45,287 matches
-
funcționau o biserică și o școală. Pe atunci, satul Săcueni alcătuia o comună de sine stătătoare în același plai, având 719 locuitori. În comuna Săcueni funcționau o biserică, o școală, fabrici de var, țuică și cărămidă. De asemenea, satul Adânca alcătuia și el comuna Adânca, cu 911 locuitori. La Adânca funcționau o școală întreținută de stat, cu 30-40 de elevi, o biserică, o judecătorie comunală și un șef de garnizoană. În 1925, comuna Gura Ocniței avea în compunere în plus și
Comuna Gura Ocniței, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301172_a_302501]
-
din județul Dâmbovița, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Ghirdoveni constituia o comună separată, de sine stătătoare, arondată plășii Filipești din județul Prahova, înființată pe la anul 1700 prin reunirea satelor Rășinari, Ștefănoaioa, Ciorinești și Ghira; comuna era alcătuită din satele Ghirdoveni și Cricoveni, cu 1531 de locuitori. Aici funcționau o biserică zidită la 1870 și o școală cu 72 de elevi (dintre care 8 fete). În 1925, comuna este consemnată tot în plasa Filipești, doar cu satul de
Ghirdoveni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301171_a_302500]
-
1492-1495). De fapt, istoria satului de azi I.L Caragiale fostul Haimanale, este strâns legată de istoria Mănăstirii Mărgineni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Haimanale", făcea parte din plasa Filipești a județului Prahova și era alcătuită din satele Haimanale și Braniștea, cu 790 de locuitori. În comuna funcționau o moară cu aburi, o biserică, o școală cu 34 de elevi și fosta mănăstire Mărgineni transformată în penitenciar, unde condamnații practicau tăbăcăria și cizmăria. Tot atunci, pe
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]
-
de elevi și fosta mănăstire Mărgineni transformată în penitenciar, unde condamnații practicau tăbăcăria și cizmăria. Tot atunci, pe teritoriul actual al comunei funcționa și comuna Ghirdoveni, înființată pe la anul 1700 prin reunirea satelor Rășinari, Ștefănoaioa, Ciorinești și Ghira; comună era alcătuită din satele Ghirdoveni și Cricoveni, cu 1531 de locuitori. Aici funcționau o biserică zidita la 1870 și o școală cu 72 de elevi (dintre care 8 fete). În 1925, cele două comune sunt consemnate tot în plasă Filipești. Comună Ghirdoveni
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]
-
astăzi, prin moșiile care le-au aparținut, anume boierilor Șuțu, Fălcoianu, Arion, iar dintre arendașii acestora, s-a remarcat un anume Marinescu. Arendașul Marinescu a fost omorât de localnicul Trăsnea, după care acesta a luat calea haiduciei. Satul a fost alcătuit din clăcași, care au suferit de pe urma diferiților stăpâni de moșii. Din rândul celor mulți, o mică parte au izbutit să devină proprietari, păstrând denumirea de moșneni și au migrat în partea de vest a satului cunoscută sub numele de Broșteni
Izvoru (Vișina), Dâmbovița () [Corola-website/Science/301175_a_302504]
-
-lea, comuna Finta făcea parte din plasa Ialomița a județului Dâmbovița și era formată din satele Finta, Bechinești, Finta Veche și Ibrianu, cu o populație totală de 1209 locuitori. În ea funcționau o biserică și o școală. Atunci, satul Gheboaia alcătuia o comună de sine stătătoare în aceeași plasă, comună ce avea 750 de locuitori, o fabrică mare de spirt, o biserică și o școală. În 1925, cele două comune făceau parte din plasa Bilciurești a aceluiași județ. Comuna Finta avea
Comuna Finta, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301170_a_302499]
-
Primară "Vasile Teleoacă". Proiectul presupune: Introducere sistem de canalizare (2007); Introducere rețea de alimentare cu apă și stație de epurare a apei (2007-2008); Asfaltare drumuri de interes local (2011); Crearea și dotarea infrastructurii aferente serviciilor sociale tip after-school. Balastiera este alcătuită din: •perimetru exploatare (5,5 ha cu posibilitate de extindere foarte mare); •stație de sortare și producere sorturi: - balast Natural 0 - 63 - balast Sortat 0 - 30 - nisip Sortat sau Concasat 0 - 4 - pietriș Sortat sau Concasat 4 - 8 - pietriș Sortat
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
im anul 1907 de G. Murgoci-Munteanu, care începând de la Rm. Vâlcea, cercetează Ocnele Mari, Bunești, Govora și Păușești-Măglași. Alte cercetări au fost făcute după anul 1949. Din cercetările efectuate rezultă că teritoriul comunei Păușești-Măglași se încadrează în zona dealurilor subcarpatice, alcătuite din roci sedimentare. Analizând reprezentarea reliefului după altitudine se constată că cea mai mare parte din suprafața de teren a comunei se află la altitudinea specifică dealurilor subcarpatice - între 400 m - 700 m. Acest cadru cuprinde o zonă de depozite
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
văii Șiretului. Culturile agricole tipice sunt: cartoful, sfecla furajera și de zahăr, porumbul, grâul și floarea soarelui. O bună parte din terenurile comunei sunt pășuni folosite pentru creșterea vacilor și a oilor. Pe dealul Șcheii există o pădure de foioase alcătuită de fagi, ulmi, frasini, stejari și carpeni.În lunca Șiretului predomina rachița, plopul și sângerul. Arbuștii sunt adesea representați de tufe de mure sălbatice și șoc. Solul este acoperit de cucuta și feriga. Meandrele nefolosite ale cursului Șiretului formează smârcuri
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
sud-est și vest. Uneori suflă crivățul, mai ales iarna, cu viteze ce ating 30 - 35 m/sec., aducând zăpadă, furtuni de zăpadă și ger, și sporadic vara, aducând un aer fierbinte și uscat din răsărit. Rețeaua hidrografică din zonă este alcătuită din râul Bahlui, pârâul Bahluieț și pârâul Budăi. Regimul hidrografic al acestor cursuri de apă se caracterizează prin variații ale nivelelor și debitelor, cu creșteri ale acestora primăvara și vara și cu scurgeri minime toamna și iarna. Cea mai importantă
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
ocupă de vite și căi (îi duc în pădure la păscut, pe pășunea de lângă izvor). Se comercializează în cantități mici toate roadele. Casele bătrânești sunt construite din chirpici, iar acoperișul are pantă mică, întrucat precipitațiile sunt reduse. Casă tradițională este alcătuită dintr-un hol, o bucătărie de iarnă și/sau una de vară, camera de zi/dormitor și odaie de curat, unde de regulă era ținută zestrea.
Horpaz, Iași () [Corola-website/Science/301285_a_302614]
-
singur sat cu același nume că și comuna. În 1968, comuna a trecut la județul Iași. În comuna Dobrovăț se află mănăstirea Dobrovăț, ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolele al XVI-lea-al XX-lea, ansamblu alcătuit din biserică „Pogorârea Sfanțului Duh” (1503-1504), biserica-paraclis „Sfanțul Gheorghe” (1743), turnul-clopotniță (1743) și zidul de incinta (secolul al XVIII-lea). În rest, alte patru obiective din comuna sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași că monumente de interes
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
anii 1940, 1951, 1952, 1965, 1971, 1981, 1983 dar și în perioada 1991-1994 pe teritoriul satului Pocreaca dau mărturii ale locuirii acestei vetre de sat încă din epoca neolitică (aprox. sec. IV î.e.n.). Astfel în Repertoriul arheologic al jud. Iași, alcătuit de cercetătorii Vasile Chirica și Marcel Tanasachi sub egida Institutului de arheologie și istorie “A. D. Xenopol” din Iași sub redacția lui Vasile Chirica, sunt înscrise toate datele referitoare la descoperirile arheologice realizate în județul Iași și deci inclusiv pe raza
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
90,62%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (3,2%). Pentru 5,31% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Fundurile a județului Vaslui și era alcătuită din satele Țibănești, Jigorani, Gârbești și Lingurari, având în total 1216 locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Tângujei, formată din satele Tângujei
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
începând cu eneoliticul final și sfârșind cu perioada medievală. Celelalte patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (1784) din Griești; (secolul al XVIII-lea) din Vălenii; (1813) din satul Jigoreni; și ansamblul conacului Petre P. Carp din Țibănești, ansamblu alcătuit din conacul propriu-zis (secolul al XIX-lea), biserica „Adormirea Tuturor Sfinților” (1819) și mausoleul familiei Carp (monument din 1819 clasificat ca monument memorial sau funerar). În anul 2014, comuna Țibănești era cea mai săracă din județul Iași.
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
majoritar de valahi (români), cu propria biserică ortodoxă. Conform datelor recensământului din 1930 numără 5.184 locuitori, dintre care 4.647 germani (89,64%), 406 români (7,83%), 120 maghiari (2,31%), 3 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 4.763 romano-catolici (91,87%), 384 ortodocși (7,40%), 10 reformați (calvini), 10 evanghelici (lutherani), 9 greco-catolici, 3 mozaici și 5 nedeclarați. Populația: Spre deosebire de Giarmata, în trecut populată masiv de germani, Cerneteazul a rămas un sat românesc în care
Cerneteaz, Timiș () [Corola-website/Science/301350_a_302679]
-
ca număr, fie din cauza inundațiilor frecvente, fie din cauza migrației spre oraș. La recensământul din 1930 s-a înregistrat schimbarea balanței demografice în favoarea slovacilor. Cu toate că populația totală a scăzut, românii i-au întrecut pe slovaci în jurul anilor 70. În prezent românii alcătuiesc circa 60% din populație iar slovacii 35%. Conform recensămintelor, populația a evoluat astfel: Din punct de vedere confesional, distribuția populației reflectă caracteristicile etnice și culturale ale celor două comunități majore care formează majoritatea locuitorilor. Conform datelor de la recensământul din 2002
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
blazoanele familiale. Oficial, în Imperiul Austriac stema Transilvaniei a fost instituită prin decret pe vremea împărătesei Maria Terezia, în 1765, la trei zile după ce Principatul Transilvaniei a fost ridicat de către aceasta la rangul de Mare Principat, pe 2 noiembrie. este alcătuită dintr-un scut tăiat de un brâu roșu îngust. În cartirul superior, pe fond albastru, se află o acvilă ieșindă neagră, cu capul spre dreapta, cu cioc de aur și limbă roșie, însoțită de un soare de aur în dreapta și
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
a devenit în majoritatea covârșitoare, românească. Condițiile economice s-au înrăutățit. Abia după 2000 ele au cunoscut o îmbunătățire. Conform datelor disponibile de la recensăminte, populația din Stamora Germană a evoluat astfel: Conform recensământului din 2002, populația din Stamora Germană este alcătuită din 758 de ortodocși (85%), 128 de romano-catolici (14%) și sub 1% de alte religii. Credincioși ortodocși se reunesc la capela „Sf. Ilie”, un lăcaș care datează din 1886. Parohia romano-catolică a fost desființată în 1992. Ruga are loc pe
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
Pentru 5,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 4.233 locuitori, dintre care 2.361 germani, 1.575 sârbi, 108 români, 91 țigani, 69 maghiari ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 2.357 romano-catolici, 1.769 ortodocși, 57 luterani, 12 reformați ș.a. În 1968, din 4.808 locuitori, 1.635 erau români, 1.558 germani, 1.138 sârbi, 244 maghiari, 233 alții.
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
numele unei publicații juridice, înființată în anul 1921, sub conducerea lui Constantin Hamangiu, consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție. Publicația „” a debutat în 1921 printr-o apariție lunară, organizată în 10 Caiete pe an, la sfârșitul căruia se alcătuia un index alfabetic general aferent întregii materii cuprinse în cele 10 Caiete, legate împreună spre a forma un singur volum. Structura inițială a periodicului prezenta o sistematizare în patru părți: Publicația urma ca organizare modelul revistelor franceze renumite ale timpului
Pandectele române () [Corola-website/Science/301427_a_302756]
-
români, 25,8% germani, 14,7% evrei, 8,3% maghiari. Ca limbă maternă în mediul urban domina limba română (48,5%), urmată de germană (26,9%), idiș (13,9%), maghiară (9,0%) ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 38,7% greco-catolici, 23,8% lutherani, 14,9% mozaici, 10,4% ortodocși, 6,5% romano-catolici, 5,3% reformați ș.a.
Județul Năsăud (interbelic) () [Corola-website/Science/301432_a_302761]
-
românesc", în genere, ci numai "sate românești", aproape fiecare sat fiind o "varietate originală", pe "aceeași temă". Mai sintetic, Vasile Miftode, caracterizând satul și orașul ca medii specifice de existență umană, susține că satul reprezintă "o comunitate socio-economică relativ autonomă, alcătuită dintr-un conglomerat de gospodării individuale țărănești și dintr-o rețea specifică de statusuri și roluri legate de muncile agricole și de o anumită viață politică, morală și culturală". Fără intenția de a formula o nouă definiție în acest context
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
factorul genealigic, deși preponderent, încetează de a mai fi exclusiv, întrucât apar elementele unei colectivități locale în plin proces de specializare sub presiunea satisfacerii unor trebuințe în permanență diversificare. Criteriul rudeniei, opinează specialiștii, orânduiește indivizii devălmași (composesori) înlănțuindu-i biologic, alcătuind spițe de neam în interiorul unităților sociale ce le-au adoptat, formă ce va supraviețui peste veacuri. Și la noi, deci, proprietatea comună asupra pământului în comunitățile gentilice și în obștile sătești formează, în realitate, punctul de plecare al oricărei istorii
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Albina, Rudicica și Urseni. Actuala echipa managerială își propune să reconstruiască, prin recuperarea memoriei colective a localității, structurile adminitrative originale care i-au conferit profil identitar vechei localități Moșnița Veche, prima comunitate, în ordine istorică, dintre cele care în prezent alcătuiesc comuna Moșnița Nouă. 2.4. Repere statistice ale istoriei satului Moșnița Veche În documentarea din data de 7 iulia 2008 de la Muzeul Banatului, echipa de proiect a primit, prea completarea băncii de date referitoare la memoria instituțională a localității Moșnița
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]