4,573 matches
-
femei pregăteau pâini, să le dea. Un tânăr scoase din tava lui două plăcinte și le puse pe o frunză, lângă piciorul lui Auta. Adapă ridică mâinile în sus și umflîndu-și pieptul cîntă: - După trei îndoite ceasuri De zbor încordat Vulturul zise: "Privește, prietene, vezi Că pământul acuma nu se zărește? " Și eu am văzut Că pământul nu se zărește de loc Și pe marea îndepărtată Nu s-a mai odihnit ochiul meu. Adapă și Auta mulțumiră mulțimii și își strânseră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tine și ei. Dolores O’Thule. Jalea zeilor. Draga mea, n-am fost întotdeauna așa cum mă vezi acum. Eu, spaima țâțelor. Odinioară. Atunci. înainte. — Devreme-ntr-o dimineață, când Fiul răsărea, eu, o fecioară plângând în vale, se jeluia Dolores. Vulturul, încă inconștient, era la mai puțin de jumătate de metru de picioarele balansoarului. — Această insulă, murmura ferm, dar în barbă, Virgil Jones, este locul cel mai grozav al întregii creații. Din moment ce se pare că supraviețuim și nu suntem înghițiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
faci ceva înrudit cu magia neagră. Nu le plăcea. Să fii așa cum eram eu, născut dintr-o moartă, era un semn rău. Dacă am putut provoca moartea în momentul nașterii mele, ea urma să rămână pe umărul meu, ca un vultur, oriunde aș fi mers. Apoi, în ceea ce privește tenul meu, era știut că indienii axona sunt o rasă de oameni scunzi și cu pielea închisă la culoare. Pe măsură ce creșteam, devenea evident că eu, în mod inevitabil, urma să fiu înalt și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un singur loc pe care-l știu. Eu mă duc acum acolo și într-o bună zi, dacă nu vei folosi albastrul, vei veni și tu cu mine. Și la sfârșit a rostit: spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy, Sispy, a șoptit el în vânt, s-a înfiorat și a dispărut. în mod normal Prepelicarul nu era o femeie vorbăreață, așa că lui Joe-Sue povestea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zărisem mă infectase deja pe de-a-ntregul, deși n-o știam încă, așa cum o infectase și pe Prepelicar. Iar oamenii din oraș erau albi. Un lucru curios mi s-a întâmplat pe drum, la întoarcerea pe platou. Am văzut un vultur așezat pe o stâncă, ajungându-mi cam până la umăr, și care mă privea. Credeți-mă, m-a făcut să încremenesc în drum. Un monstru de vultur în toată splendoarea lui, mare și înfricoșător la vedere. M-am deplasat ușor-ușor, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
curios mi s-a întâmplat pe drum, la întoarcerea pe platou. Am văzut un vultur așezat pe o stâncă, ajungându-mi cam până la umăr, și care mă privea. Credeți-mă, m-a făcut să încremenesc în drum. Un monstru de vultur în toată splendoarea lui, mare și înfricoșător la vedere. M-am deplasat ușor-ușor, apropiindu-mă din ce în ce mai mult de pasăre. Ea nu a făcut nici o mișcare, nu a dat nici un semn că i-ar fi fost teamă, ca și când m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am privit cum se îndepărta; s-ar putea spune că o parte din mine a zburat odată cu el. — Vultur-în-Zbor. Vocea era cea a Prepelicarului. Privise totul în liniște. — Acesta este numele tău. Vultur-în-Zbor. Pentru ce altceva crezi c-a venit vulturul la tine înainte să te atace? E numele tău de bărbat. Așa trebuie să fie. — Vultur-în-Zbor, a rostit Joe-Sue cu voce tare. Da. — E un nume care-ți face cinste, a spus Prepelicarul. Da, am zis. — Iar acum e timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu voce tare. Da. — E un nume care-ți face cinste, a spus Prepelicarul. Da, am zis. — Iar acum e timpul să începem, a spus ea. S-a întins pe stânca pe care stătuse și se uitase la și la vulturul și și-a ridicat fustele zdrențuite. Așadar, într-o singură zi mi s-a oferit viața eternă, am încălcat legea tribului axona, mi-am luat nume de bărbat după un semn profetic și mi-am pierdut virginitatea cu sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o luă din loc, Vultur-în-Zbor se gândi că era iarăși condus de o femeie mai în vârstă. Imediat după acest gând i-a trecut prin minte și că ideea nu-l deranja. Eram un om adaptabil, mai degrabă cameleon decât vultur, mai potrivit să reacționeze decât să acționeze. Spre deosebire de doamna Cramm, care căuta de zor ceva acțiune. CINCI Vultur-în-Zbor nu-l plăcuse niciodată pe Nicholas Deggle. în primul rând nu putea înțelege ce anume reprezenta el pentru Livia Cramm. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe Livia să-ți citească în palma ta dragă. Vultur-în-Zbor s-a apropiat bănuitor. Livia i s-a uitat în palmă, a strâns-o, a pipăit-o și a apăsat-o, apoi și-a luat un aer grav. — Ei, bine, Vulturul meu, i-a spus ea, ai o mână groaznică. Lui Vultur-în-Zbor i-a stat inima în loc. — Ești sigur că vrei să știi? l-a întrebat serioasă doamna Cramm. Vultur-în-Zbor s-a gândit: o spune de parcă aș avea de ales. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
următorul pas din mărunta și continuu muribunda ei viață. Era doar un simbol al puterii ei de atracție, o întruchipare a frumuseții fizice bărbătești, iar gândirea nu făcea parte din îndatoririle sale. Era refugiul ei în fața rafalelor singuratice ale bătrâneții. — Vulturul meu nu îmbătrânește niciodată, spunea ea cu mândrie. Uitați-vă la el: are cincizeci și unu de ani îVultur-în-Zbor o mințise asupra vârstei pe care o avusese când se întâlniseră) și nu-i dai nici o zi peste treizeci. Ce minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
canapea acoperită cu brocart. — Aici nu mai încape nici strop de îndoială, a rostit el tărăgănat. Livia Cramm este un monstru. Vultur-în-Zbor n-a spus nimic. — La Femme-Crampon, a spus Deggle, și a râs ascuțit, în falset. — Ce? — Dragul meu Vultur, abia acum mi-am dat seama. Știi în ghearele cui ai căzut? Se prăpădea de râs la propria-i glumă ininteligibilă. Vultur-în-Zbor i-a cântat în strună: — Continuă. Spune-mi cine este. — Păi, dragule, c’est la Femme-Crampon. Femeia crampon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe altcineva. Dintr-odată îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit, a găsit-o pe Livia Cramm moartă, cu amândouă mâinile înțepenite ca niște gheare în jurul propriului ei gât. Cana cu apă era răsturnată, iar grămada de pilule considerabil micșorată. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cerul, ciclic precum anotimpurile, nenumit ca sticla. El era Cameleon, copilul lăsat de elfi în locul altuia, totul pentru toți și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul anume. El era vulturul, prințul păsărilor, și mai era și albatrosul. Ea i s-a agățat de gât și a murit, iar marinarul a devenit albatros. Neavând prea multe opțiuni, el a supraviețuit, împingându-și pe roți ambarcațiunea dintr-un țărm într-alt țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-și aducă trupul la stadiul normal, vulnerabil, al trupurilor umane. Să i se permită să îmbătrânească. Al doilea era mesajul pe care Sispy i-l transmisese prin Prepelicar la prima sa apariție: Spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy spusese asta încă dinainte ca Joe-Sue să devină Vultur-în-Zbor și cu ani buni înainte ca el să aibă habar ce înseamnă să navighezi pe mare. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-mi totuși Lokki. Oamenii te-ar putea auzi. — Lokki. Dacă încă mai ești aici după tot acest timp, trebuie să știi ceva despre Sispy. Deggle a ridicat capul. Părea încurcat. — Sispy, s-a gândit el, Sis-piii. Ce-i asta, bătrâne Vultur? Vreo supă? Sună al naibii de cunoscut. — Știi prea bine. Sispy. Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător dar Deggle a râs fericit. — Mmm, a zis. Desigur, Livia - prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
La locul accidentului piesele unui puzzle mare se împrăștiară la întâmplare de jur împrejur. — Mare drăcovenie! continuă să înjure domnul Jones. Ziua în care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru umanitate. Vă cer iertare pentru ocări, domnule Vultur, dar disfuncțiunile corporale sunt o permanentă sursă de iritare, nu vi se pare? — Deci vă place să jucați puzzle. — Să joc? Domnule Vultur, eu le construiesc. în toți acești ani solitari ele mi-au fost singurul stimulent. într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru umanitate. Vă cer iertare pentru ocări, domnule Vultur, dar disfuncțiunile corporale sunt o permanentă sursă de iritare, nu vi se pare? — Deci vă place să jucați puzzle. — Să joc? Domnule Vultur, eu le construiesc. în toți acești ani solitari ele mi-au fost singurul stimulent. într-o zi, sper, voi fi destul de bun la astfel de lucruri. Deocamdată abilitatea mea de construcție a lor depășește cu mult talentele mele de reconstrucție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
seama că, probabil, răspunsul lui fusese o minciună. De unde știuse domnul Jones că Prepelicarul era numele unei femei? Și ceva și mai important: de ce negase c-ar fi cunoscut-o? *** Insistă asupra acestui lucru a doua zi dimineața. — Dragă domnule Vultur, spuse Virgil Jones, cred cu tărie că ar trebui să-ți folosești toate forțele în vederea refacerii sănătății. Ai fost extrem de slăbit în urma acelei întâmplări nefericite. Când te vei face bine, ai cuvântul meu că doamna O’Toole și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răspunsul la această întrebare nu-mi va periclita sănătatea. Foarte bine, oftă domnul Jones, atunci răspunsul e Da; da, sunt aici. într-un fel. Iar de-acum nu voi mai spune nimic. Fă-te bine cât mai repede, dragă domnule Vultur. Vultur-în-Zbor nu mai zise nici el nimic și bău încă un castron de ceai cu rădăcini. Dolores plecase șchiopătând să culeagă fructe și ierburi. Virgil stătea la căpătâiul lui Vultur-în-Zbor, urmărind cu o gelozie prost ascunsă felul în care convalescentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a amintit prima oară pe Nicholas Deggle. Atunci sprâncenele i se ridicaseră mult spre frunte și domnul Jones spusese: — Așa, așa. Când Vultur-în-Zbor a terminat, au rămas un moment într-o liniște respectuoasă, apoi Virgil spusese: — Pe toți sfinții, domnule Vultur, se pare c-ai dus o viață epopeică. Mă tem că nu noi putem să-ți oferim povești care să le egaleze pe ale dumitale. Știi, noi trăim pe de-a-ntregul în microcosmos. Pentru mine starea bătăturilor mele și starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
credea ce spunea. Dolores O’Toole era cea mai încordată dintre ei doi și atunci când Vultur-în-Zbor pomenise de dorința lui de a-și continua căutarea, privirea ei nu fusese una dintre cele mai prietenoase. — Concentrează-te asupra lui aici, domnule Vultur. Iată sfatul pe care ți-l dau, încheie Virgil Jones. Nu-ți face griji în privința lui acolo. Sau a trecutului. Sau a viitorului. Fă-ți griji pentru cină și pentru bătăturile dumitale. Astea sunt lucrurile pe care le poți controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dumneavoastră, rosti el, în mod normal sunt la mila dumneavoastră. Mâine e foarte bine. Virgil Jones își luă un aer vesel. Hai să-ți sărbătorim însănătoșirea, spuse el. Cred că în seara asta putem tăia un pui. De fapt, domnule Vultur, cum curățatul legumelor și celelalte treburi ne privesc în acest moment pe doamna O’Toole și pe mine, ești amabil s-o faci dumneata? Vultur-în-Zbor nu prea avea cum să refuze. Luă cuțitul care i se întindea și ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pui. Vultur-în-Zbor zări în ochii ei o lumină nouă. Nu știa ce însemna ea dar era nouă. La rândul său, el era preocupat de muntele necunoscut, cu vârful în nori. Virgil Jones încerca să anime conversația. — Ești de acord, domnule Vultur, că lucrurile de care specia umană se teme cel mai mult sunt urzelile propriei minți? — Da și nu, răspunse distant Vultur-în-Zbor. Domnul Jones se încruntă. Știa că ar fi trebuit să găsească un subiect mai puțin serios, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
legături de familie și așa mai departe. Suficient de îndepărtate ca înfățișare pentru a oferi o analogie abstractă sigură, păsările ne sunt destul de asemănătoare pentru a deveni interesante. Gândește-te la ciocârlie. Sau la șoim. Sau la privighetoare. Sau la vultur. Numele sunt mai mult decât niște descrieri. Au devenit simboluri. Mai gândește-te și la abundența de zeitățipăsări din Antichitate. Phoenixul. Pasărea roc. Homa. Garuda. Bennu. Bar Yuchre. Hathilinga, cea cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul. Norka. Dragonul sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]