45,287 matches
-
dezvoltare a așezărilor omenești, cu numarul cel mai mare de locuitori. Prin poziția geografică, cea mai mare parte a dealurilor și podișurilor (74 %) se află la exteriorul arcului carpatic, pe când la interior se găsesc doar Dealurile Transilvaniei. Cele din exterior alcătuiesc, în cadrul edificiului reliefului României, o treaptă între munți și câmpie. Dealurile și podișurile cuprind cea mai mare parte a intervalului hipsometric de 200 - 800 metri. În unele regiuni, ele coboară sub aceste valori (Dobrogea, Dealurile de Vest, sudul Podișului Moldovei
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
care a dus la individualizarea unității formate din sișturi verzi, adică Podișul Casimcei, în timp ce orogeneza hercinică a ridicat Munții Măcinului, cunoscuți pentru diversitatea formelor apărute pe granituri. Această unitate morfologică cuprinsă între Valea Dunării, Marea Neagră și granița cu Bulgaria este alcătuită din următoarele zone de relief: Câmpiile României înconjoară în semicerc teritoriul țării, localizate în sudul și vestul țării. Astfel, câmpiile sunt grupate în două sectoare extracarpatice: Câmpia Română și Câmpia de Vest (Banato-Crișene), care se întind pe o suprafață de
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
Austria „Ostmark” până în 1942, când ea a căpătat numele de „Alpen-Donau-Reichsgaue” (Provinciile Alpi-Dunăre). Unii dintre principalii lideri naziști erau originari din Austria, între aceștia numărându-se Adolf Hitler, Adolf Eichmann, Ernst Kaltenbrunner, Arthur Seyss-Inquart, Franz Stangl și Odilo Globocnik, aceștia alcătuind 40% din personalul de la lagărele de exterminare naziste. Viena a căzut la 13 aprilie 1945, în cadrul ofensivei sovietice Viena imediat înainte de prăbușirea totală a celui de al Treilea Reich. Puterile aliate ocupante, în particular americanii, puseseră la cale „Operațiunea Fortăreața
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
de soare din castraveți, o metodă de construire a caselor începând cu acoperișul și terminând cu temelia etc. În această ultimă călătorie, Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart în două categorii: o parte a populației este alcătuită din "houyhnhnms", cai înzestrați cu rațiune și având capacitatea vorbirii, cealaltă parte din ființe "yahoo", asemenea oamenilor, însă primitivi și brutali, care - spre surprinderea cailor - mai au și defectul de a merge pe două gambe. Yahoo-ii sunt lacomi, răutăcioși, invidioși
Călătoriile lui Gulliver () [Corola-website/Science/301023_a_302352]
-
cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,06%). Pentru 2,73% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Puiești făcea parte din plasa Grădiștea a județului Râmnicu Sărat și era alcătuită doar din satele Puieștii de Jos și Puieștii de Sus, având în total 1100 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 45 de elevi și 2 biserici cea de la Puieștii de Jos înființată de Anastase Dedulescu la 1840
Comuna Puiești, Buzău () [Corola-website/Science/301034_a_302363]
-
sa Elena. (cei doi fii ai săi, Grigore și Gheorghe, au murit înaintea tatălui lor). Cazinoul, clădirea-simbol a stațiunii în perioada interbelică, a fost terminat în 1900 și a costat o jumătate de milion de franci. La 1901 dicționarul geografic alcătuit pentru județul Buzău de Basil Iorgulescu și inclus în cel național întocmit de George Lahovari, consemnează că Monteoru era o comună recent înființată în 1885, formată din satele Monteoru, Bugheni (Sărata-Nenciulești), desprinse din comuna Gura Sărății, și satul Ogrăzile, desprins
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
plasa Tohani a județului Buzău, se numea Vintileanca și era formată din cătunele Vintileanca, Gemenile, Găgenii de Sus, Găgenii de Jos, Săhătenii de Sus, Săhătenii de Jos. Avea pe atunci 1230 de locuitori și o suprafață de . Dicționarul județului Buzău, alcătuit de Basil Iorgulescu și inclus în "Marele dicționar geografic al Romîniei" compilat de George Lahovari, arată că din satele comunei, la începutul secolului al XIX-lea existau doar Săhăteni și Găgeni, acesta din urmă dezvoltându-se în secolul al XVIII
Comuna Săhăteni, Buzău () [Corola-website/Science/301038_a_302367]
-
județului Buzău, se numea Vintileanca și era formată din cătunele Vintileanca, Gemenile, Găgenii de Sus, Găgenii de Jos, Săhătenii de Sus, Săhătenii de Jos. Avea pe atunci 1230 de locuitori și o suprafață de 6.280 ha. Dicționarul județului Buzău, alcătuit de Basil Iorgulescu și inclus în "Marele dicționar geografic al Romîniei" compilat de George Lahovari, arată că din satele comunei, la începutul secolului al XIX-lea existau doar Săhăteni și Găgeni, acesta din urmă dezvoltându-se în secolul al XVIII
Vintileanca, Buzău () [Corola-website/Science/301054_a_302383]
-
acestui agent patogen sunt cauzate de conținutul lipidic ridicat. Bacilul se divide la fiecare 16 -20 de ore. Această rată de diviziune este lentă, în comparație cu alte bacterii care se divid în mai puțin de o oră. Micobacteriile au membrana externă alcătuită dintr-un strat lipidic dublu. La colorația Gram, MTB fie se colorează foarte slab (Gram pozitiv), fie nu reține culoarea, deoarece celula sa are un conținut lipidic și de acid micolic ridicat. MTB rezistă dezinfectanților slabi și poate supraviețui în
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
căruia la baza lumii se află atomii, care coincid cu realul - plinul ("to on"), și vidul, neantul - golul ("to menon"). Atomii sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile, necreate și eterne, în continuă mișcare; din combinarea lor, iau naștere toate lucrurile care alcătuiesc universul (atât corpurile materiale cât și sufletul uman). Spre deosebire de alți filosofi care credeau într-o lume unică, având pământul în centru, Democrit formulează teza lumilor infinite. Democrit a fost primul care a afirmat că forța motrice a istoriei omenirii este
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,17%). Pentru 3,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei făcea parte din comuna Nehoiașu, comună alcătuită din cătunele Arsele, Bădârlegiu, Bâsca Rozilei, Bonțu, Broasca, Cașoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înșelata, Jețu, Muscelușa, Nehoiașu, Lunca Priporului, Pițigoiu, Prundu, Puricoasa, Ruptura și Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
redevenit subunitate administrativă a județului Buzău, reînființat. Singurul obiectiv din comuna Siriu inclus în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monument de interes local este cimitirul eroilor din Primul Război Mondial din satul Gura Siriului, ansamblu-monument memorial sau funerar, alcătuit din monumentul eroilor (statuia ostașului) și 34 de cruci de piatră cu un osuar.
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
Storojineț se află un vast parc dendrologic, în mijlocul căruia se găsește fostul palat al baronilor von Orenstein, astăzi utilizat ca bloc de studii al Colegiului de silvicultură. Aici sunt plantate 1.200 de specii de arbori și arbuști ornamentali, care alcătuiesc o zonă botanică alpină întinsă pe 5 hectare. În orașul Storojineț se află mai multe obiective turistice cum ar fi conacul lui Iancu Flondor, om politic bucovinean, conducătorul mișcării de eliberare națională a românilor din Bucovina și președintele Adunării Constituante
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
grupuri de apicultori din zona în schimb de experiență,formează vetre de stupine urmărind evoluția florei,încurajează și muncesc la introducerea salcâmului în zona;practică o perioadă și stupăritul pastoral.Considerând că apicultură evoluează odată cu omenirea, formează biblioteci de specialitate alcătuite din apariții de carte și colecții din revistele vremii.Un rol important cei doi stupari îl au prin faptul că nu consideră că apicultură este o branșa cu ușile închise pentru tineri, îndemnindu-i spre această îndeletnicire nobilă, asadar la un
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
în mijloc fiind reprezentată, din fir auriu, harfa, ieșită în relief, încadrată în frunze de stejar tot din fir auriu. Jos este scris 1898-1907. În Bozovici activează o echipă de fotbal în liga 4, Nera Bozovici. Administrativ, actuala comună este alcătuită din Bozovici, localitatea de reședință, satul Prilipeț și cătunele Valea Minișului și Poneasca. În tradiția localnicilor, Bozoviciul este împărțit în patru părți (cartiere), care poartă și astăzi vechile denumiri: Primarul comunei Bozovici este Stoicu Adrian Sergiu.
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
drept și datorită fenomenului de eroziune eoliană unele stânci au luat forme mai cidate ( Adam și Eva ). Versantul drept este mai bogat în vegetație ( Ogașul Fetei ). La intrarea în chei, pe versantul drept se ridică masivul Rudina Mare ( 825 m ), alcătuit din serpentine. Pe masivul de serpentine se găsește o vegetație ierboasa foarte săracă, vârfurile fiind complet golașe. Versantul stâng se continuă cu dealul Socolot ( 723 m ), cu versantul vestic abrupt mărginit de Talva Gabrotului( 992 m ) după circa 2 km
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
de intrarea în chei, valea atinge o lățime mai mare formând o poiana, unde se sărbătorea în fiecare an “Ziua Liliacului”. Printre stânci cresc tufe de liliac ce dau un farmec aparte acestei vai. Constituția geologică a zonei cercetate este alcătuită din formațiuni cristalofiliene traversate de roci magmatice, formațiunile cristaline sunt reprezentate prin gnaise amfibolice, care sunt afectate de numeroase fracturi tectonice. Vârstă intruziunilor de roci magmatice este din jurasicul superior, cretacicul inferior. Rocile magmatice cu formațiuni cristaline se găsesc în
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
plaț) ocupă . Pârâul străbate satul prin mijloc, trecerea peste apă se face pe trei poduri de beton și două punți pietonale. Casele construite în jurul anului 1900 erau din bârne de lemn, pe fundație de piatră, tencuite și văruite. Majoritatea erau alcătuite dintr-un hol numit "tindă", unde se afla vatra focului, și două camere de locuit de o parte și de alta În perioada interbelică a început construcția de case din cărămidă arsă, acoperite cu țiglă, astfel încât prin anii '80 nu
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
Cernei și Motrului. Treptele majore de relief ale comunei sunt : -zona de munte - 30 % -zona de deal - 70 % Teritoriul comunei Topleț oferă cantități mari de piatră de construcție și feldspat. Pe valea râului Iardasita se află minereu de fier, zăcământ alcătuit din magnetita și cuarț, prins între granițe și cuarțite. Prin amplasarea în partea de sud-vest a țarii comună Topleț se găsește în zona de influență a climatului submediteranean , datorită pătrunderii maselor de aer cald și umed dinspre Marea Adriatică, influențe ale
Comuna Topleț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301099_a_302428]
-
drept reședința a plășii Sărulești a aceluiași județ, având în satele Manciu, Pârlita, Sărulești și Solacolu, și în cătunele Chircuța și Conacu Moșiei Iăndulița, o populație de 2820 de locuitori. În 1931, comuna a luat numele de "Sărulești" și era alcătuită din satele Manciu, Pârlita, Piteșteanca, Polcești, Sărulești și Solacolu. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Brănești și apoi (după 1956) în cea a raionului Lehliu din regiunea București. La un moment dat, câteva sate (între care Pârlita și
Comuna Sărulești, Călărași () [Corola-website/Science/301125_a_302454]
-
Ghiță Ionescu) și biserica se târnosește la 14 octombrie 1893 primind hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil, dar și sfânta Parascheva (ca hram istoric, în legătură cu ziua târnosirii) cum se specifică în "Monografia religioasă a parohiei din comuna Plevna, jud. Ialomița, "alcătuită în anul 1906 de Pr Ilarion Fiera, sau în fotografiile construirii pridvorului, când pe frontonul bisericii pot fi văzute icoanele Sf Arhangheli și a Cuv Parascheva . 2. Pisanii Pisania consemnează în mod laconic date, lucrări și oameni: ACEASTĂ SFÂNTĂ BISERICĂ
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
să ofere elevilor, cadrelor didactice și comunității locale un spațiu de formare, comunicare și informare, un laborator de experimentare a noilor tehnologii educaționale în conformitate cu cerințele europene, un loc de cultură, deschidere, întâlnire și integrare. Astfel, în luna mai 2008, a alcătuit documentația necesară demarării acestui proiect, depunând-o imediat la Inspectoratul Școlar Județean Constanța, în prezent existând speranțe mari în ceea ce privește soluționarea pozitivă a acestei cereri de către forurile superioare din învățământ, proiectul în cauză figurând pe lista de priorități a Inspectoratul Școlar
Nisipari, Constanța () [Corola-website/Science/301145_a_302474]
-
30-50 de elevi. În acea perioadă, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa și comuna Bălteni, aflată în aceeași plasă și formată din satele Bălteni, Călugăreni și Stănești, cu 844 de locuitori. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna ca fiind alcătuită din satele Călugăreni, Conțeștii de Jos și Conțeștii de Sus, cu 1653 de locuitori în plasa Ghergani a aceluiași județ. Comuna Bălteni era în aceeași plasă și cuprindea satele Bălteni, Călugăreni-Mereni, Stănești și Heleșteu (transferat de la comuna Conțești), având o
Comuna Conțești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301162_a_302491]
-
aceste meleaguri. Primele indicii ale unei culturi materiale umane dateaza din paleoliticul superior(cca. 35.000-1.000 I.Hr): La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Butimanu-Luceanca" și făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov. Era alcătuită din satele Butimanu, Linia-Luceanca, Luceanca, Pășcăneanca, Sterianu de Sus, Sterianu de Mijloc și Sterianu de Jos, cu 1226 de locuitori ce trăiau în 276 de case. Comuna avea două biserici, la Butimanu și Luceanca, și o școală mixtă. Un sat
Comuna Butimanu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301158_a_302487]
-
XIX-lea, comuna Gura Ocniței făcea parte din plaiul Dealul-Dâmbovița din județul Dâmbovița și era formată doar din satul de reședință, în care trăiau 840 de locuitori și în care funcționau o biserică și o școală. Pe atunci, satul Săcueni alcătuia o comună de sine stătătoare în același plai, având 719 locuitori. În comuna Săcueni funcționau o biserică, o școală, fabrici de var, țuică și cărămidă. De asemenea, satul Adânca alcătuia și el comuna Adânca, cu 911 locuitori. La Adânca funcționau
Comuna Gura Ocniței, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301172_a_302501]