40,634 matches
-
Își are izvorul În lipsa de iubire. Totuși, a vorbi despre Ithaca nu Înseamnă neapărat a evoca o insulă și a-l imagina pe Ulise cultivînd butași de viță de vie. Ce este ea, așadar? Eșecul aventurii? Refugiu? Un eldorado al amintirilor? O fugă din abstract În concret? Punctul de unde un destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri se confundă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prea mult timp fără să ne simțim foarte singuri? Filosofia greaca s-a Încheiat, ca și arta Eladei, cu negarea drumurilor pe care, amîndouă, și-au cîștigat gloria. Să deducem de aici că Ulise coboară În Ithaca numai ca să moară? Amintirea Ithacăi e corabia ce-l va duce pînă la urmă În insula natală. Dar În Ithaca se poate ajunge și prin speranță. E un țărm pe care În același timp Ulise și-l amintește și l-a visat. El reprezintă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu o lumină primejdioasă, spun totodată că ea Îmi dă o libertate față de care ar trebui să fiu circumspect, după cum Într-o noapte ca aceasta, cînd Întreg universul depinde de vuietul mării, n-ar fi prea greu de dovedit că amintirile sporesc singurătatea... Dar cunosc dinainte cum se va termina acest silogism. Pentru că obsesia memoriei, pe care nu mă feresc s-o numesc astfel și vreau s-o justific, mi-o explic mai ales ca un criteriu moral, ca și adevărul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ulise, tot ce poți Învăța din acest exemplu ca să eviți suferința. Și În primul rînd Învață să uiți. Ce sens are țărmul pe care nu-l poți uita? Acolo valurile spală la fel stîncile și n-a rămas nimic din amintirea voastră. Zeii s-au despărțit de oameni cînd și-au sacrificat trecutul ca pe un animal și l-au ars. Dacă vreți Într-adevăr să deveniți nemuritori, Începeți cu asta, Învățați să uitați. Altfel, memoria vă, va Împovăra din ce În ce mai mult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de oameni cînd și-au sacrificat trecutul ca pe un animal și l-au ars. Dacă vreți Într-adevăr să deveniți nemuritori, Începeți cu asta, Învățați să uitați. Altfel, memoria vă, va Împovăra din ce În ce mai mult pînă vă va ucide. Fără amintiri, veți fi ușori și limpezi. Ca și cum În clipa aceasta ați venit pe lume. Veți vedea cum una după alta amintirile se scufundă ca niște corăbii Înecate, de care nu mai are nimeni nevoie. Să Începem, așadar. Luați aceste plante de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deveniți nemuritori, Începeți cu asta, Învățați să uitați. Altfel, memoria vă, va Împovăra din ce În ce mai mult pînă vă va ucide. Fără amintiri, veți fi ușori și limpezi. Ca și cum În clipa aceasta ați venit pe lume. Veți vedea cum una după alta amintirile se scufundă ca niște corăbii Înecate, de care nu mai are nimeni nevoie. Să Începem, așadar. Luați aceste plante de lotus. Învățați să trăiți clipa care vi se oferă...) Dar se poate spăla memoria ca puntea unei corăbii? Un val
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În afară de faptul că sînt goi În fața mării și a celor care coboară pe țărmul lor? O noapte de primăvară pe țărmul mării, Într-o cameră ai cărei pereți subțiri vibrează la fiecare val mai puternic, nu se poate dispensa de amintiri oricît m-ar irita gîndul că memoria mea are uneori voluptatea de a mă transforma În obiect al ei. Și nimeni nu mă va convinge că fiecare clipă ia tot ce-a adus, cum declară un personaj al lui Gide
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
felul acesta vom lăsa loc viitorului să Înflorească iar bucuria va găsi cuibul gol. Ulise a Înțeles, se pare, că amnezia nu este numai o boală a trecutului, ci și a viitorului. Ea ne golește nu numai de trecut, de amintiri, cum credem În mod obișnuit, ci În egală măsură și de viitor, uitînd ce-am sperat. Ah, iluzia că fiecare zi Începe cu ea Însăși și sfîrșește cu ea Însăși, ar putea conchide Ulise, după care va pleca În grabă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de Înot În apa plină de presimțirea zorilor m-ar spăla de orice insomnie. Așa, trebuie să mă mulțumesc să ascult valurile. Tot n-am altceva mai bun de făcut. Și În timp ce un val după altul se sfărîmă la țărm, amintirile cele mai diverse ies la suprafață. CÎndva, În adolescență, mă miram că În proverbele latine Fortuna are totdeauna un obraz sticlos, insensibil și fragil. Nenorocul era exprimat de romani infinit mai frumos: o femeie Întinsă pe o corabie fără catarge
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu izbutim să ne apărăm singuri. „Și va mai fi ce se cuvine”, sînt tentat să repet după Duiliu Zamfirescu. În realitate, e mult mai greu să ții calm o balanță care cîntărește propriul tău destin. Simt cum Înlăuntrul meu amintiri vechi continuă să lucreze ca apa care șiroiește din tavanul peșterilor calcaroase, mă modelează și poate mă schimbă fără știrea mea. Din unele puncte de vedere, chiar sînt altul acum. Mă uit și la acest Siva de fildeș, dansînd, adus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lăsat acasă o Afrodită de gips, fără valoare estetică, la care țin Însă foarte mult și pe deasupra ar fi adecvată derivelor mele prin mitologia elină... Și totuși sînt destule lucruri pe care aș vrea să le uit. Știu că Între amintiri nu voi fi niciodată pe deplin fericit. Va exista totdeauna primejdia ca mîna să se Întindă În gol. Soluția cea mai cuminte e, probabil, aceea de a reveni la dragostea pentru ceea ce se afla afară acum. Adevărata mea șansă e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
numai limita, ci și singura speranță a mării. Și În timp ce respirația cenușie a zorilor clarifică golful, mă gîndesc că nimeni n-a iubit, probabil, mai mult Elada decît cei care i-au anunțat naufragiul iremediabil. Rămîne ca fiecare să aibă amintirile pe care le merită, ar adăuga Oedip. Ahile La naștere, mama sa, Tetis, Îl cufundase pe Ahile În apa Styxului și-l făcuse invulnerabil, cu excepția călcîiului de care-l ținuse De ce În Styx? Inutil să mai reamintim că Styxul era
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mea Îndărătnică nu vrea să priceapă că e o lege firească să nu mai am harul de a mă desprinde din cuvinte și de a mă apropia de lucruri cu simplitatea de la Început, cînd Întreg acest peisaj Îmi aparținea fără amintiri... Între noi și lucruri se așterne umbra subțire a vîrstelor noastre trecute și de la o vreme nu mai vedem obiectele ca atare, ci, privindu-le, ni le amintim . CÎnd mă reîntorc acolo, mă gîndesc uneori astfel și la mine Însumi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
le amintim . CÎnd mă reîntorc acolo, mă gîndesc uneori astfel și la mine Însumi și parcă aștept să mă alunge lumina ascuțită a dimineții care aprinde mai Întîi florile galbene de lingă garduri... Dar numai după ce coborîm din Olimp avem amintiri. CÎt timp ne-am aflat În el n-a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-am Învățat, ca să numim cu el tocmai regretul, iar melancolia am descoperit-o cînd ne-am uitat În urmă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru a-și umple brațele de ele. Pe Munte n-a curs sînge (dacă trecem peste fraza lui Lautreamont, că nici toată apa mării n-ar fi destulă pentru a spăla o pată de sînge intelectuală), Însă pe potecile pustii amintirile par după un timp o eroare. Sus, pe ultima creastă, vîntul nu mai șlefuiește În piatră decît figura sfinxului de la piramide cu ochii ațintiți În gol. El nu aude nimic din zgomotele de jos, nimic din ceea ce provoacă teamă și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca să nu am nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum vulturul bate din aripi, toate amintirile mele se stîrnesc. El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci. Vulturul care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara ascuțită a vulturului, mă năpădesc amintirile ce-mi redau libertatea față de cerul indiferent de deasupra mea. Cunosc un secret, fatal pentru desfrînatul stăpîn al Olimpului, În schimbul căruia el l-ar trimite Îndată pe Heracles să mă dezlege. Dar zeii nu pot fi detronați decît astfel. A
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
astfel. A-i disprețui Înseamnă a-i face vulnerabili. Căci din moment ce ei au trimis vulturul, Înseamnă că nu mi-au iertat Întîmplarea cu focul. Îi Înfurie memoria mea și vor s-o rupă În bucăți; dar vrînd să-mi ucidă amintirile, mi le Îndîrjesc. Mă simt puternic și liber, iar buzele mele În loc să surîdă, tremură de durere și de dispreț. Mai degrabă mă Însoțesc cu șerpii decît cu stînca. Ar trebui să le strig zeilor: Iată de ce am furat focul și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Sub acești chiparoși, În locul sfatului de a nu se apropia prea mult de soare, Dedal i-a spus, poate, fiului său altceva... Trebuie să fii ușor, să-ți pierzi greutatea dacă vrei să zbori. Sau să plutești. Limpede. Fără nici o amintire care să te Împiedice. Nu poți tîrÎ după tine memoria pe cer. De aceea trebuie să alegi. Sau Îți aduci aminte sau zbori. Mai bine renunță dacă simți că aripile nu sînt străvezii și o singură amintire nu-ți dă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Limpede. Fără nici o amintire care să te Împiedice. Nu poți tîrÎ după tine memoria pe cer. De aceea trebuie să alegi. Sau Îți aduci aminte sau zbori. Mai bine renunță dacă simți că aripile nu sînt străvezii și o singură amintire nu-ți dă pace. Destinul celor stăpîniți de memorie e pămîntul, nu cerul. Ca să ajungi la soare trebuie să fii ca un fulg. CÎnd te vei prăbuși, din corpul tău nu va mai curge sînge... Zborul lui Icar a fost
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
propria-i fantomă... dar nu, simt că voi rămîne toată viața credincios acestor nopți și acestor zile legănate de valuri, cu toate că marea e la fel de generoasă cu cei infideli, ca și Ariadna, și Îi lasă să plece nestingheriți... Apoi, dintr-odată, amintirile. Anteu renaște odată cu memoria. Zeii dorm În stînci, În nisipul și apa mării. Trîntindu-se la pămînt, În nisipul cald, el reface legătura cu zeii. Căci e limpede că un Anteu lovit de amnezie n-ar mai putea vorbi astfel... (...E
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sînge. E numai dragoste și recunoștință. Nimic nu-mi lipsește cînd mă tăvălesc În nisipul plin de soare și mă simt ca o tulpină care pentru a se usca trebuie smulsă din pămînt. Tot trupul meu se umple atunci de amintiri, cum se umplu măslinii primăvara de sevă. Și sînt fericit că nu m-am Înstrăinat. Deasupra mea păsările zboară, țipînd de bucuria zborului, Însă eu știu că dincolo de gloria care uită se ascunde moartea. Brațele lipite de nisipul fierbinte zvîcnesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-i Împrospătează forțele este și lanțul său invizibil. Dar ce e libertatea de a rătăci printr-un pustiu pe care inima mea Îl refuză? Întorcîndu-se, Anteu o face pentru a-și reîntări puterile, nu pentru a-și fixa cortul Între amintiri. Vrea numai să nu se piardă de sine Însuși, să nu uite unde sînt Îngropați morții săi, să revină și să atingă aceste morminte și să se ridice apoi mai drept și mai decis. Dacă n-ar simți nevoia să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lovește scaeții, În aer se ridică o ușoară ceață prăfoasă amestecîndu-se cu lumina. Nimic, aici, nu iese din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit. Dar iarba plină de mirosurile verii mă Îmbată ca un alcool tare și mă umple de amintiri. Există În această senzație ceva care mă face fericit și trist În același timp. Poate faptul că n-am stat de multă vreme, ca acum, negrăbit, sub un arbore ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ar fi putut să-l Înțeleagă uitîndu-se În asfințit cum se lungesc umbrele chiparoșilor pe iarbă. Dar de ce-ar face un lucru care li se potrivește numai oamenilor, iar pentru zei nu Înseamnă nimic? Pe deasupra, leii vor să șteargă amintirea faptului că un singur răspuns a putut ucide sfinxul trimis de Hera la Theba. Mai ales că nu s-au așteptat ca Oedip să creadă În acest cuvînt și să-l rostească. Pentru ei omul nu e decît o jucărie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]