8,307 matches
-
noastră, ne-am Închinat. Am adormit tîrziu, cu mîna Încleștată pe coapsa picturală a soției mele: dădea din picioare. Și din nou Bruxelles. Catedrala Saint Michel, În curs de restaurare. L’Hotel de Ville. Palatul Regal, cu o aripă deschisă vizitatorilor, unde stă expusă o fabuloasă colecție de porțelanuri și inimi de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tălpășița cu două zile mai Înainte, la două secunde după ce primise un telefon. Nu, nu știa cine sunase. Da, o să-l sune pe sergentul Vincennes dacă fata o să apară. Nu, Chris nu fraterniza neprincipial cu clienții și nici nu primea vizitatori În timp ce servea clienții. Înapoi În West Hollywood. Casa lui Bobby Inge. Discuții cu ceilalți chiriași și cu vecinii. Bobby Își plătea chiria la timp, era un om la locul lui și nimeni nu văzuse cînd se mutase de acolo. Poponarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o punere sub acuzare. Ziua redeschiderii cazului a fost un adevărat balamuc: Dudley Smith la Gaitsville, În timp ce dulăii lui scotoceau de zor prin Darktown, plus cadavrul găsit de Vincennes sub casă și identificarea de către el a lui Dean Van Gelder - vizitatorul lui Davey Goldman de dinainte de evenimentele de la Nite Owl. Bud White, omul lui de teren, apoi scurgerile de informații către Whisper... a fost un tîmpit că a avut Încredere În el, fie și o secundă. Pe toate astea le putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Căutăm dovezi care să susțină teoria - pe care eu n-o consider chiar atît de absurdă. — De ce? Mergeau printr-un vînt puternic. Goddard vorbi mai tare. — Cohen a avut parte aici de un tratament princiar, ca și Goldman. Privilegii gîrlă, vizitatori fără număr, iar obiectele care le erau aduse În bîrlog nu erau verificate cu exces de zel, așa că plantarea unui microfon era posibilă. Crezi că Goldman l-a tras În piept pe Mickey? — Cam așa ceva. — E posibil. Celulele lor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Smith și Stompanato să le vorbească despre planul cu pornografia. Tuturor le place ideea, mai ales lui Dud, și decid să intre neinvitați În joc. Din proprie inițiativă, făcînd joc dublu, nu știu, Davey Îl trimite pe Dean Van Gelder, vizitatorul lui din Închisoare, să discute cu Cathcart. Van Gelder decide să-i fure lui Duke singur atît afacerea cu pornografia, cît și pe cea cu tîrfe. S-a Întîlnit cu Davey față În față, dar nimeni din afara Închisorii nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Universitate, la Bastions - ouimadame, i-a răspuns extrem de scurt, într-o răsuflare și o singură vorbă - și dacă mai ține minte vremurile acelea și colecția mai redusă de atunci - ouimadame, s-a auzit iarăși - și dacă își mai amintește și vizitatorii foarte rari - ouimadame - și dacă mai ales își mai amintește cum stătea de vorbă cu unii dintre ei, pe îndelete - ouimadame -, și dacă nu-i spune nimic chipul ei și, în tăcerea care s-a lăsat, pricepând, cu mult înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâmplat. — Nu știu ce cred ceilalți servitori, domnule. — Nu, desigur. Dacă ai putea să te ocupi de bagajele noastre, Pyles, eu o să mă duc să schimb repede câteva vorbe cu ea. — Prea bine, domnule. Dar... cred că pe moment are un alt vizitator. — Un alt vizitator? — Un gentleman care a sunat acum vreo zece minute și s-a interesat de domnișoara Tabitha. Burrows s-a ocupat de chestiune și regret să spun că l-a condus în camera domnișoarei. — Înțeleg. Mai bine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceilalți servitori, domnule. — Nu, desigur. Dacă ai putea să te ocupi de bagajele noastre, Pyles, eu o să mă duc să schimb repede câteva vorbe cu ea. — Prea bine, domnule. Dar... cred că pe moment are un alt vizitator. — Un alt vizitator? — Un gentleman care a sunat acum vreo zece minute și s-a interesat de domnișoara Tabitha. Burrows s-a ocupat de chestiune și regret să spun că l-a condus în camera domnișoarei. — Înțeleg. Mai bine mă duc să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de afaceri obișnuite predomină: acumulează și vinde ieftin. Mă uluiește splendida simplitate a acestei idei. Pe agenda de zi era și obținerea de profituri. Nu văd nici un motiv pentru care unitățile furnizoare să nu solicite, de exemplu, taxe de parcare vizitatorilor. Deasemenea trebuie încurajate să-și închirieze spațiile pentru comerțul cu amănuntul. Nu are nici un rost ca atâtea saloane închise să rămână nefolosite, când ele ar putea fi transformate în magazine care să vândă flori sau struguri sau toate acele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o furtună cumplită. Dinăuntru se auzeau strigăte slabe. Cavalerul Negru îl făcea zob pe Walter Bimton cu o ghioagă. La revedere, domnule Rudd. Se ridică și părăsi camera. Jason auzi ușa din față deschizându-se și apoi închizându-se. — Uimitor vizitator! Mă întreb de ce a plecat atât de repede. Nu știu, spuse Richard. Ce părere ai despre poveste? — Foarte interesantă. Trebuie să găsim castelul Hacrio. Va fi foarte interesant pentru noi să-l cercetăm. — Da. — Dar pe moment mă interesează mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o poziție avantajoasă față de oricine altcineva venea sau lucra în clădire. Din același motiv, considera că însuși biroul președintelui trebuia să fie o capodoperă de design: căci lambriurile de stejar de pe pereți erau, după toate aparențele, neîntrerupte, și orice vizitator care încerca să plece după un interviu ratat bâjbâia minute-n șir căutând ușa, până ce Thomas se ridica să-l ajute cu un aer de superioritate obosită. Această trăsătură era în sine simptomatică pentru secretomania în care erau învăluite afacerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
două și jumătate până la trei și jumătate după-amiaza și de la șase și jumătate la opt seara. Asta însemna că orele dintre vizitele noastre la spital erau orele cele mai tensionate și mai problematice ale zilei. Ieșeam din spital în parcarea vizitatorilor, în soarele puternic al după-amiezii, și mama, care își pierduse total capacitatea (deși n-o părăsise până atunci niciodată în ultimii douăzeci și cinci de ani) să-și planifice târguielile cu mai mult de câteva ore înainte, ne ducea la supermarketul local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rigid și o selecție de ziare și reviste care păreau ceva mai scumpe ca de obicei. Pe urmă m-am dus să-mi iau o ceașcă de cafea și am reușit să găsesc o cantină destinată mai degrabă personalului decât vizitatorilor, deși nimeni n-a părut să obiecteze când m-am așezat. Eram de ceva timp acolo, bând cafea neagră și terminând două batoane și jumătate de Fruit and Nut, când cineva s-a oprit la masa mea și a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de mântuire, la orice posibilitate de scăpare. Nu vă așteptați la nimic de la mine. Cutremurându-se de scârbă, Michael stinse televizorul și președintele Bush dispăru de pe ecran. Apoi aprinse o veioză din apropiere și se uită pentru prima dată la vizitatorul lui. Nu era un om cu un aspect respingător: austeritatea îmbrăcăminții și fixitatea privirii îl făceau să fie mai degrabă sever decât sinistru. Se apropia, presupuse Michael, de șaptezeci de ani; vorbea monoton, cu accent de Yorkshire, cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
murit? — Exact asta vreau să spun. Domnul Winshaw s-a stins din viață ieri. Senin, dacă e să credem relatările. Michael primi această veste în tăcere. — Nu vreți să luați loc? spuse el în cele din urmă, amintindu-și de vizitatorul lui. — Mulțumesc, dar afacerile mă obligă să fiu foarte succint. Trebuie doar să vă informez că prezența dumneavoastră este solicitată mâine-seară la Winshaw Towers pentru citirea testamentului. — Prezența mea...? repetă Michael. Dar de ce? L-am întâlnit o singură dată. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să aleg? Ei da, o să trebuiască să mă gândesc În această seară, să decid dacă o să lucrez aici sau la Maison Vous. Minunat!“ Câteva minute mai târziu Îmi agățam pe pieptul dezagreabilului meu pseudo-deux-pièces un dezagreabil ecuson pe care scria „Vizitator“ (dar am aflat destul de curând că vizitatorii mai cu experiență În materie Își prindeau urâtele ecusoane pe genți sau chiar scăpau imediat de ele - numai neinițiații și ratații le purtau pe haineă și m-am Îndreptat spre lift. Apoi... m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă gândesc În această seară, să decid dacă o să lucrez aici sau la Maison Vous. Minunat!“ Câteva minute mai târziu Îmi agățam pe pieptul dezagreabilului meu pseudo-deux-pièces un dezagreabil ecuson pe care scria „Vizitator“ (dar am aflat destul de curând că vizitatorii mai cu experiență În materie Își prindeau urâtele ecusoane pe genți sau chiar scăpau imediat de ele - numai neinițiații și ratații le purtau pe haineă și m-am Îndreptat spre lift. Apoi... m-am Îmbarcat. Sus, sus, tot mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dulapul Într-un spațiu măcar pe jumătate utilizabil - În care fotomodelele (și asistenții ca mineă să poată proba diverse haine și să ajungă la pantofii sau gențile aflate În partea din spate - ducând rafturile pe hol. Încă nu văzusem nici un vizitator al etajul nostru - fie el redactor, sau prieten al cuiva, sau curier, sau stilist - care să nu se oprească și să nu se holbeze la rafturile Înșirate pe hol. Uneori lucrurile erau aranjate În ordinea În care fuseseră utilizate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zise: Iată-ne, deci. Pisces, Pești: Prudența e cea mai bună alegere azi. S-ar putea ca alții să nu fie de acord cu planurile tale. Ăsta-i domnul Harrow de adineauri... Unde-i al meu? Virgo. Fecioara: Atenție la vizitatori neașteptați. Asta vine ca și cum m-aș umple de păduchi! Stacojiul Îți poartă noroc. Se strîmbă. Nu-i decît o femeie care lucrează pe undeva, Într-un birou, nu-i așa? Mi-ar plăcea slujba ei... Mai dădu cîteva pagini, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-ntr-o zi o să-ți fie șef! Uneori se distra, șarjînd și făcîndu-i să rîdă. Dar Întotdeauna se simțea presat cînd doamna Alexander se purta altfel cu el; și, azi, mai mult ca oricînd, simțea această presiune, pentru că venise cu vizitatori și era gata să-l prezinte ca pe un star În rîndul muncitorilor. Își Întoarse capul, căutîndu-l din priviri pe bărbatul blond, care Încă Își lua notițe În carnetul lui despre mașina de făcut lumînări. Întinse mîna și-i atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gri de praf. Alți oameni de vîrsta și din clasa lor socială aveau, bineînțeles, o femeie de serviciu. Ele nu puteau face asta pentru că Împărțeau același pat. La etajul superior mai era o cămăruță care le era prezentată vecinilor și vizitatorilor drept „camera lui Helen“; avea un divan de modă veche și un garderob victorian sobru, unde Își țineau paltoanele, jerseurile și cizmele de cauciuc. Dar ar fi fost mult prea complicat, s-au gîndit ele, să trebuiască să se prefacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta. Ea Își Îndreptă privirea În altă parte. La cuvintele „vizitele tale“ Îi reveni amintirea clară și neplăcută despre ea, tatăl ei și Duncan stînd la una dintre mesele din sala de vizite de la Wormwood Scrubs. Își aminti presiunea altor vizitatori, privirea bărbaților, trăncănelile dezgustătoare, atingerea acrișoară, irespirabilă a atmosferei din Încăpere. Și-l aminti și pe Fraser din acea perioadă - pentru că-l văzuse mai mult decît o dată. Îi reveni În minte rîsul lui de școlar obraznic; ținea minte cum unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bărbaților, trăncănelile dezgustătoare, atingerea acrișoară, irespirabilă a atmosferei din Încăpere. Și-l aminti și pe Fraser din acea perioadă - pentru că-l văzuse mai mult decît o dată. Îi reveni În minte rîsul lui de școlar obraznic; ținea minte cum unul dintre vizitatori spusese: „Nu-i e rușine?“, iar un bărbat strigase la el: „Nu poți suporta, agitatorule?“ Atunci Îi păruse rău de el. Se gîndise cît de curajos era, dar fără rost. Nu se schimbase deloc. Atunci simțise mai multă simpatie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încerca să Înțeleagă cuvintele. Duncan știa că locul acela era cel mai rău cu putință pentru el. Camera avea șase mese, iar a lor era ultima; dar la fiecare masă erau cîte doi deținuți Într-un capăt, iar În celălalt vizitatorii, și toți urlau. Vecinul lui Duncan era un bărbat pe care-l chema Leddy, un funcționar de poștă, Închis pentru falsificarea unor ordine de plată. LÎngă Viv, era nevasta lui Leddy. Duncan o văzuse și Înainte. Îi făcea lui Leddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capul Între umeri, căutînd-o pe Viv s-o ia de braț. Cu zece minute În urmă, Duncan fusese pe punctul de a-l pocni, acum stătea cu șoldul proptit În masă, urmărindu-i cum Își fac loc prin mulțimea de vizitatori, nedorind să părăsească Încăperea Înainte ca ei să plece, ca nu cumva taică-său să Întoarcă privirea și să nu-l găsească acolo. Dar numai Viv se uită Înapoi - o singură dată, scurt. Apoi domnul Daniels se apropie de Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]