40,574 matches
-
atribuită lui Hegel de către Kojève ; în fapt, este o teză născocită de acesta din urmă. Ea reprezintă mai mult gândirea proprie a lui Kojève decât a lui Hegel. Neoconservatorul american Francis Fukuyama, în "Sfârșitul istoriei și ultimul om", dezvoltă o teză similară, dar cu un scop opus gândirii marxiste a lui Kojève : sfârșitul istoriei ar fi apariția liberalismului și a economiei de piață, nu a societății fără clase.
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
și Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1925-1932) și apoi, în paralel, Facultatea de Litere și Filosofie (secția de sociologie) și Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, obținând ambele licențe în 1936. A obținut un doctorat în filosofia dreptului cu teza "Conceptul și ideea dreptului la Rudolf Stammler" (1939) și un doctorat în filologie hispanică, cu teza "Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias" (1971). În 1939 este numit asistent universitar la Catedra de filosofia dreptului, activând în această calitate până în
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
secția de sociologie) și Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, obținând ambele licențe în 1936. A obținut un doctorat în filosofia dreptului cu teza "Conceptul și ideea dreptului la Rudolf Stammler" (1939) și un doctorat în filologie hispanică, cu teza "Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias" (1971). În 1939 este numit asistent universitar la Catedra de filosofia dreptului, activând în această calitate până în 1944, când este detașat ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Madrid (1944-1946
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
din București (1952-1957). A beneficiat de o bursă „Humboldt” la Universitatea din Tübingen (1969-1970; 1971) și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn (1991). Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate cu o teză de doctorat în filologie intitulată "Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
română la Universitatea Sorbona până în 1938. Reîntors în România, este numit asistent (1938-1939; 1940-1943) la Catedra de limba greacă, apoi la cea de limba latină (condusă de prof. Niculae I. Herescu) ale Universității din București și își susține în 1939 teza de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
ale Universității din București și își susține în 1939 teza de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea. Publică în anul următor colecția de studii clasice "Problèmes de critique
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
la Catedra de Literatură comparată ale Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, unde a predat disciplinele Folclor, Estetică, Etnologie, Mitologie și religie. A obținut în 1971 titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "„Șezătoarea” în contextul folcloristicii" (elaborată sub îndrumarea prof. Mihai Pop), despre revista "Șezătoarea", prima revistă românească de folclor, publicată de Arthur Gorovei în anul 1892, la Fălticeni. A fost conducător de doctorate în etnologie. A mai predat în perioada 1992-2002
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
România este angajat la Muzeul Limbii Române din Cluj, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, lucrând ca asistent la fonetică experimentală, șef al secției bibliografice și al bibliotecii, apoi administrator (1940-1945). În anul 1931 obține un doctorat magna cum laude, cu teza "Edgar Quinet și românii", continuându-și în paralel cercetările cu privire la literatura transilvăneană și cercetările de literatură comparată. Studiul "Michelet și românii" (1935) este premiat de Academia Română în 1937, în urma raportului lui Nicolae Iorga. Este cooptat în învățământul universitar, fiind numit
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
1950-1953), liceul la Oradea (1953-1955) și Vadu Crișului (1955-1956) și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, secția română-istorie (1956-1960), pe care a absolvit-o ca șef de promoție. A obținut în 1970 titlul de doctor în filologie cu o teză despre criticul literar transilvănean Ilarie Chendi, avându-l ca conducător științific pe prof. Iosif Pervain. După absolvirea facultății a lucrat ca profesor la Săcueni-Bihor (1960-1961), muzeograf la Muzeul Banatului din Timișoara (1961-1962), profesor la Liceul din Aleșd (1962-1963). În 1963
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
ieșit la pensie. Este începând din 1994 conducător de doctorat în istoria literaturii române la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca și apoi la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A condus peste 40 de teze de doctorat. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, și președinte al Despărțământului Cluj al "Astrei" (din 2000), conducând în această calitate revista Astra clujeană. A fost numit președintele Federației Ortodoxe Române, vicepreședintele Asociației Române de Istorie a
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
acestea, această cultură de masă poate la fel de bine să aibă efecte perverse și să producă o formă de "depolitizare". Acest lucru este demonstrat de către lingvistul Raffaelle Simone în cartea sa intitulată ""Le Monstre doux"" ("Monstrul blând"). Pentru a-și ilustra teza, el se bazează pe exemplul Italiei contemporane, marcată de "berlusconism"; acesta din urmă cuprinde, de fapt, semnificația acestei noi forme de "totalitarism blând" (soft) în care porunca: "Distrează-te și consumă!" face ca figurii cetățeanului să i se substituie cea
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
fie subordonat Bisericii și trebuie să contribuie nu numai la asigurarea cerințelor materiale, ci și spirituale ale membrilor săi, astfel încât fiecare cetățean să fie un bun creștin. Mai mult, papa, ca reprezentant suprem al divinității, are dreptul să sancționeze monarhii, teză care avea să aibă o importanță deosebită în evoluția relațiilor politice medievale. În ceea ce privește individul, acesta trebuie să se supună legilor instituite de stat, legi care sunt de trei tipuri: Unele din conceptele lui Toma d'Aquino (în speciale cele inspirate
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ideea naturii sociale a omului (ca și Aristotel) și definește statul ca o instituție socială suficientă, pentru care dreptul reprezintă un produs al vieții statale, în opoziție cu dogma creștină, unde statul avea ca temei dreptul divin. De asemenea, afirmă teza separării statului de Biserică. Mai mult, Biserica ar trebui să-și desfășoare activitatea sub controlul instituțiilor statului ca unic reprezentant al poporului suveran. Ca și Aristotel, Marsilio de Padova menționează cele trei forme corecte de organizare a statului (monarhia, aristocrația
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
puteri supreme a poporului, deci programul său politic era asemănător cu cel al comunismului utopic. Fondator al calvinismului, Jean Calvin a transformat Geneva într-o adevărată republică teocratică. A susținut că salvarea omului depinde numai de divinitate. Totuși în această teză a predeterminării a introdus un element nou prin care a eliminat extremismul fatalismului, ceea ce reprezintă trăsătura definitorie a calvinismului: deoarece omul nu își poate cunoaște destinul, acesta trebuie să se comporte urmărind cea mai bună soluție pentru sine. De aici
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
puterea despotică care se transmite prin moștenire. În opinia sa, națiunea constituie cadrul natural în care se definește omul și cultura sa. Herder a militat împotriva discriminărilor culturale și a împărțirii popoarelor în cele superioare și în cele inferioare, propagînd teza formării conștiinței naționale a poporului german și formând cerința unificării stătulețelor într-un stat unic german, de aceea poate fi considerat părintele al naționalismului. Lessing era adeptul dreptului natural al omului indiferent de apartenența socială sau religioasă. Prin încercarea de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Sıcak Nal, Roman Kahramanları și Yasak Meyve. A scris articole în ziare pentru o anumită perioadă de timp. Nuvelele sale au fost tipărite de către Inkılap Yayınları sub titlul "Babalar ve Kızları" ("Tați și fiice"), în 2005. Piesa radiofonică, "Çalınan Tez" (Teza furată) a primit un premiu din partea Radioteleviziunii turce (TRT). În plus, el s-a aventurat și pe tărâmul ficțiunii pentru tineret cu "Güzelçamlı ' nın Kayıp Panteri" (Pantera pierdută a lui Güzelçamlı), care a fost publicată în 2006 de Can Yayınları
Hikmet Temel Akarsu () [Corola-website/Science/337196_a_338525]
-
2006. Teatrul de Stat din Antalya a pus în scenă o adaptare după piesa Ömer Seyfettin; Asilzadeler (Nobili), în sezonul 2008-2009. El este membru al fundației Pen Club, al Sindicatului scriitorilor turci și al Camerei turce de Arhitectură. "Çalınan Tez, "Teza furată"", Piesă radiofonică, TRT "Tașhan, "Tașhan"", Piesă radiofonică, TRT Yurtdıșı Sevdası, "Adorație pentru străinătate", Piesă radiofonică, TRT
Hikmet Temel Akarsu () [Corola-website/Science/337196_a_338525]
-
iar următorii cincisprezece ani a fost redactor la revista „Urzica”, perioadă în care și-a descoperit și exersat componenta umoristică a scrisului. Debutează în revista Ramuri (1964). Colaborează, ca student, la Viața studențească, Amfiteatru, Luceafărul. Își ia licența cu o teză despre Vasile Voiculescu, în a cărui notă realist-magică își va scrie propriile cărți. A debutat editorial cu un volum de schițe și povestiri Mezareea (1974), recenzat în cele mai importante reviste literare ale momentului. Au urmat un roman, Crisalide (1977
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
considerația că ambele drepturi sunt la fel de egale și absolute, iar aceste conflicte sunt rezolvate prin alegerea răului mai mic sau prin argumente de ordin moral[39]. Totodată, interdicția torturii a dobândit statutul de drept absolut întrucât s-a bazat pe teza morală că nu există o violare mai mare a demnității umane[40]. De asemenea, nu există garanția că, folosind tortura ca manieră de interogare, informațiile obținute astfel sunt corecte, existând o posibilitate mai mare ca aceste informații să fie compromise
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
este o profesoară universitară, o romanista și o romanista franceză, care actualmente preda la Universitatea din Calabria, Italia. Doamna profesoară Gisele VANHESE a absolvit un doctorat la Universitatea din Liege cu o teza de filologie romanica prezentînd o teza privind literatura franceză sub conducerea Prof. Maurice Piron ( editor al ultimului volum dintr-o Istorie a Limbii Franceze, avîndu-i coautori pe Brunot și Bruneau) și a profesorului Jean-Marie Klinkenberg, membru al grupului MU de
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
este o profesoară universitară, o romanista și o romanista franceză, care actualmente preda la Universitatea din Calabria, Italia. Doamna profesoară Gisele VANHESE a absolvit un doctorat la Universitatea din Liege cu o teza de filologie romanica prezentînd o teza privind literatura franceză sub conducerea Prof. Maurice Piron ( editor al ultimului volum dintr-o Istorie a Limbii Franceze, avîndu-i coautori pe Brunot și Bruneau) și a profesorului Jean-Marie Klinkenberg, membru al grupului MU de "Retorica generală", autorii unui oarte cunoscut
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
modele transpersonale de psihoterapie, revizuite de Cortright, sunt modelele lui Ken Wilber, C. G Jung, Michael Washburn, Stanislav Grof și Hameed Ali. Dr. William J. Barry a definit psihologia transpersonală ca o validă metoda de cercetare în domeniul educației, în teza sa de doctorat și în dezvoltarea teoriei calității transformaționale (CT).Au existat aplicații pentru studiile privind afacerile și managementul. Alte disciplină transpersonală , cum ar fi antropologia transpersonală și studiile transpersonale ale afacerilor sunt enumerate printre discipline transpersonale. Arta transpersonală este
Psihologia transpersonală () [Corola-website/Science/337330_a_338659]
-
și traducătoare, din 1973. Studii (primare, gimnaziale și liceale la Petroșani, între anii 1957 și 1968. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității București, secția limba română-rusă, în 1974. Doctoratul la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 2003, cu o teză intitulată "O teorie asupra fantasticului. Cu aplicații în proza lui Mircea Eliade și Vasile Voiculescu." Profesor, bibliotecar, purtător de cuvânt și șeful relațiilor publice la Prefectura Neamț, Primăria municipiului Piatra-Neamț și Consiliul județean Neamț. Director al Casei Prieteniei Neamț-Champagne-Ardenne (din
Lucian Strochi () [Corola-website/Science/337366_a_338695]
-
(n. 18 decembrie 1933, Udine, Friuli-Venezia Giulia - d. 7 iulie 2016,Torino) a fost medievalist și scriitor italian. Lector universitar, traducător și autor de române istorice, a absolvit în 1956 în literatura modernă laUniversitatea din Torino, cu o teza despre literatura germană. s-a născut în Udine , în 1933, apoi, după o ședere de patru ani de la Rovereto , unde a trait încă din copilărie, familia sa mutat la Torino (1937). În anii care au urmat de doctorat, ea a
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
Suceava. A studiat la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1990, ca șef de promoție. În anul 2001, la aceeași instituție de învățământ superior, a obținut titlul științific de doctor în drept, cu teza de doctorat „Punerea în executare a pedepselor principale”. În anul 1990, Dan Lupașcu a fost numit judecător stagiar la Judecătoria sectorului 5 București, instanță la care, din decembrie 1994 și până în august 1997, a fost delegat ca vicepreședinte. Ulterior a
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]