40,634 matches
-
ca Orfeu: zeița memoriei e Înfățișată susținîndu-și bărbia Într-o atitudine de meditație, dar de ce i-au Împodobit părul cu perle și pietre scumpe cînd aceasta nu-i adevărat pentru toți? CÎntărețul trac vrea să vadă o asemenea seară fără amintiri. Tot ce-i aduce aminte Îl pune În dilemă. A coborît pentru a-i Îndupleca pe zeii Infernului să i-o restituie pe Euridice, le-a vorbit despre dragostea sa neconsolată, despre munții Traciei Înnegriți de jalea sa; apoi, după ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca În prima dimineață a iubirii mele cînd, lîngă Euridice, cîntam ca și cum aș fi surîs... Acum iarba, chiparoșii, izvoarele, norit Îmi aduceau aminte de ea și cîntam ca și cum Îmi aminteam. Oriunde mă Întorceam, Între mine și lume se așeza o amintire ce-mi absorbea cîntecul și-l repeta altfel, trist și sfîșietor. Trebuia să smulg aceste văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amintire ce-mi absorbea cîntecul și-l repeta altfel, trist și sfîșietor. Trebuia să smulg aceste văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri, neîmpovărat de nici o moarte... Poate că am coborît În Infern numai pentru a ucide o amintire... Dacă n-o mai aveam pe Euridice, m-am rugat, poate, de zeii Infernului să-i reînvie umbra numai pentru a pierde totul, iar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri, neîmpovărat de nici o moarte... Poate că am coborît În Infern numai pentru a ucide o amintire... Dacă n-o mai aveam pe Euridice, m-am rugat, poate, de zeii Infernului să-i reînvie umbra numai pentru a pierde totul, iar cîntecul meu să rămînă singur ca țipătul păsărilor...) Spiritul grec creează echilibrul din tensiuni contrarii. Lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
culoarea mării, fără să creadă nici În lumina ce i-a Încălzit sufletul mai devreme. El merge cu o iluzie În spate. Nu memoria Îl copleșește și Îi atîrnă ca un imens mormînt de picioare, trăgîndu-l Înapoi, ci gîndul că amintirile sale nu sînt adevărate. Orfeu se teme că ceea ce „a fost” „n-a fost niciodată” și că, de fapt, În spatele său se cască un abis și nimic altceva; are groaza neantului nu În fața pașilor săi, ci În urma sa; iar destinul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că ceea ce „a fost” „n-a fost niciodată” și că, de fapt, În spatele său se cască un abis și nimic altceva; are groaza neantului nu În fața pașilor săi, ci În urma sa; iar destinul său e să transforme Într-adevăr orice amintire Într-un abis În clipa cînd se Întoarce spre ea. Sfinxul merge pe urmele lui și Îi pune Întrebările În șoaptă dar nu se lasă văzut... Pe mormîntul Euridicei nu mai crește nimic decît revolta Împotriva acestui mormînt unde a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu mai crește nimic decît revolta Împotriva acestui mormînt unde a coborît toată tinerețea lui Orfeu. Zeii au sădit În el un har, cîntecul și dragostea, care s-au ridicat acum, amîndouă, Împotriva lui, Împingmdu-l să vrea o libertate fără amintiri. După aceea nu va mai spera nimic, Își va putea sparge lira de munții Traciei sau va hohoti Într-un plîns inutil ca o fiară care urlă În pădure sub cerul gol. Dacă nu mai are nici o justificare nu i-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
voi vedea pe nimeni În spatele meu, știam că amăgirea se va risipi Într-o clipă și totuși din momentul acela am devenit altul. Nimic nu mai poate fi la fel ca Înainte.... Acum munții Traciei sînt și mai goi fără amintirea pe care am sugrumat-o. Atît de goi, Încît văd limpede că mă Îndrept spre ceea ce am zărit acolo jos; femeile trace mă vor sfîșia În bucăți și mă vor arunca Împreună cu lira mea În apele rîului Hebrus...) Orfeu Înaintează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
altădată, iar cîntecul său, care Înainte Îmblînzea fiarele sălbatice și domolea valurile Înfuriate, Într-atît era de frumos, sună acum din ce În ce mai lipsit de convingere. Pentru că, probabil, nu există speranță a cărei rădăcină să nu fie Înfiptă În memorie. Pierzîndu-și dreptul la amintiri, el a pierdut totul. Ar fi absurd un dispreț muzeoclast care ar propovădui că Între zidurile muzeelor sînt strînse lucruri moarte ce nu ne mai pot spune nimic, și totuși Încă o dată voi declara că marea, țărmul, pescarii, simplitatea cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
eroism și de greșeli mă Înconjoară acum din toate părțile În deșertul acesta prin care trec plin de nisip, de timpul care a fost odată al meu și s-a transformat În nisip. Oriunde mă Întorc nu Întîlnesc altceva decît amintirile mele. Ele mă acoperă, se prind de mine, mi se așază pe buze, pe degete, Îmi intră În ochi, În urechi, Între gînduri, Între cuvinte și nu mai pot să merg fără să lovesc o amintire, s-o fac să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu Întîlnesc altceva decît amintirile mele. Ele mă acoperă, se prind de mine, mi se așază pe buze, pe degete, Îmi intră În ochi, În urechi, Între gînduri, Între cuvinte și nu mai pot să merg fără să lovesc o amintire, s-o fac să tresară, să mă doară, să mă urmărească. Zeii nu știu ce este timpul pentru că nu știu ce este melancolia. La ce mi-au folosit toate Întîmplările prin care am trecut dacă acum mă biruie nisipul f Se vede că fiecare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În această privință. Alergînd pe urmele Himerei, fugise, de fapt, de sine Însuși. Acum are dovada că Apolo și Dionysos nu epuizează lumea și viața. Melancolia sa nu aparține nici unuia dintre acești zei și singură ea Îl Însoțește acum stîrnindu-i amintirile ca dintr-o altă lume. Și e cu atît mai cotropitoare și mai umană și mai sălbatică melancolia lui, cu cît zeii nu mai pot provoca aici nici o confuzie. Homer nu ne spune nimic În această privință, dar e evident
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
epigon demn de invidie. Nu trebuie să mă tem de acest cuvînt pentru că nu trebuie să mă tem de dragoste. Și dacă aș crede În gesturi, m-aș trînti În iarba și pe nisipul acestei veri să mă umplu de amintirile ei, să-mi satur setea de dragoste și de consecvență. Tot ce rîvnesc se află În ceea ce Ariadna murmură din nou: Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire... Lumina care Îneacă oțetarii e caldă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și inima ta să compare. Să le vezi și să te simți ca și cum ai fi propria ta fantomă care se bucură de soare și suferă din pricina lui, pentru că Îi aduce aminte... Să mori cu ochii plini de soare și de amintiri... CÎnd vei pricepe ce Înseamnă toate acestea, vei simți ca și mine ce-a vrut Apolo... La polul opus al lui Don Quijote se află, deci, acești ochi triști ai Cassandrei. Ei ar ruina această dimineață Însorită În care nimic nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vin pe care visam s-o duc la gură... Mă uit cum lunecă norii și marea este la fel ca atunci cînd am plecat spre Colchida, iar zidurile cetății Iolcus se pierdeau fumurii În zare. In clipa aceea n-aveam amintiri, ci numai speranțe. Aveam LÎna de aur În mîini, ea flutura ca părul meu În vîntul umed, dar soarta mea vroia să Înfrunt nenumărate primejdii pentru ca să aflu ceea ce știu acum. Apoi am Întîlnit-o pe Medeea, am iubit-o și am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce-mi rămîne acum de făcut decît să-mi amintesc? LÎna de aur a fost Înțelesul vieții mele. Am visat-o de tînăr, am bătut mările ca s-o cuceresc... și dintr-odată să descoperi că visul a devenit o amintire, un loc unde nici o corabie nu va mai ajunge vreodată, dar pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bătut mările ca s-o cuceresc... și dintr-odată să descoperi că visul a devenit o amintire, un loc unde nici o corabie nu va mai ajunge vreodată, dar pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
s-o cuceresc... și dintr-odată să descoperi că visul a devenit o amintire, un loc unde nici o corabie nu va mai ajunge vreodată, dar pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile care mă caută. Iar Colchida e undeva departe În trecut. Tot ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile care mă caută. Iar Colchida e undeva departe În trecut. Tot ce mai pot face e să-mi amintesc fiecare amănunt. Și să-mi spun: da, eu am avut această aventură, nu mi-a povestit-o nimeni...) ...Pentru acest bătrîn
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îmbarcat, sufletul meu era plin de dorința de a face ceva deosebit. Nu-mi dădeam seama că În felul acesta mă opuneam morții și zeilor, iar vroiam să țin În mîinile mele LÎna de aur... Acum sînt singur, ca o amintire care se gîndeste pe sine și numai marea mi-e martor că toate s-au Întîmplat Într-adevăr. Stau pe țărm ca să nu cred că am visat, să nu se stingă lumina dinlăuntrul meu; o lumină pe care zeii n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
marea mi-e martor că toate s-au Întîmplat Într-adevăr. Stau pe țărm ca să nu cred că am visat, să nu se stingă lumina dinlăuntrul meu; o lumină pe care zeii n-o cunosc și care țîșnește dintr-o amintire cum ar țîșni sîngele dintr-o rană; sînge Înflorit, Încălzindu-mi inima la gîndul că am Înfruntat odată aceste valuri pe o corabie unde eram foarte tînăr. Dacă Închid ochii și ascult valurile, iau totul de la Început.., Și n-am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și nu-l putem urma? Un paradis pierdut se bazează totdeauna pe neîncrederea că ar mai putea fi cucerit altul și nici o altă eroare n-ar descuraja mai mult mîna Întinsă spre fructele acestei veri. Fericirea nu e decît o amintire tulbure, tot ce mai putem face e s-o regretăm, iată ce spune În realitate Hesiod luptîndu-se cu duritatea pămîntului pe care-l cultiva singur sub Înălțimile Parnasului și Eliconului. Însă a accepta un paradis pierdut Înseamnă pe jumătate o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
numele celor care condamnă și lasă numai numele victimelor, dîndu-le gloria pe care au rîvnit-o ceilalți... Cine altul decît Sisif, suind pe Acropole, ar putea să răspundă melancoliei lui Saturn? Sisif care știe că În spatele lui pe munte e doar amintirea drumurilor străbătute... (...Mi-aduc aminte de multe ori viața pe care am dus-o În Corint. Și pe urmă Îmi spun: n-are rost să mă gîndesc Întruna la același lucru pe care amintirea mea l-a Înfrumusețat Într-atît, Încît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]