5,438 matches
-
tratament. Arăta ca Moartea. Fața lui plină de linii și Încrețituri era acoperită cu o rețea crescândă de contuzii roșu-Închis. Respirația Îi era superficială și gâfâită. Nu-și recăpătase cunoștința În ambulanță În drum spre Infirmieria Regală Aberdeen, și doar zăcea acolo, cu sângele scurgându-i-se din fața zdrobită. Cei din ambulanță nu-i adresaseră nici un cuvânt lui Logan pe drum până acolo. Nu după ce aflaseră că el era cel care-l bătuse măr pe pensionarul În etate. Așezat În liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era obișnuit cu plimbările lungi. Împingându-și alături de el propria morgă portabilă, pe șoselele și pe drumurile din oraș. Adunând animale moarte pe drum. Numai că Bernard Duncan Philips nu ajunse prea departe. Fu găsit după trei ore și jumătate, zăcând Într-o baltă de sânge care Îngheța Încet, În Hazlehead Woods. Pădurile erau albe și negre, ca-n povești, copaci bătrâni contorsionați, plini de chiciură, acoperiți de zăpadă. O singură urmă șerpuia prin parc, iar Logan Își târa după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era. Era sânge Împrăștiat În mijlocul cortului, unde un bazin mare de roșu Întunecat se Îngroșa datorită cristalelor de gheață, făcând suprafața să lucească. Erau urme de pași peste tot și o adâncitură făcută de oameni În jurul băii de sânge. Hoitarul zăcuse pe o parte. Sângerase, aproape toată viața scurgându-se din el În zăpadă. Logan Îl apucă pe fotograf. Era Billy, fanul AFC cu Început de chelie, care făcuse fotografiile la suprafață. Încă purta aceeași pălărie cu ciucure roșu și alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pachet de biscuiți și o sticlă de vin roșu, iar Logan le deschise pe ambele. Își turnă un pahar mare de Shiraz și-și Îndesă În gură o bomboană Hob Nob, apoi reveni În sufragerie să se vaite și să zacă. — A nu se lua În combinație cu alcoolul, spuse el, toastând pentru reflexia sa din fereastră. Aproape ajunsese la jumătatea celui de-al doilea pahar când sună soneria. Înjurând, se sculă de pe scaun și se duse la fereastră, privind afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care aproape că-l ucisese cu mâinile goale cu o zi Înainte. — ’ Neața, Dougie, spuse Logan, luând dintr-un colț scaunul pentru vizitatori și aruncându-se pe el la marginea patului. Pacientul nici măcar nu părea conștient de prezența lui. Doar zăcea acolo, privind ecranul silențios, iridiscent. Logan privi peste capul lui și apoi la agenta Watson. Ea luă telecomanda de pe noptiera de la marginea patului și Închise televizorul. Un oftat ușor, tremurător, scăpă bătrânului din pat. — Mă uitam la aia. Cuvintele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
M-am Întors În sufragerie și l-am rupt și pe el În bătaie. Ticălos bolnav. Logan Își reveni În cele din urmă cât să zică: — Ce s-a-ntâmplat cu fata? Doug Disperatul Își lăsă privirea asupra palmelor. Îi zăceau curbate În poală ca niște gheare zbârcite. Artrita Începuse deja să Îi transforme Încheieturile În bulgări umflați de durere. — A, da, fata... Își drese vocea. Ea... a intrat chiar când i-o trăgeam bine de tot ticălosului la mufă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Peter Lumley. Vi-l amintiți? Se Învârte prin zona asta din oraș tot timpul. Ultima oară când l-am văzut venea dinspre spital. Îl Învinuia pe Hoitar de moartea fiului său. — Și? Logan privi spre corpul Îmbibat de sânge care zăcea În pat. — Se pare că și-a luat revanșa. 33 Hazlehead era Întunecat și rece când sosi miezul nopții. Stratul de zăpadă era mai gros decât fusese În mijlocul orașului, iar copacii ieșeau În evidență ca petele de cerneală de la testul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vedea câte un vecin care trage cu ochiul, Încercând să afle ce voia poliția. Poliția Îl voia pe Jim Lumley. Apartamentul familiei Lumley nu semăna deloc cu ceea ce văzuse Logan ultima dată când fusese acolo. Era o cocină. Cutii goale zăceau În maldăre pe covor, alături de doze goale de bere ieftină Special. Toate fotografiile fuseseră date jos din restul apartamentului și puse la loc În sufragerie: un mare montaj cu viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ai lui Insch. Mi-a zis că-l omoară pe Geordie, și că după aia se-ntoarce pentru mine. Cameron Își frecă ochii cu dosul mâinii, ștergându-și lacrimile. Dar altele se iviră În locul lor. Trebuia să scap de ea! Zăcea lângă șemnieu și era dezbrăcată și moartă. Am Încercat s-o fac bucăți, dar n-am putut. Era... era... se scutură și se șterse din nou la ochi. Așa că am Înfășurat-o În bandă. I-am... turnat Înălbitor În gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Pliculeț de ceai, apă, lapte. Nu-i greu. Se așeză la loc pe canapea și se uită chiorâș spre televizor. O, ce naiba! Se ridică anevoie și dădu buzna În bucătărie. Nu ești În stare să faci un nenorocit... Un corp zăcea Întins pe linoleumul din bucătărie. Era agentul Rennie. — La dracu’! Apucă stația radio de pe umăr. Iar lumea explodă În jerbe de artificii galbene și negre. Nu se putea să fi fost incoștientă de prea multă vreme. Își dădea seama după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prinsese la un loc gleznele. Se rostogoli pe spate, iar camera Începu din nou să se Învârtă. Așteptă o clipă ca lucrurile să se stabilizeze, Înainte să continue astfel Încât să fie cu spatele la sufragerie și cu fața la ușa din spate. Agentul Rennie zăcea cât era de lung, pe burtă, cu trăsăturile șterse și palide. Era și el legat la fel ca ea, cu un firicel de sânge care-i făcea părul Întunecat lucios și purpuriu În lumina bucătăriei. De sus se auzea sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bucătăriei. De sus se auzea sunetul repetat al apei de la baie trase. Se răsuci din nou. De data acesta, dură mai puțin ca lumea să se oprească din Învârtit la vârful capului ei. Fâșșș, fâșșș, fâșșș. Lângă coșul de gunoi zăcea o geantă. Una mare. Bucăți de zăpadă atârnau pe la cusături. Agenta Jackie Watson Încercă să apese butonul de transmisie al stației de radio cu bărbia. Era Încă prinsă de umărul ei, numai că, oricât ar fi Încercat, nu reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alunge usturimea palmei. Îmi pare rău! N-am vrut să... Se Întinse Înainte, dar Jamie McCreath, cu ochii cât cepele, se trase Înapoi, acoperindu-și fața cu mâinile Înmănușate. Strichen o privi pe agenta Watson În lumina slabă a lanternei. Zăcea pe-o parte, gemând prin căluș, cu sângele curgându-i stacojiu din mușcăturile de pe picioare. E numai vina ta! Scuipă pe beton de la gustul sângelui ei. M-ai făcut să dau În el! O gheată izbi stomacul lui Jackie, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
data sta În coaste. Martin deja urla. — Totul urma să fie bine! Ai stricat tot! Ușa explodă În lături. Logan intră În forță În cabana Întunecată. În lumina palidă a unei torțe căzute văzu totul: agenta Watson, pe jumătate goală, zăcând pe o parte, cu ochii Închiși de durere; pe Jamie McCreath, agitându-se Întors cu spatele, plin de sânge pe față; pe Martin Strichen trăgând piciorul În spate, pregătind o altă lovitură. Strichen Îngheță, Întorcându-se chiar când Logan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ziua pe care-o avusese.... Exact cum fusese și Logan acolo pentru ea. Odată ca niciodată, În vremurile rele de mult apuse. Iar acum singura modalitate ca Logan să simtă atingerea mâinilor ei răcoroase din nou, era ca el să zacă Întins pe spate la morgă. Cu o etichetă prinsă pe un deget de la picior. — Excelent, Își zise când parbrizul se dezaburi În cele din urmă. O imagine bună. Foarte sănătoasă... Oftând, scoase mașina din șanțul de pe marginea drumului. Orașul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm, spuse Chereas. Vine cineva, hai să plecăm! Ieșiră în fugă. Pe pardoseală era atâta sânge, încât mâinile Împăratului în agonie erau scufundate în el. Și în timp ce zăcea cu fața în jos, ochii i se fixară o clipă asupra unei ultime imagini: veneau mulți oameni alergând, iar în fața lui văzu încălțările greoaie ale puternicelor, incoruptibilelor gărzi germanice. „Ați ajuns târziu“, gândi el. Pentru prima oară în cei douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și porni imediat, deși se lăsa amurgul. Cei doi fii mai mari o porniseră pe străduțele din jurul portului. Gajus însă îl urmă pe tatăl său, pășind cu grijă și uitându-se atent în jur; rămășițele acelei tabere, pietre, scânduri, trunchiuri, zăceau încă împrăștiate în iarbă. Germanicus trebuie să fi suferit mult, în taină, din pricina acelui război vechi și blestemat, iar când fiul lui, Gajus, îndrăzni să-i spună cu voce scăzută: „Despre partea asta a familiei eu nu știu nimic“, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Miletus era un lung urcuș mărginit de două șiruri de morminte și cenotafe; îl parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai vechi și fusese reconstruit prost și numai în parte: nimeni nu reușise să-l completeze. Gajus nu putu să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
departe, am văzut că templul Thinita stătea, la rândul lui, pe unul și mai vechi, ridicat de Narmer, ce reprezintă al doilea strat. Și, ca să ajungi în zilele noastre, trebuie să numeri trei mii trei sute de ani. Sub toate acestea zac rămășițele întâiului templu; pe ele nu poți citi nici un nume, pentru că a fost construit înainte ca Marea Mamă Isis să ne dăruiască scrierea. Plăcuțele de fildeș și vasele cu semnele sacre sunt ascunse acolo. Germanicus nu vorbi. Dar tăcerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos, care te priveau - pe tine, general roman - cu o ură mută și primejdioasă. Mirosul violenței, mirosul sângelui care țâșnește din venă și stropește pământul, teroriza animalele. Văzuse mult sânge când era mic. Printre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răspunse mișcat: — Avea dreptul la ea. Se căsătorise cu regina din Aegyptus. Nici unul dintre ei n-ar fi vrut ca țara să devină ceea ce este azi. Din statuia enormă nu mai rămăsese decât capul acela, retezat cu lovituri de bâtă. Zăcuse probabil acolo, printre pietrele ascuțite, în toți anii aceia. Preotul îndreptă ambarcațiunea spre micul golf al vechiului port regal. În apele liniștite, chila unei corăbii care părea să fi fost zveltă și lungă putrezea, pe jumătate răsturnată; printre alge se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simți brusc o puternică indignare când descoperi că zidurile orașului închideau înăuntrul lor un infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care. Soldații supravegheau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes, bucăți luminoase de marmură albă pe fundalul întunecat al pietrei umede. Miturile alese erau însă sinistre. În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon și fiii lui se contorsionau în strânsoarea șerpilor-de-mare. În mijloc, apa care țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mausoleu, prefăcut în cenușă. Se gândi că, poate, destinul voia ca el să fie acela care să le înfăptuiască. Forma Imperii Bătrânul Iginus porunci: — Trebuie să știi asta. Și puse pe masă un volumen mare, un sul care, cu siguranță, zăcuse uitat ani de-a rândul, fiindcă, izbit de masă, ridică nori mari de praf. Îi scoase învelitoarea și întinse prima porțiune cu mâinile lui bătrâne, îndemânatice; în locul unei scrieri, Gajus văzu niște linii șerpuitoare de-a latul foii. De marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să salveze instrumentele pentru cântecele rituale, nebi, seistrum-ul de aur. Era impresionant să audă un bărbat vârstnic vorbind despre tatăl său, mort de mulți ani, cu duioșia unui copil. Gajus își aminti prova putredă, pe jumătate scufundată a corăbiei care zăcea în dreptul insuliței Antirrhodos, în portul din Alexandria. Îl întrebă ce știa despre acele rituri. Ceea ce știu trebuie să păstrez în memorie, pentru că aici nu am scrieri pe care să le consult și nici temple unde să citesc rugăciunile săpate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]