40,574 matches
-
Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 70 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat. Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, spunea: Dacă 1000 de oameni ascultă... fiecare 'vede' altă piesă. Este receptorul cel mai creator". Rolul cel mai drag sufletului artistului a fost cel din
Mircea Albulescu a murit by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101233_a_102525]
-
concediu a străbătut țări și mări și jungle în căutarea celor „Zece triburi pierdute” ale Israelului antic și a legendarului fluviu Sambation. În anul 2003 și-a publicat impresiile din aceste călătorii în cartea „Meever laSambation” (Dincolo de Sambation), a cărei teză principală controversată este că o parte din israeliții exilați de asirieni în secolul al VIII -lea î.Hr. s-ar fi stabilit în nord-vestul Afghanistanului de astăzi, unde s-ar fi asimilat între străbunii triburilor paștu. Ca argumente Shahan s-a
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
în mediul academic, mass-media, precum și la cele mai înalte nivele de guvernare. Printre articolele cele mai influente ale lui Kaplan se numără "The Coming Anarchy", publicat în The Atlantic Monthly în anul 1994. Criticile articolului îl compară pe acestă cu teza articolului lui Huntingon - Clash of Civilizations („Ciocnirea civilizațiilor”) - dat fiind că Robert Kaplan prezintă conflictele din lumea contemporană că lupta dintre primitivism și civilizație. O altă temă frecvență în activitatea publicistica a lui Kaplan este reapariția tensiunilor culturale și istorice
Robert D. Kaplan () [Corola-website/Science/336200_a_337529]
-
anul 1959, liceul Matei Basarab, după care a urmat Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București (promoția 1966) și Facultatea de Filologie a Universității din București (promoția 1971). În anul 1979 și-a susținut doctoratul în matematică cu teza intitulată „Metode algebrice, probabilistice și strategice în studiul teatrului” sub îndrumarea profesorului Solomon Marcus. În perioada 1966-1990, Mihai Dinu a fost cercetător și inginer proiectant principal la Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor din București. În 1990 ocupă
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
studiat variabilitatea Stelei Polare. El a publicat primul său articol, "Despre necesitatea de continuare a cercetărilor privind Calea Lactee", când era student. La câțiva ani după ce-și terminase studiul, a început să lucreze la ("Leidse Sterrewacht"), unde și-a scris teza de doctorat. După ce a citit lucrarea "Egalitate" de Edward Bellamy, Pannekoek a devenit socialist convins și a început să studieze teoriile lui Karl Marx. În curând, Pannekoek a devenit un scriitor marxist bine-cunoscut, care scria pentru reviste olandeze și germane
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
a reușit să se angajeze ca magazioner la „Institul de Studii Româno-Sovietic”. Aici a progresat ajungând redactor și în final redactor principal. În anul 1965 a fost reprimit în învățământul superior, la Institutul Pedagogic Constanța, actuala Universitate „Tomis”. A susținut Teza de doctorat, la Universitatea din București. În anul 1973 a ieșit la pensie. Ca o recunoaștere a meritelor sale în activitatea științifică și didactică, cu toate ca nu era membru P.C.R., i s-a conferit Ordinul Muncii, Clasa a III-a. A
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
August Strindberg și Sławomir Mrożek iar în 1991, în Belgia, la Courtrai, piesa Othello, de Shakespeare. Fiind un specialist de talie europeană în materie de Shakespeare, a publicat, la prestigioasa editură pariziană „Presses Universitaires de France” patru volume, printre care teza sa de doctorat intitulată „Hamlet ou la tentation du possible” (1987) care a fost distinsă cu premiul Biguet al Academiei Franceze. Scriitorul Petre Sirin a descris în cartea „Castele în Spania” cercul strâmt al iubiților homosexuali din Bucureștiul anilor ‘40-
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
În continuare, beneficiind de o semibursă (150 florini) „Emanuil Gojdu”, a urmat dreptul, inițial la Debrețin, apoi la Universitatea din Budapesta, unde la 28 aprilie 1894 a obținut titlul de doctor în științe juridice și în științe de stat cu teza "Pedeapsa cu moartea". Timp de un an, între 1990-1991 și-a făcut stagiul militar la Școala de Artilerie de la Sibiu. În timpul studiilor a avut un rol important în distribuirea documentului " Cestiunea română din Transilvania și Ungaria", interzis de autorități. La
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
și apoi șef de sector (1954-1968) la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei R.P.R. din București. Între 1966-1971 este conferențiar la catedra de folclor a Conservatorului din Iași. În 1970 devine doctor în muzicologie la Conservatorul din Cluj-Napoca cu teza "Lăutarii din Clejani". A prezentat conferințe, comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radio-televizate. A participat la numeroase sesiuni științifice interne și internaționale, la București, Cluj, Iași, la Moscova (1964), Celje (1965), Sofia (1966), Viena (1981), Haga (1988) etc. A publicat articole, recenzii
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]
-
de psihologie, președintele Comisiei de cercetare științifică a Universității Hyperion din București și membru în Senatul Universității și psihoterapeut în psihoterapie cognitiv comportamentală în cadrul Clinicii Aquamarin din București. a obținut titlul de doctor în psihologie la Universitatea din București cu teza ”Jocul de șansă patologic. Model de consiliere cognitiv-comportamentală”. Este absolvent al Facultății de Psihologie din cadrul Universității Hyperion din București și al Facultății de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice, București. A absolvit Master-ul de Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală în cadrul Universității Titu
Steliana Rizeanu () [Corola-website/Science/336632_a_337961]
-
1583 - 11 decembrie 1652), cunoscut, de asemenea, sub numele de Dionysius Petavius, a fost un teolog iezuit francez. Pétau s-a născut la Orléans, unde a urmat cursurile școlare elementare; el a absolvit apoi cursurile Universității din Paris, susținându-și teza de masterat nu în latină, ci în greacă. A asistat la prelegerile teologice de la Sorbona și, la sfatul lui Nicolas Ysambert, a candidat cu succes pentru un post de profesor la catedră de filosofie de la Bourges. S-a împrietenit la
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
a terminat titlul de master în psihologie clinică, apoi a continuat studiile pentru doctorat. Subiectul cercetării sale era începutul sentimentelor de dragoste ale studentelor de la universitate. Deoarece profesorii s-au împotrivit acestui subiect controversat, Ellis a acceptat să schimbe subiectul tezei în comparația dintre formularea directă și cea indirectă în redactarea chestionarelor de personalitate. Cu toate acestea, găsind mai apoi că acest din urmă subiect nu-l interesează prea mult, s-a întors la studiul problemelor psihologice legate de sexualitate, dragoste
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
București ca asistent universitar. În 1959 a absolvit la Universitatea din București, Facultatea de Matematică-Fizică, specialitatea „Mecanică”. În 1962 susține examenul pentru postul de șef de lucrări la aceeași catedră. În 1968 devine doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”, susținând teza „Contribuții la studiul stabilității barelor solicitate la răsucire”. În 1971 susține examenul de conferențiar la aceeași catedră. În 1990 susține examenul pentru postul de profesor la aceeași catedră, activând până la pensionare, în 1998. Între 1992 și 2001 a fost profesor
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
neuropsihiatrie. cu toate Acestea, Kraepelin a fost criticat pentru considerând schizofrenia că o biologic boală în absență de orice detectabile histologic sau anomalii anatomice. Kraepelin în Timp ce a încercat să găsească cauzele organice de boli mintale, el a adoptat mai multe teze de pozitiviste medicină, dar a favorizat precizie de nosologica de clasificare de-a lungul indefiniteness de etiologici legătură de cauzalitate că modul de bază de psihiatrie explicație. Următoarele Sigmund Freudmodelului muncă de pionierat, idei care decurg din teoria psihanalitica , de
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
Timișoara, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1986). A lucrat ca profesoară de limba română la Slobozia și Timișoara, apoi redactor la Editura Eminescu. În anul 1991 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "Hermeneutica răului în literatura română" (1991). Se stabilește în Belgia în 1991, iar apoi în Luxemburg. Este profesor de limba franceză la Alianța Franceză din Luxemburg și profesor de limba română la Parlamentul European și la Curtea Europeană de Justiție
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
și apoi la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). A beneficiat de o bursă de specializare la Paris (1974), iar în anul 1981 a obținut titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "Proza lui Tudor Arghezi", ce a fost constituit baza cărții "Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul", publicată în același an. A lucrat ca redactor (1970-1998) și redactor-șef (1998-2003) la Editura Eminescu din București. A îngrijit publicarea unor ediții din opera
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
său) filologia clasică la Universitatea Harvard, unde a obținut în 1890 diplomă de licență, iar în 1892 diploma de master. În perioada 1890-1895 a predat la o școală în Boston. În 1895 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "De Euripidis Antiopa"; lucrarea sa nu a fost niciodată publicată. La scurt timp după doctorat Babbitt a primit o bursă a Școlii Americane de Studii Clasice din Atena (ASCSA), ceea ce i-a permis să realizeze un stagiu de cercetare de
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
Orașul Vechi al Ierusalimului efectuate între anii 1969-1978 sub conducerea lui Nahman Avigad au dus în acea vreme la o cotitură a interesului său științific de la Epoca de Fier la cea Romană timpurie. În anul 1990 el si-a terminat teza de doctorat „Mikvaot (Băi rituale evreiești) în Țara Israelului din Epoca celui de-al Doilea Templu și din perioadele Mișnei și a Talmudului, sub îndrumarea profesorilor Nahman Avigad și Lee Israel Levine. Teza sa se baza pe descoperiri făcute în
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
În anul 1990 el si-a terminat teza de doctorat „Mikvaot (Băi rituale evreiești) în Țara Israelului din Epoca celui de-al Doilea Templu și din perioadele Mișnei și a Talmudului, sub îndrumarea profesorilor Nahman Avigad și Lee Israel Levine. Teza sa se baza pe descoperiri făcute în cursul acestor excavații. Lucrarea a fost considerată un studiu de referință într-un subiect care nu fusese niciodată până atunci studiat din perspectivă arheologică. În anul 1978 Reich a început să lucreze la
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
filologia romanică și filosofia la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau. În timpul studiilor, el a fost influențat în special de scrierile lui Jacques Lacan, Michel Foucault și Martin Heidegger. În 1976 Kittler a obținut doctoratul în filosofie cu o teză despre poetul Conrad Ferdinand Meyer. Între 1976 și 1986 a lucrat ca asistent universitar la "Deutsches Seminar" din cadrul aceleiași universități. În 1984 a obținut abilitarea în istoriei literaturii germane moderne. El a predat de mai multe ori ca profesor invitat
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
fost un filozof francez idealist. El a co-fondat "Revue de métaphysique et de morale" împreună cu Xavier Leon și Elie Halévy în 1893. Între 1895 și 1900 a predat la Liceul Pierre Corneille din Rouen. În anul 1897 și-a terminat teza sub titlul "". În 1909 el a devenit profesor de filosofie la Sorbona. El a fost căsătorit cu , un important militant pentru dreptul de vot al femeilor în Franța, cu care a avut patru copii.<br> Forțat de către naziști să-și
Léon Brunschvicg () [Corola-website/Science/337092_a_338421]
-
revoluția din 1917), având ca unchi pe pictorul Kandinsky. Student la Berlin încă din 1920, îi întâlnește acolo pe Alexandre Koyré, Leo Strauss, și o mulțime de alți studenți care, mai târziu, vor deveni intelectuali de primă mână. După o teză de doctorat despre Soloviev cu Karl Jaspers, vine în Franța (va fi naturalizat în 1937), unde își pierde averea din cauza unor proaste investiții financiare. Forțat să-și găsească de lucru, el va ține prelegeri despre "Fenomenologia Spiritului" a lui G.
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
același scop: au abolit clasele sociale și încearcă recuperarea înapoierii din punct de vedere economic. Pentru Kojève, modul de viață american este starea post-istorică a omului. Prezentate în plin război rece, într-o notă posterioară redactării Introducerii la Hegel, aceste teze despre o lume fără clase în partea de vest și în partea de est au fost în măsură să surprindă. Sfârșitul istoriei marchează sfârșitul omului istoric, a Acțiunii în cel mai puternic sens al termenului (războaie și revoluții). De acum
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
sens al termenului (războaie și revoluții). De acum încolo omul poate să se dăruiască artei, dragostei și jocului (activități care îl fac "fericit "). Singura subversiune a sfârșitului istoriei este snobismul japonez, care ar putea să se răspândească în restul lumii. Teza lui Kojève a fost criticată, în special de către Jacques Derrida în "Spectres de Marx ("Strigoii lui Marx")". Sfârșitul istoriei pare să fi fost în mod eronat atribuită lui Hegel de către Kojève ; în fapt, este o teză născocită de acesta din
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
răspândească în restul lumii. Teza lui Kojève a fost criticată, în special de către Jacques Derrida în "Spectres de Marx ("Strigoii lui Marx")". Sfârșitul istoriei pare să fi fost în mod eronat atribuită lui Hegel de către Kojève ; în fapt, este o teză născocită de acesta din urmă. Ea reprezintă mai mult gândirea proprie a lui Kojève decât a lui Hegel. Neoconservatorul american Francis Fukuyama, în "Sfârșitul istoriei și ultimul om", dezvoltă o teză similară, dar cu un scop opus gândirii marxiste a
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]