fix superiorul: "Despre ce, d-le locotenent?" Tăcere. Locotenentul coboară privirea, ridică apoi fruntea și privește iar în jur. Aude un zgomot, se întoarce și vede la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
desemnare deliberat neclară, deși e limpede pentru cei care îi cunosc cît de puțin parcursul destinal la ce se referă. România sa natală apare ca "țara de dincolo", în vreme ce Elveția de azi este "țara de aici". Două perifraze transparente și vagi totodată, pentru a permite jocul cu spațiul și timpul. Și cu eul, de asemenea. Popescu nu-și inventează vreun geamăn pentru a-și exprima sufletul sfîșiat între două lumi, dar tot jocul pronominal îi servește pentru focalizările diferite. El este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a dus pregătit, de altfel, înarmat cu o sumedenie de cărți, printre care Moartea lui Arthur Schnitzler, deși realitatea azeră l-a silit să-și revizuiască puțin cadrul finalului imaginat, deoarece hotelul ales în acest scop fusese dărîmat... Textul are vagi aere testamentare, pe jumătate jurnal de călătorie (cu fotografii făcute chiar de scriitor), pe jumătate jurnal intim, decupat în secvențe scurte, ce descriu întîlniri, locuri, momente de istorie și figuri literare, digresiuni de o erudiție spumoasă, dezinvoltă, survolînd cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu sine însuși, responsabilă de devierile de comportament și judecată. Marc pare cumva să se ia în derîdere, ca și convențiile unui roman polițist tradițional, magia stilului djianesc conducînd spre o operă literară adevărată și puternică. Desigur, orice roman cu vagi pretenții polițiste urmărește un anume tipic, oricît de voios ar fi el încălcat (marele maestru în domeniu fiind Frédéric Dard, alias San-Antonio). Dar tehnica lui Philippe Djian se bazează pe un montaj de surprize pînă la răsturnarea totală a ipotezelor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ambițioasă cu cît subiectul ales pare mai degrabă un concentrat exploziv de interogații decît de certitudini, iar instrumentarul metodologic se deplasează pe nisipurile mișcătoare ale unei producții literare în care nu mai există repere clare, nici curente, nici școli, doar vagi tendințe și un sentiment general de nevoie de reabilitare a narațiunii, după valul arid de texte-experiment al generației anterioare a scriitorilor francezi. Autoarea reușește chiar din primul capitol un scurt, dar extrem de limpede și în același timp subtil survol al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
automate inerțiale, dar lipsa de interacțiune reală cu exteriorul le face să se concentreze atît de mult asupra eu-lui, încît sfîrșesc prin a-l anula. Și trupul și spiritul sunt departe de lume, dar și de ele însele, întreținînd o vagă dialectică a atracției și respingerii, la limita supraviețuirii, deși corpul ocupă un loc central în scrierile lui Toussaint. La Marie Redonnet, procesul pare a se accentua, personajele fiind și mai palide, pradă unei degradări progresive, evoluînd într-un univers violent
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu stau însă așa pentru Cioran, care afirmă peremptoriu, în 1973: "Ceea ce știu la șaizeci de ani știam la fel de bine la douăzeci. Patruzeci de ani de lungă, inutilă muncă de veri ficare."(NN) A detestat întotdeauna progresul, atît într-o vagă perspectivă istorică universală ("Ființa umană nu progresează decît în luciditate", o asigură el pe Sylvie Jaudeau), cît și în planul experienței personale. Și de altfel, cu el, dacă nu există vreo îndoială în ce pri vește prima carte, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
consumului. La conturarea lipsei de transcendență contribuie și o noțiune des utilizată în prima parte a operei sale, și anume aceea de cod. Codul reprezintă un alt concept ordonator în logica discursului, considerat adesea de comentatorii săi drept o noțiune "vagă și insuficient teoretizată", care conferă însă o perspectivă specială însuși modului baudrillardian de construcție a propriului text. Codul presupune o matrice programatoare care generează în funcție de un model. În cazul lucrărilor de început ale lui Jean Baudrillard, acest cod dominant este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și nu în ipoteze retrograde se dibuie mișcarea din melasă. melasă zic mișcarea browniană în care-n veci materia cutează sfidând formula euclidiană fiind atipic cel care dictează. pilulele de timp n-au gust de zahăr. de-un timp sorbim vagi droguri fără apă și nu contează de ești sclav sau mahăr; prin echinox ne-ncingem la agapă. te plimbi cu gravitația-n copite și zbori pe vereticală doar un metru. poetul zilei nu se compromite nici dacă soarbe ceaiuri de
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
la Montréal, păturit neglijent într-o seară cu eticheta în afară, fusese fabricat în România de bună seamă pe vremea când avea pistol în dotare și acces la depozitele de confecții pentru export. Avea planuri mari, bineînțeles. Mari și destul de vagi - sau nu vroia să-mi spună totul -, dar în cele din urmă mi-a dat clar de înțeles că, în afară de recentele afaceri din patrie, și acestea secrete - zicea patrie, ca un reproș ce mi-l adresa voalat de fiecare dată
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
Eugen Bunaru Tîrâm E o dimineață acvatică cu străzi învăluite în plante marine cu ochiul tău de pește încremenit în dreptul fiecărei clipite cu ochiul tău fotografiind o ceață vag însorită din care îți mai sorbi răsuflarea când chipul mamei poartă o pâine ca o lumânare acolo pe fundul mării deschizând albă - ca aripa unui porumbel - calea întoarcerii * ți se imprimă pașii printre frunzele putrede pe trotuar. Un tremur de
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
esofag. Acest lucru este împiedicat prin valva care se crează la nivelul segmentului abdominal al esofagului odată cu creșterea presiunii abdominale. Reglarea deglutiției Calea aferentă a reflexului de deglutiție este constituită din fibrele senzitive ale următorilor nervi micști: trigemen, glosofaringian și vag. Impulsurile sunt conduse la nivelul tractului solitar. La nivelul bulbului și a porțiunii inferioare a punții se găsesc neuronii motori care controlează deglutiția. Calea eferentă este reprezentată de fibrele motorii ale nervilor trigemen, facial, glosofaringian, vag și hipoglos. Prima porțiune
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
micști: trigemen, glosofaringian și vag. Impulsurile sunt conduse la nivelul tractului solitar. La nivelul bulbului și a porțiunii inferioare a punții se găsesc neuronii motori care controlează deglutiția. Calea eferentă este reprezentată de fibrele motorii ale nervilor trigemen, facial, glosofaringian, vag și hipoglos. Prima porțiune a esofagului primește fibre eferente din nucleul ambiguu, restul esofagului din nucleul motor dorsal al vagului. După stimularea centrului deglutiției din trunchiul cerebral, deglutiția se produce involuntar pe baza unui program central, responsabil pentru derularea secvențelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]