KorAP: Find »[drukola/base=zbate & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...161 162 163 ...201 >

5,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

metri sub pământ, și totul funcționează, ca să mă convingă părintele trage de sfoara ce atârnă la rezervor și cu un gâlgâit puternic apa invadează cuva albă, Toate le-am făcut anul acesta, nici nu-ți dai seama cât m-am zbătut pentru fonduri, ne reluăm inspecția prin clădire, Mai am în plan un nou amplasament pentru chilii și pentru casa preoțească, O dărâmați pe cea veche? întreb eu îndurerat, Sunt nevoit s-o fac, în pod plouă, tencuiala se crapă, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
etaj deasupra Romei, deasupra noastră numai cerul, nu cred că băuse ceva, eu eram încă lucid, dar cu siguranță ea fumase ierburi, vroia numai să pozeze?! Am prins-o de mijloc, oarecum indiferent ca și cum ne-am fi jucat, s-a zbătut în brațele mele, abia apoi mi-am dat seama că eram și eu urcat pe balustradă, cinsprezece etaje deasupra Romei, când au început să-i curgă lacrimile m-am speriat de moarte realizând că fata ce se scutura de plâns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Claire?! Da! Bine, dar e mai în vârstă decât tine! și mulțimea de oameni lasă între noi doi distanță de două trepte și zâmbetul meu de jos întors spre el, Marius neînțelegând, regăsindu-l în vârful scărilor afară la lumină, zbătându-se între simțăminte contradictorii și deodată mi-e milă de acest tânăr excepțional dotat intelectual, cel mai bun student al universității pariziene la latină și greacă, pe Avenue de la Porte de Clignancourt soarele blând de primăvară nouă, oameni despovărați de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

încă, cum poți să faci una ca asta? E dezgustător. E-o nebunie! Aruncă teancul peste celelalte hârtii. Privirea îmi căzu pe niște poze de pe 39th, colț cu Norton. Lee o apucă de brațe și o țintui locului. Kay se zbătea. — La naiba, doar știi ce-nseamnă asta pentru mine! Știi! O să închiriez o cameră și o să țin dosarele acolo, dar, iubi, fii alături de mine. E al meu și am nevoie de tine... și o știi. Abia în clipa aia dădură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
îngrozitoare, îngrozitoare... Fritzie se apropie și se opri lângă mine. Avea boxuri trase pe degetele ambelor mâini. Dacă ne purtăm cu mănuși, nu ajungem nicăieri, spuse el și trase un șut scaunului de sub Issler. Proxenetul țipă și începu să se zbată ca un pește pe uscat. În momentul în care întreaga lui greutate rămase suspendată în cătușe, se auzi un trosnet de oase. Fii atent la mine, băiete! exclamă el, apoi urlă: Găinarule! Cioroiule! Pedofilule! Și trânti pe jos și celelalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

acestui domn drepturile? — Mă arestați? Pentru ce? N-am făcut nimic~ — Nu e nevoie să țipați, domnule. Agent, te rog... — Norman Chalmers, spuse ea, ești bănuit că ai fi ucis o fetiță În vârstă de 4 ani, neidentificată. — Ce? Se zbătu În cătușe strigând iar și iar că el nu făcuse nimic, În timp ce Watson continuă să recite restul discursului. Nu omorâse pe nimeni. Era o confuzie. Logan Îl așteptă să obosească repetând aceleași lucruri până să Îi arate câteva hârtii semnate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mai credibil În calitate de martor era mult prea mic pentru el, Întinzâdu-se pe la cusături de fiecare dată când se mișca. Părul lui cel blond și murdar arăta ca și cum nu mai văzuse un pieptene de multă vreme, iar mâinile mari i se zbăteau și se agitau În vreme ce el se bâlbâia vorbind despre Întâlnirea sa cu Gerald Cleaver. Un băiat de unsprezece ani, bătut În asemenea hal de tatăl său Încât ajunsese să petreacă trei săptămâni la Spitalul de Copii din Aberdeen. Și acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Peter Lumley și câți copilași a mai ucis. — Inspectore, eu Înțeleg că doar vă faceți datoria, dar Bernard nu e În stare să vă răspundă la Întrebări. Uitați-vă la el! Se uitară. Mâinile Îi semănau cu niște păsări rănite, zbătându-se pe tăblia mesei. Privea În gol. Nici măcar nu se afla În aceeași Încăpere cu ei. Logan atuncă o privire spre ceasul de pe perete. Șapte și douăzeci. Trecuse de ora la care Hoitarul Își ceruse medicamentul cu o seară Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fie acasă! Nu era bine. Nu trebuia să fie acolo... Își croia drum prin zăpada până la glezne, către cabana carierei, respirând anevoie. Era grea, Îl dureau umerii din cauza ei. Dar avea să merite totul. Era o fată bună. Nu se zbătea. Martin o lovise În cap doar o dată, și după aceea se făcuse bună ca pâinea caldă. Tăcută și senină, când el Îi ciopârțise hainele. Măinile Îi tremuraseră la atingerea pielii: răcoroasă la pipăit și moale pe măsură ce el tăia, lăsându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nod În palma mâinii stângi, trecând cablul de două ori prin pumnul său strâns. Făcu la fel și pentru dreapta, Întinzându-l bine și clătină din cap pentru treaba bine-făcută. O privi cu ochi triști pe agenta Watson, care se zbătea cu legăturile. — După asta, o să fie bine, Îi zise. Trebuie doar să... Roși. Știi tu... Să-mi dau drumul. După aia o să fie OK. O s-o facem și-o să fie bine. N-o să mai am nevoie de asta. Își mușcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
groază. Watson se luptă să-și strângă bine de tot gleznele - dreapta peste stânga - ca să aibă mai multă forță, astfel Încât să poată să-i frângă gâtul. Mâinile lui Strichen Îi erau cu totul prinse În strânsoarea improvizată. Mâinile i se zbăteau fără rost În jurul copaselor ei. Cu o grimasă de triumf, Watson reuși să-și poziționeze gleznele. Acum putea să se lase cu toată greutatea, privind cu satisfacție sinistră cum lui Martin Începe să i se Învinețească fața. N-avea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse din nou la piept; femeia continua să se opună. Micuțul auzi glasul tatălui său șoptindu-i la ureche, aproape ca un sărut: — Ai răbdare, sustine, îndură. Vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Roma circulau o mulțime de povești despre banchete în care dansurile lui întreceau orice închipuire, despre iubiri capricioase, despărțiri, disperări și furii. Mnester se opri în mijlocul scenei. Luminile aranjate cu pricepere alunecau asemenea apei pe pielea lui, pieptul i se zbătea, răsuflând emoționat, părea că perizomul avea să-i alunece pe șoldurile înguste. Pe când toți îl priveau, Împăratul se întoarse ca și cum l-ar fi strigat cineva din spate. Strigătul acela fusese doar în mintea lui, însă e greu să înțelegi avertismentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

sfârșit, am o senzație bruscă de ușurare și o bucurie imensă mă inundă. Uneori, În vis, ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă; Întotdeauna, ridicarea de la pământ este grea, căci trebuie să fac efortul supraomenesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de tandrețe, unde este mai fragil, Îl mângâie cu pasiune latentă; o mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ei, Bebe. „Nimic!“ „Păi de ce plângi ca o toantă?“ „N-am nimic, ce, de nimic nu poate să plângă omu’? Ia mai lăsați-mă dracu’...“ (luni) La seminarul de literatură de azi n-am scos un cuvânt. Asistenta E. Z. se zbate să-i iasă totul bine ca și alte dăți. Nu-i iese. E nervoasă. Mă caută cu privirile. Mă Îndeamnă să iau cuvântul. O evit. Tac precum Hamlet. Nu particip deloc la discuții. Nici D., nici G. nu vorbesc: probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
aducă o daună, ca să Înceapă o story); iată răul se rostogolește spre tine, În curând te va ajunge; e un lup vărsând bale de fiară, se repede, se apropie; tu strigi, te frămânți, ajutor, ajutooor, nimeni nu te aude; te zbați, alergi, dar nu avansezi, ceva te ține, te Împiedică să; nu, nu există scăpare; cazi, Închizi ochii, te scufunzi În panică; aștepți să vezi ce se Întâmplă, ai timp să observi cum Întârzierea de reacție se transformă În curiozitate bolnăvicioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mi-a zâmbit În fericirea momentului. Îți mulțumesc, Radu, pentru raza de speranță pe care ai adus-o În sufletul meu Întunecat de atâtea lovituri și cred că te voi răsplăti printr-o mare iubire. Dar Dinu? Nu știu. Mă zbat Între Radu și Dinu. Sunt curioasă să văd care din ei Îmi va cuceri sufetul În Întregime. La Dinu pot găsi o iubire de durată, așa cum doresc eu, iar la Radu În primul rând e foarte greu drumul, la capătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pe cineva slab, mic și supus. Ori acesta era Dinu, pe care Îl aduceam, dacă doream, În această stare. Dar nu vreau. Nu merită. Și nu merită nici un băiat ca eu să lupt pentru el. Ei sunt nevoiți să se zbată pentru mine. De-acum Încolo, voi iubi poate pentru totdeauna un idol, așa cum Îl doresc eu. Pe Pământ nu merită să iubești oameni. Urmăresc cu atâta perseverență contactul fizic, Încât mi-e scârbă de toți, de toate, și numai lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pot pătrunde În sufletul tău, tu ești o fire lăsătoare, rareori ai voință, dar mă stăpânești cu o putere Îngrozitor de mare, văd că, iubindu-te pe tine cu atâta patimă, renunț la idealul meu, școala, dar trec peste mine, mă zbat, mă frământ și nu pot Învăța decât după ce pleci tu, după ce totul mi se limpezește În cap, iar somnul se așterne ostenit peste ochii ce Încearcă zadarnic să citească. Oare viața mea se compune numai din tine, oare lumea, universul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
prin minunate visuri. Înșală-mă, Petre, minte-mă, dacă vrei, lovește-mă, vei obține un singur rezultat: iubire, cred că nimeni nu te iubește ca mine. 6 octombrie 1961 (vineri) Am Învățat toată ziua. Simt În mine că ceva se zbate și vrea să răzbească undeva, nu poate, dar se frământă mai departe, mă doboară uneori. Acest lucru pe care nu Îl pricep În mine ar vrea parcă să izbucnească În orice moment, dar nu știu ce poartă a sufletului meu să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
nu mi-ai schimbat nici un pic iubirea, rămâi lângă mine așa cum ești, așa cum sunt, așa cum vom fi amândoi oameni pe pământ, fără iluzii deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o obțin. Nefericită e dragostea neînțeleasă, neîmpărtășită! Oare cât va mai fi așa? 10 octombrie 1961 (marți) Haos... infern... N-a venit Petre, eu am fost la o ședință U.T.M., dar mai bine că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
17 ani, de când sunt, lupt mereu, ca o mașină forestieră care taie un trunchi ce pare a nu mai cădea. În jurul meu - dușmani. În mine - totdeauna trebuie să zdrobesc ceva, ca să nu fiu eu zdrobită apoi. Și totuși, cu toate că mă zbat ca peștele pe uscat, ce mult Îmi place să trăiesc! Uneori, e adevărat, mă cuprinde o tristețe de moarte, mai mult o milă pentru tot ce am sacrificat zadarnic, În special timpul. Însă niciodată această milă nu se Îndreaptă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
am văzut apropiindu-se, mi-am pierdut controlul, n-am mai știut ce fac. I-am simțit buzele pe obrazul meu, i-am simțit mâna după gâtul meu. Buzele lui le căutau pe ale mele. Mi-era frică, m-am zbătut și nu i le-am dat. Apoi, l-am sărutat eu pe el, pe obraz, fericirea mea era imensă, simțeam lângă mine pe acel pe care timp de un an Îl adorasem În tăcere și acest idol mă strângea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap de căutarea nebună a buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă În brațele lui Petre cu disperare, cu dragoste. Și apoi, când eu l-am sărutat, simțeam acea rupere din mine când m-am aplecat peste chipul drag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]