5,116 matches
-
adresează imediat extratereștrilor abătuți pe Pământ. Într-adevăr: pe cine să contezi în adeverirea acestei filiații (dincolo de războiul mitic dintre Sith și Jediă dacă nu pe niște tipi veniți din altă galaxie? Revenind la Ratatouille, istoria unui șoricel care se zbate să-și afirme talentul (geniulă gastronomic, filmul trebuie neapărat văzut. Este absolut delicios, de la un capăt la altul, și a nu-i aloca aproape două ore din existența ta ar fi o eroare impardonabilă. Lumea șoarecilor și lumea oamenilor, separate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ce se întâmpla pe râu: mii de păsări se pregăteau de migrare. Brusc, un stol de gâște sălbatice s-a ridicat și a zburat în V. Numai una n-a avut putere și a rămas jos. A început să se zbată, să țipe sfâșietor, cu gâtul întins. Atât de mare era deznădejdea gâștei singure, încât Rodica spune că i-a venit să plângă de milă. Când deodată, stolul s-a întors și gâștele s-au așezat în jurul păsării neputincioase, au atins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
se pomeni pe un alt coridor, în fața ușii primului dintre dormitoare. Ușa era încuiata cu un mecanism electric, dar izbuti s-o deschidă fără zgomot. Repezindu-se înăuntru, sfâșie gâtlejul omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum. Șapte dormitoare - șapte victime. Apoi se întoarse, fără zgomot, în cușca lui și închise ușa. Își calculase cu o remarcabilă precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în cala metalică a navei, iar acum era prins în furtuna năprasnică din centrul unui câmp de forță! Mintea i se întunecase. Electronii descătușați înlăuntrul lui încercau să se integreze nucleelor atomice întâlnite în cale, dar ele îl respingeau violent, zbătându-se să-și păstreze echilibrul. În aceste lungi și fatidice clipe, organismul lui flexibil, admirabil echilibrat, aproape că se prăbuși. Ceea ce-l salvă fu geniul colectiv al speciei sale, care prevăzuse această situație primejdioasă, anticipând chiar și posibilitatea unui contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar fi vrut să tragă, dar n-avea cum să-l nimerească pe monstru fără a-l lovi și pe savant. Tirul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o lumină difuză. Ixtl își așeză noua victimă lângă trupul lui von Grossen, apoi își vârî cu grijă una din labe în propriu-i piept și, scoțând de acolo un ou, îl depuse în stomacul victimei. Aceasta continua să se zbată, dar Ixtl nu se sinchisea - știa bine ce-o să urmeze. Încet, încet, trupul începu să înțepenească. Cuprins de panică, omul se zvârcolea, dându-și seama că paralizează. Ixtl îl ținea strâns, așteptând să se termine reacția chimică. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
privi buimac în lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu-și putea lua ochii de la aceste flăcări lacome, care se zbăteau să-i străpungă costumul. Pennons vorbi din nou, de data asta în șoaptă: - Dacă planul nostru a reușit, diavolul ăla se află acum la etajul șapte sau opt. Căpitanul Leeth dădu ordin ca toți oamenii cu numele de la A la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
începură să tragă trupul și izbutiră să-l smulgă din cătușele de foc, apoi îl duseră cu un ascensor până la etajul al zecelea, care nu fusese energizat. Grosvenor porni într-acolo odată cu ceilalți. Așezat pe podea, trupul continua să se zbată vreme de câteva minute, descărcând torente de energie, apoi se liniști, treptat, ca și cum și-ar fi dat duhul. - Aștept raportul dumitale, domnule Pennons! tună căpitanul. Mecanicul-șef îi răspunse, după o clipă de tăcere: - Oamenii sunt răspândiți în cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
măritase cu trei ani În urmă, la șaisprezece ani, trebuie că Împlinea nouăsprezece În anul În care a coborît pe țărmul ostrovului cu Femeia. Iar dacă am găsit-o pe mama Floare În lumea virtuală, ca dovadă că s-a zbătut să atingă capătul lumii și-n cea reală, m-am gîndit că ar fi la fel de potrivit să caut În America numele de Ruba. E un nume rar, nu l-am Întîlnit decît În satul alor mei, unde Îl purtau două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de înțeles cum te poți împrieteni la cataramă de cineva care umblă în pielea goală. Poate că este vorba de o cataramă pe care Nela o are din naștere. Autorul descrie, fără complexe, și scene de viață intimă: „țigăncușa se zbătea sub mine și spunea că nu se poate, a început să plângă. A zis că mi se dăruie când se va mărita cu mine, că altfel de și-ar lepăda fecioria acum și nu va putea să prezinte cinstea atunci când
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă ca marginile mării, / Disprețul să l primesc de la oricine, / Căci smulg cuvinte din ghearele uitării.“ (Legenda personală) Și mai greu de acceptat este tonul solemn-meditativ specific scrisorilor eminesciene pe care Costin Grigoraș îl folosește nonșalant în enunțarea unor adevăruri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cazne prinse în armură.“ (Nu voi plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-a gândurilor toană / Înfige-n carnea tăbăcită gheara. / Îmi picură pe-un colț de geană seara, / Și-n limpezi urme îmi sfințesc icoană.“ (Printre grădini arzând îmi port povara) În principiu, merită stimă un autor care promovează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fotoliul imens.“ Acțiunea are un ritm alert, dar nu captivează, pentru că, de fapt, nu se petrece nimic care să prezinte cu adevărat interes. Totul se rezumă la o agitație exterioară, ca a crengilor unui copac zgâlțâit de vânt. Crengile se zbat necontenit, dar copacul rămâne la locul lui, astfel încât spectacolul acestei zbateri fără semnificație devine în cele din urmă plictisitor. Greu de suportat sunt clișeele genului. Protagonistul romanului o găzduiește la un moment dat, în propria lui locuință, pe o femeie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru că lipsește umorul reprezentării animaliere sau vegetale a atitudinilor omenești. Autorul nu face decât să se complice inutil, scriind „leuștean“ în loc de „Popescu“ și „pătrunjel“ în loc de „Ionescu“. Din acest efort de falsă cifrare rezultă istorisiri întortocheate și anoste: ,,— Pătrunjele, degeaba te zbați. Nu te pricepi să înhami un armăsar ca mine. Dar să ne trezim puțin. Precum spui, leuștene. Prietene, să-i dai o mână de ajutor mărarului! Ce-mi este dat să aud! Eu îl sprijin pe cartof. Este la doi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pătruns de importanța adevărurilor pe care le declamă pe un ton sentențios-sumbru, deși adevărurile în cauză nu sunt decât niște truisme, din categoria „amorul e un lucru foarte mare“: „Purtați fiind efemer / De-un val în van ce piere, / Ne zbatem existența / În vis, dor și durere. // Și după noi rămâne / Din tot ce-am fost cândva / O mână doar de oase / Și anonimă, tigva.“ Victor Petru Vulcan a descoperit, așadar, că, după o viață de zbucium, murim cu toții, fără scăpare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fost supus la omor lângă ea. Când În el și În alți șaizeci sau șaptezeci, despuiați și după ce-și săpaseră singuri groapa, se trăsese și căzuseră Înăuntru. Trupuri peste propriul trup. Strivind. Soția lui moartă pe undeva prin apropiere. Zbătându-se afară mult mai târziu de sub greutatea stârvurilor, târându-se afară din pământul afânat. Scurmând pe burtă. Ascuzându-se Într-o baracă. Găsind o zdreanță de purtat. Zăcând În pădure zile multe. Iar acum, aproape treizeci de ani mai târziu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
uita zâmbind la țâțele ei. Nu era conștient de asta. Mama și cu mine vedeam. — Ce crezi că o să se Întâmple, Wallace? — Cu tata? N-o să-și revină. Are cam doi la sută șanse. Ce-o să facă șurubul ăla? — Se zbate. — Orice pește luptă. Un cârlig În ureche. E tras În partea greșită a universului. Trebuie să fie ca și cum te-ai Îneca În aer. — A, asta e Înspăimântător, spuse Sammler. — Și totuși, pentru unii moartea e foarte bine-venită. Dacă și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că erau posibile condiții ordonate pentru acest transfer. Condiții decente, În stil britanic, victorian-eduardian, neproscrise, nelunatice, condiții agreabile. Dar În timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-a copleșit deznădejdea. A comparat rasa umană cu niște șobolani Într-un sac, zbătându-se și mușcând cu disperare. Chiar a adus a șobolani Într-un sac. Într-adevăr. Dar acum mi-am epuizat interesul pentru Wells. Și sper că și pe al dumneavoastră, doctore Lal. — A, chiar l-ați cunoscut bine, spuse Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
capătul răbdării, deja gonea prin trafic. Feffer, În mijlocul unei mulțimi, se lupta cu negrul, hoțul de buzunare. Erau cel puțin douăzeci de oameni În jur și Încă alții se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea infractorului, Feffer era imobilizat de mașina mare, greoaie. Capul i se tot lovea de parbriz În dreptul locului eliberat de șofer. Bărbatul Îl ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în mare cum avea să fie restul. Cineva încercase să salveze stâlpii de rugină acoperindu-le capetele cu sticle de suc, dar tot se făcuseră portocalii. (... Ă Firește, case ca aceasta erau peste tot, obișnuite în rândul celor care se zbătuseră cu disperare să acceadă la stratul inferior al clasei mijlocii - chiar pe margine, agățându-se cu deznădejde să nu alunece înapoi -, însă nu reușeau să se țină suficient de tare de această margine, iar casa aluneca înapoi, nu în sărăcia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine siluetele care se zbăteau În ceață. Dar el fu observat și din valea Bârladului. - Spătare Albu! strigă hotnogul Nechifor, care lupta În apropiere. Ce se Întâmplă În spate? Spătarul nu mai fu nevoit să răspundă. Cinci săgeți roșii țâșniră spre cer. Atac asupra voievodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe sub pietrele râului? La aceste cuvinte, Ogodai nu mai putu rezista. Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vindeca și ce nu... Alexandru rămase tăcut. Era cutremurat de această Întâlnire tristă, parcă neverosimilă. Tatăl lui fusese Întotdeauna cel puternic, cel care Îi ajuta pe ceilalți. Cel care le salva viața. Iar acum, era doar un neputincios care se zbătea Între viață și moarte. - Rănile? - Îngrozitoare... spuse Erina. Nimeni nu știe cum de mai e În viață... În Încăpere intră Angelo, Însoțit de un bărbat mai scund, cu bărbiță neagră, Îmbrăcat Într-un costum sobru, maro, dar cu ușoare modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și de opt luptători, câte doi la fiecare punct cardinal, coborâți de pe cai, cu scuturile În mâna stângă și săbiile În mâna dreaptă. La capul căpitanului veghea Erina, cu sabia scoasă din teacă, iar În stânga lui, acolo unde inima se zbătea cu mișcări rare și obosite, se afla Alexandru. Din locul În care veghea, Alexandru nu putea vedea ansamblul bătăliei. Auzea doar zgomotele ei. Iar zgomotele erau o armonie perfectă. Artileria, cavaleria, lansările de săgeți, atacurile și falsele retrageri alcătuiau, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înainte barca săltând pe valuri, ușor, ca o săgeată. Când plângi În zbor, păstrează o lacrimă fierbinte de va mai fi să-ți curgă o lacrimă vreodată. Când e senin pe mare și plasa Încărcată, În joc de curcubeie se zbat peștii În soare. În ochii ei mânia pare Încețoșată. Întoarce-te, i-ai spune, și ieși din Întristare“. Tu ți-ai dat seama că-i un dublu pantum? Hanawi folosește forma asta populară, tradițională, În feluri noi și jucăușe, schimbând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]