42,455 matches
-
menținut o corespondență regulată cu cumnata ei, regina Margareta de Navara, și când aceasta a fost ostracizată de restul familiei regale, ea și-a pus jumătate din veniturile din Franța la dispoziția Margaretei. Elisabeta a murit la 22 ianuarie 1592 victimă a pleureziei la vârsta de 37 de ani și a fost îngropată sub o lespede de marmură simplă în biserica mănăstirii ei.
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
Henric al III-lea este nevoit să cedeze, iar în 6 mai 1576 este proclamat Edictul de la Beaulieu numit și "La paix du Monsieur", edict care permite libertatea de cult a protestanților pe tot teritoriul Franței. În cele din urmă, victimele masacrului din Noaptea Sfântului Bartolomeu sunt reabilitate. Francisc primește Anjou și o compensație substanțială. Se împacă cu regele și își reia triumfător poziția la curte cu titlul de "Monsieur". După ruptura cu Filip al II-lea al Spaniei, proviincile Țărilor
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
257, art. 266 - 270, art. 2791, art. 312 și art. 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive; b) infracțiunile săvârșite cu intenție, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei; c) infracțiunea de spălare a banilor, precum și infracțiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri; d) infracțiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta privește sistemul bancar; d1) infracțiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială; e) alte infracțiuni date prin
Tribunal () [Corola-website/Science/316514_a_317843]
-
Tot în 1990, Baresi a reușit din nou să câștige tripla Cupa Campionilor Europeni - Supercupa Europei - Cupa Intercontinentală. În finala Cupei Campionilor Europeni, cu Baresi titular, Milan a trecut de Benfica Lisabona cu scorul de 1-0. În finala Cupei Intercontinentale, victima Milanului a fost Olimpia Asuncion (Paraguay), italienii trecând de sud-americani cu scorul de 3-0, iar Supercupa Europei a fost adjudecată de rossoneri după o victorie împotriva conaționalilor de la Sampdoria. În 1992, după un sezon în care a evoluat în 33
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
are un dramatism cum în puține cazuri am văzut; o scriitură de asemenea extraordinară, îmbinând timpurile narative magistral, prezentul și imperfectul evocării, aș spune teribil, încât pe alocuri mi-a indus un soi de atitudine tragică, prin aceea că omul victimă a istoriei devine un învingător. (...) Această poveste a unor învingători - care își pierd averea, își pierd copiii, care se strămută mereu, sub vitregiile istoriei - este o dominantă teribilă a cărții dlui Lazu. În totul avem de-a face cu o
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
Hâim Luzzatto, împreună cu soția sa, Tzippora, fiul lor și câțiva învățăcei. Luzzatto fusese excomunicat de un numar de rabini din Italia și Olanda care îl considerau eretic. El a cunoscut la Akko câțiva ani de liniște, în anul 1747 căzând victima unei epidemii, împreună cu soția, fiul și alții. Ei au fost înhumați la poalele dealului Akko, dar după unele surse, la Kfar Yassif. Până la mijlocul secolului al XVIII -lea orașul s-a despopulat și a fost în paragină. Către sfârșitul secolului
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
evrei. În cursul celui de-al doilea Război din Liban din 2006 orașul a fost bombardat cu rachete lansate dinspre Liban. În aceste atacuri au fost uciși câțiva locuitori.În 2008 s-a înființat o grădină publică care comemorează numele victimelor. Orașul are în prezent o componentă etnică mixtă,în care se coexista mai mult sau mai putin armonios. În octombrie 2008 în timpul sărbătorii religioase evreiești de Yom Kipur au izbucnit în oraș tulburări violente între locuitori arabi și evrei, după ce
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
conducerea de automobile și orice muncă. Locuitori ai cartierului au aruncat pietre asupra șoferului "intrus". Sistemul sonor de chemare la rugăciune al moscheilor din oraș a difuzat zvonul că arabi au fost atacați de către evrei și că s-au produs victime. Ca urmare tineri arabi au ieșit pe strada principală a Acrei și au început să spargă vitrinele magazinelor evreilor și să producă daune automobilelor parcate. Drept reacție, evrei au dat foc unor case arabe. Tulburările au durat câteva zile, încetând
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
la Cernăuți, unde dealtfel a și locuit vreme de 11 ani. Asemeni multor semeni de ai săi, Frieda Vigder a fost deportata, împreună cu întreaga familie, într-un lagăr din Transnistria și poate că nedreptatea ar fi transformat-o într-o victima, asemeni celor mulți deportați ce nu s-au mai întors, daca nu ar fi avut destulă voința ca să supraviețuiască. Autohtonii au fost ospitalieri cu străinii aduși forțat în mijlocul lor și, cu sprijinul lor modest, Frieda Vigder și-a transformat locuința
Frieda Vigder () [Corola-website/Science/316600_a_317929]
-
din pradă animală, care este mâncată ori de câte ori este întâlnită. Ea se hrănește cu viermi, larve, miriapode și chiar cu mici șopârle. Folosindu-se de miros și de pipăit, cârtița urmărește micile tuneluri făcute de eventuala pradă, pentru a-și prinde victimele. Poate căuta hrană la suprafață dupa ploaie. Blana mătăsoasă, de la alb-gălbui la cafeniu deschis, este lucioasă de la frecarea din timpul săpatului, și poate fi pătată cu un roșu închis de mineralele feroase din sol. Marsupiul femelei, în care poartă 1-2
Cârtița cu pungă () [Corola-website/Science/316612_a_317941]
-
de desfășurare a acțiunii: Veneția, 1457. Opera tratează ultimele zile ale dogelui venețian Francesco Foscari și înlăturarea sa din funcție pe data de 23 octombrie 1457. Este vorba de eternul conflict dintre dragostea paternă și conștiința datoriei. Familia dogelui cade victima unei uneltiri perfide, fiul dogelui (Jacopo) fiind acuzat de trădare și expulzat, tatăl trebuind să fie cel care pronunță și urmărește executarea sentinței. Acțiunea acestui act se petrece în Palatul Dogilor din Veneția. Dogele Veneției, Francesco Foscari, tatăl lui Jacopo
I due Foscari () [Corola-website/Science/316691_a_318020]
-
a societății. La primul Congres al Frontului Popular din Moldova este ales ca secretar responsabil al Sfatului și membru al Comitetului Executiv ale Frontului Popular. În perioada 1990-1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Autor al proiectelor de lege privind reabilitarea victimelor regimului totalitar de ocupație și despre controlul de stat. A publicat în presa periodică din Republica Moldova și România numeroase articole politice și de atitudine civică. La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al RSSM a aprobat tricolorul ca drapel de stat
Gheorghe Ghimpu () [Corola-website/Science/316679_a_318008]
-
Ghimpu a arborat Tricolorul. Îl vedeam de la Botanica. Am trăit emoții de nedescris, o stare sufletească nemaivazută, urmărind Tricolorul arborat pe clădirea Parlamentului. Asta a făcut-o Gheorghe Ghimpu. A fost un adevărat patriot". Gheorghe Ghimpu a fost președintele Asociației victimelor regimului comunist de ocupație și a veteranilor de război ai Armatei Române din Republica Moldova denumită, la Congresul IV din 11 iunie 2000, Partidul Național Român. Gheorghe Ghimpu decedează la 13 noiembrie 2000, în urma rănilor suferite într-un accident rutier petrecut
Gheorghe Ghimpu () [Corola-website/Science/316679_a_318008]
-
după terminarea unui meci din "Superclásico", 71 de persoane își pierd viața și alte 150 sunt rănite într-o busculada ivita la poarta numărul 12 a stadionului. Acest incident reprezintă cea mai mare tragedie cunoscută din istoria fotbalului argentinian, majoritatea victimelor fiind tineri. În anul 1966, în data de 6 iulie, la Londra, Argentina este desemnată de FIFA să găzduiască ediția a 11-a a Campionatului Mondial de Fotbal, ce urma să aibă loc în 1978. Pentru turneul final, argentinienii au
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
realizate de Éric Brejon și Marie-Pierre Sire, care au înființat firma Bréjon-Sire din Les Clouzeaux, specializată în produse de sticlărie. Vitraliile au fost finanțate în general de donații la nivel local, donatorii fiind personalități locale cu situație financiară bună, familiile victimelor războiului din Vendée, preoții și enorișii parohiilor rurale din zonă și asociațiile care se ocupau de memoria victimelor din Vendée. Nobilimea locală a finanțat un număr important din vitralii: contesa de Bernard a donat vitraliile bisericii La Madeleine din Angers
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de sticlărie. Vitraliile au fost finanțate în general de donații la nivel local, donatorii fiind personalități locale cu situație financiară bună, familiile victimelor războiului din Vendée, preoții și enorișii parohiilor rurale din zonă și asociațiile care se ocupau de memoria victimelor din Vendée. Nobilimea locală a finanțat un număr important din vitralii: contesa de Bernard a donat vitraliile bisericii La Madeleine din Angers, marchizul de Civrac pe cele ale bisericii din Beaupréau iar marchizul de Dampierre pe cele din Loroux-Béconnais. Niciun
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
violente, neuzuale în biserici realizate în secolele XIX - XX. Vitraliile "Masacrul de la Petit-Luc" din biserica Saint-Pierre din Les Lucs-sur-Boulogne evocă unul din masacrele cele mai cunoscute din perioada războiului din Vendée, notorietatea fiind datorată în special faptului că numele tuturor victimelor masacrului au fost consemnate. Masacrul a avut loc la 28 februarie 1794, când, din ordinul lui Martincourt, unul din adjuncții generalului republican Étienne Jean-François Cordellier-Delanoüe au fost executați 564 de locuitori, printre care și 109 copii având vârsta de sub 7
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
francezi în 1794 a fost reconstruită în intervalul 1850-1877, fiind sfințită abea la 21 septembrie 1884. Vitraliile bisericii au fost executate de Roger Degas între 1950 și 1960 și reprezintă diferite momente importante ale războiului din Vendée, unul fiind dedicat victimelor masacrului din localitate. Vitraliile comemorând "Masacrele de la Avrillé" care au avut loc între 12 ianuarie și 10 februarie 1794, când aproape 2000 de persoane arestate și închise la Angers au fost împușcate pe un teren, cunoscut sub numele de La Meignane
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, vitraliile fiind executate în 1956 de maistrul sticlar Degas. Un vitraliu al bisericii din Saint-Hilaire-de-Mortagne, al cărei autor este necunoscut, prezintă executarea a doi săteni din localitate, frații Pouilly. Nu există date asupra vieții acestor victime; ele fac parte din numeroșii oameni uciși de trupele republicane în timpul războiului din Vendée, a căror memorie mai rămâne vie în rândurile populației locale, chiar dacă sunt ignorate de istorici sau de oficialități. Este demn de menționat, că unele din masacrele
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
are în mână o pușcă și se poate presupune că pleacă la bătălie, tocmai pentru a-și apăra credința. Vitraliul este unul din cele două vitralii ale Capelei Martirilor din Saint-Martin-des-Tilleuls, ridicată în 1925 prin eforturile abatelui Boury pentru comemorarea victimelor din comună în timpul războiului din Vendée. Vitraliul "Împărtășania din poiana de la Fruchaud", așezat deasupra portalului de intrare, este cel mai mare din vitraliile bisericii Saint-Pierre din Chanzeaux. Vitraliul arată ceremonia de primă împărtășanie a unui grup de 500 de copii
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
În afară de reprezentarea din vitraliul lui Bonchamps, amintit anterior, abatele Simon-Jean Gruget este reprezentat și într-un vitraliu al bisericii din Avrillé, efectuând ritualul de iertare a păcatelor pentru martirii duși la execuție spre La Meignane. Numeroase vitralii sunt dedicate altor victime ale represiunii din Vendée. Сele patru doamne ale familiei de la Sorinière, unele din victimele civile cele mai cunoscute ale represiunii republicane din Vendée sunt: Biserica catolică le-a declarat martire ale credinței și au fost beatificate de papa Ioan Paul
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
într-un vitraliu al bisericii din Avrillé, efectuând ritualul de iertare a păcatelor pentru martirii duși la execuție spre La Meignane. Numeroase vitralii sunt dedicate altor victime ale represiunii din Vendée. Сele patru doamne ale familiei de la Sorinière, unele din victimele civile cele mai cunoscute ale represiunii republicane din Vendée sunt: Biserica catolică le-a declarat martire ale credinței și au fost beatificate de papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1984, fiind celebrate în ziua de 1 februarie
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
farmaciei spitalului, funcție pe care o avea în momentul arestării ei. Cele două călugărițe au fost martirizate în 1 februarie 1974, la Avrillé. Cele două martire au fost beatificate de Papa Ioan-Paul II în 19 februarie 1984 împreună cu alte 97 victime ale masacrului din Avrillé. Marie Louise Victoire de Donnissan s-a născut la Versailles la 25 octombrie 1772. La vârsta de 17 ani s-a măritat cu marchizul de Louis de Salgues de Lescure, pe care l-a însoțit în
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
favorabilă, pentru că regatul al cărui fondator, Bonifaciu de Montferat, căzuse luptând contra bulgarilor, în 1207, era foarte slăbit de plecarea multor cavaleri în Occident și nu mai avea ajutorul pe care îl constituia sub Henri imperiul latin din Constantinopol.) Era victima îndrăznețului despot al Epirului care intra în orașul Thessalonic la sfârșitul anului 1224 în urma unui lung asediu. Regatul latin al Macedoniei și Thesaliei încetase să mai existe. Puterea lui Theodor se întindea de la Adriatica la Marea Egee, cuprinzând vechiul teritoriu al
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
care a acuzat-o pe Jane Fonda. Teller a scris și un editorial care a apărut pe două pagini în "Wall Street Journal", numărul din 31 iulie 1979, intitulat „I was the only victim of Three-Mile Island” („Am fost singura victimă a [accidentului de la] Three-Mile Island”), care începea astfel: A doua zi, "The New York Times" a contraatacat cu un editorial în care a criticat articolul lui Teller, susținând că acesta a fost sponsorizat de „Dresser Industries”, firma care fabricase una dintre valvele defecte
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]