44,517 matches
-
iota), dar", susține d-sa, "acest lucru nu este un anacronism, căci încă din sec. IV a.Chr. aceste două semne se confundau în inscripțiile din Athena, iar confuzia a devenit frecventă în epoca romană, deci nu este specifică doar epocii recente." Dl. Olteanu contestă însă această argumentare, afirmând că deși unele ezitări între [υ] și [ι] apar și înainte de Hristos, generalizarea pronunției /i/ pentru [υ] s-a produs după sec. V-VI p.Chr., iar confuzia completă între υ = η
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
de istorie veche și arheologie, istorie medievală, istorie modernă și contemporană, precum și un sector de istoria artei. Directorii Institutului de Istorie și Arheolgie din Cluj-Napoca au fost între 1949-1973 academicianul Constantin Daicoviciu, urmat apoi de academicianul Ștefan Pascu (1973-1990). În epoca interbelică, dar mai ales în a doua jumătate a secolului XX, la Cluj a activat o valoroasă școală de arheologie, de istorie antică și studii clasice, care s-a bucurat de recunoaștere în lumea științifică internă și internațională, fiind reprezentată
Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/306440_a_307769]
-
de la începutul secolului douăzeci. Curajos, intuitiv, înaintea timpului său, dotat cu un simț surprinzător pentru comunicare, acest om ieșit din comun, cu simț de acțiune și de aventură a fost mereu la originea progreselor sociale, economice, tehnologice și culturale ale epocii sale. La sfârșitul anilor 20, marele patron a construit un remarcabil imperiu industrial și a inventat, pentru a-și vinde mașinile, comerțul modern de automobile, postvânzarea și multe alte servicii. Fiu al unui negustor de diamante olandez, Lévie Citroën, și
André Citroën () [Corola-website/Science/306431_a_307760]
-
este cel de-al doilea mare eveniment care va decide orientarea tânărului adolescent. Va fi inginer. În anul 1898, intră la Politehnică. Are douăzeci de ani. Termină în anul 1900. presimte deja că acest început de secol douăzeci va fi epoca tuturor provocărilor industriale. Și contează chiar pe unele dintre acestea... La douăzeci și doi de ani, cu ocazia unei călătorii în Polonia, descoperă din întâmplare un procedeu de tăiere a angrenajelor în formă de chevron. Imediat își dă seama că
André Citroën () [Corola-website/Science/306431_a_307760]
-
persana actuală فرش "farš", însemnând „a întinde”, și în limba arabă "qăli") este un element esențial al artei și culturii persane, țeserea sa devenind una dintre manifestările cele mai distincte ale culturii și artei persane, al căror început datează din Epoca bronzului (cca 500 î.Hr.). Luxul care este asociat astăzi covorului persan se află în contrast cu începuturile sale modeste în rândul triburilor nomade din Persia. Covorul era atunci un element de izolare termică a cortului necesar în iernile aspre și, din secolul
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
a existat în Iran din cele mai vechi timpuri, fiind descoperite mărturii istorice care atestă acest fapt. În opinia oamenilor de știință, covorul Pazyryk din jurul anului 500 î.Hr. datează din perioada achaemenidă. Această artă a suferit multiple transformări în diferitele epoci ale istoriei persane pe care le-a traversat înainte de perioada islamică care a precedat invadarea Iranului de către mongoli. După invadarea Persiei de către mongoli, arta covoarelor persane a început să se dezvolte din nou în perioada domniei dinastiilor mongole Timuridă și
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
perioada pre-selgiucidă (secolele XI-XII) din Persia. Există, totuși, mențiuni scrise ale existenței covoarelor persane în Asia occidentală în cursul perioadei preislamice, dar este dificil de știut dacă aceste covoare erau cu noduri sau țesute. Câteva fragmente de covoare provin din epoca sasanidă, descoperite la Șahr-e Cumis. Într-o excavare realizată în anul 1949, a fost descoperit un covor excepțional de tip Pazirik în mijlocul ghețarilor din Valea Pazirik, în Munții Altai din Siberia. Covorul se afla în mormântul unui prinț scit descoperit
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
XI-XIV) și Ilkhanate (1256-1399), fabricarea de covoare a devenit o afacere într-atât de dezvoltată încât o moschee construită de către Ghazan Han la Tabriz (nord-vestul Iranului), a fost ornamentată cu covoare persane superbe. Designul covoarelor era reprezentat de miniaturi aparținând epocii Timuride, ceea ce a dus la dezvoltarea acestei industrii în acele timpuri. Industria fabricării covoarelor a început să fie externalizată odată cu atacarea Iranului de către armata mongolă. Conform datelor oferite de către Kurt Erdmann, covoarele din Orient nu au fost importate în Europa
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
1925-1979). Inscripțiile reprezintă o indicație prețioasă pentru a determina realizatorii, locurile de fabricație, comanditarii etc. În plus, odată ce a fost fabricat un covor și rămâne într-un loc precis, el permite identificarea altor piese de artă care provin din aceeași epocă. S-a acceptat, în general, în rândul specialiștilor ipoteza că în perioada dinastiei safavide s-a făcut trecerea de la covorul asigurat prin producția artizanală de către triburile nomade la statutul de «industrie națională» ale cărei produse au fost exportate în India
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
covoare pentru a onora comenzile nobilimii sau ale altor cetățeni. Cei care făceau comanda furnizau atunci capital sub formă de materii prime și plăteau salariile meșterilor în timpul cât dura fabricarea covorului dorit. Dezvoltarea rapidă a industriei covoarelor în Persia, în epoca safavidă, pare să se datoreze gustului suveranilor pentru acest meșteșug de artizanat. Șahii persani Ismail I (1487-1524), apoi Tahmasp I (1524-1576) și Abbas I cel Mare (1587-1629) sunt recunoscuți pentru interesul manifestat pentru producția de covoare. S-a presupus chiar
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
covoare. S-a presupus chiar că ultimii doi suverani citați s-ar fi implicat personal în producția de covoare, mai ales prin desenarea motivelor artistice . În decursul domniei lor, producțiile de covoare persane au fost cele mai importante din întreaga epocă safavidă. Deși monarhii din dinastia safavidă transformaseră fabricarea covoarelor într-o industrie națională, triburile nomade și micile ateliere urbane au continuat să producă covoare persane, inclusiv după invazia afgană din anul 1722, care a pus capăt perioadei de domnie a
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
din Caucaz. Motivele geometrice s-au transmis din generație în generație; pentru un ochi format este ușor de a recunoaște tribul de unde provin aceste covoare. Acestea sunt rezultatul unei evoluții care a succedat artei islamice, căreia îi aparțin. Aceasta este epoca dinastiei safavide și în particular a șahului Tahmasp I (1523-1576) când au fost create primele covoare cu motive florale, cu scopul de a satisface gusturile safavizilor. Diferența dintre covoarele nomazilor și covoarele florale se datorează rolului « meșterului popular » ("ostad"). Acesta
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
Variațiile climatice în evul mediu n-au fost așa de mari ca în perioadele glaciațiunilor. Totuși, în ultima mie de ani se observă o perioadă caldă în secolele al X-lea și al XI-lea, perioadă numită "maximul medieval". Este epoca în care vikingii au descoperit Groenlanda, al cărui nume, „Țara verde” indică un peisaj cu vegetație, nu acoperit de zăpezi și ghețuri. În continuare însă, în perioada (1550 - 1850) a urmat o răcire, "mica eră glaciară", în care iernile au
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
în special cea dintre anii 1708 - 1709. Conform temperaturilor reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea constituie cea mai caldă perioadă din ultimii 2000 de ani (vezi tabelul de mai sus). Epoca actuală este mai caldă cu câteva zecimi de grad față de maximul medieval. Evoluția temperaturilor, conform Global Historical Climate Network (), în ultimii ani este următoarea: România nu face excepție, la conferința „Măsuri de adaptare și reducere a impactului schimbărilor climatice” raportându
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
deplasării pe orbită în jurul Soarelui, erupțiilor vulcanice și efectului de seră. Ponderea diverselor cauze ale încălzirii este în studiu, dar consensul oamenilor de știință este că principala cauză este creșterea concentrației gazelor cu efect de seră datorită activităților umane din epoca industrializării. În special în ultimii 50 de ani, când se dispun de date detaliate, acest lucru este evident. Cu toate astea, există și alte ipoteze, care atribuie încălzirea variațiilor activității solare Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inerția termică a solului
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
a depășit valoarea de 401,3 la stația amplasată în Mauna Loa. Datele publicate în Greenhouse Gas Bulletin susțin că nivelul global de CO2 din atmosferă a ajuns la 393,1 ppm în 2012, cu 141% mai mult decât în epoca preindustrială (278 ppm). În medie, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut cu 2 ppm pe an în ultimii 10 ani, iar estimările OMM susțin că nivelul concentrației medii anuale va depășii valoarea de 400 ppm în 2015
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
a devenit profesor asociat la City University din New York, dar în mai 1949 a fost concediat și i-a fost retras pașaportul, din cauza ideilor și activităților sale politice de stânga, fiind unul dintre antropologii victime ale hărțuielilor campaniei anticomuniste din epoca McCarthysmului. A lucrat ca bibliotecar la biblioteca Societății filozofice americane din Philadelphia până în 1953, după care a lucrat independent până în 1956, când s-a mutat din nou la Ciudad de Mexico, unde a fost profesor la Institutul de istorie și
Morris Swadesh () [Corola-website/Science/306444_a_307773]
-
concertează sub titulatura și Compania de Sunet, titulatură ingenioasă ce protejează numele protagonistului în fața eventualelor schimbări de componență. Alături de Compania de Sunet, concertează în sălile de teatru (în special „Ion Creangă” și „Teatrul Mic”), cântă în deschiderea spectacolelor Sfinx din epocă, are turnee prin toată țara, dar și în Bulgaria, Ungaria, Uniunea Sovietică, Polonia, Norvegia, Franța, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii. În 1982 lansează albumul "Veac XX", în formula: Vali Sterian (compozitor, voce și chitară acustică), Dan Bădulescu (chitară electrică), Ioan Rangă
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
și progresiv), ieșind treptat din sfera folkului. În acest context formula Companiei de Sunet se schimbă de mai multe ori în următorii ani. În 1984 Vali Sterian compune „Axioma copiilor” (pe versurile poetului George Țărnea), piesă ce devine cunoscută în epocă și care, prin balansul reggae abordat, se diferențiază de creațiile anterioare. În același an Vali înregistrează această piesă alături de Florin Porumb (chitară), Mihai Teleagă (bas) și Iulian Constantinescu (percuție). Florin Porumb îi lasă locul chitaristului Gabriel Nacu, care la rândul
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
acest film ca fiind „cel mai ambițios proiect estetic” al lui Dan Pița, o ecranizare „ambițioasă, riscantă și dificilă” a scrierilor lui Mircea Eliade. În opinia sa, filmul lui Dan Pița prezintă încercarea disperată a intelectualului ce trăiește într-o epocă totalitară și absurdă de a-și regăsi identitatea pierdută, proces în care se rătăcește atât de mult în propriul trecut încât pierde orice legătură cu prezentul. Criticul de film Călin Stănculescu a formulat o opinie mai vehementă, afirmând că "Eu
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
cumplit, distrugător : cel al poetului chilian Pablo Neruda. După Rubén Darío, el este poetul care merită să aibă cea mai mare circulație continentală. În poezia lui Neruda, poet fundamental, se revarsă, ca într-un fluviu enorm, multe din coșmarurile unei epoci disperate, scindate, convulsionate. Ca într-un mare curs de apă tropical, în el se contopesc fluturele și calmanul, putreziciunile nopții și parfumul zorilor. Dar sub valurile acestei ape curgătoare continuă să existe o viață subterană și gregară, nocturnă, plină de
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
Cine se apropie măcar o dată de acest vârf înțelege de ce localnicii l-au botezat în acest fel. În anul 1921, pe vremea când excaladarea vârfurilor de peste 8.000 de metri înălțime era încă un vis, unul dintre alpiniștii cunoscuți ai epocii a pronunțat următoarele cuvinte: În acea perioadă, alpiniștii se familiarizaseră numai cu versanții nordici ai unor giganți, precum Makalu sau Everest. Excaladarea pe versanții sudici, care se aflau pe teritoriul Nepalului, nu era posibilă din motive politice. O carte publicată
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
risipitorului de frumuseți”. Seria a fost compusă din 7 concerte: În noiembrie 2006 artistul a prezentat în premieră spectacolul „Calvarul unei inime pribegi”, început cu cântece din anii 1930, cântate de artiști precum Cristian Vasile și Jean Moscopol. Pe lângă cântecele epocii în spectacol sunt citite și câteva anunțuri din ziarele din acea perioadă, cu scopul de a recrea mai complet imaginea acelor ani. În 2007 a fost lansat și albumul cu acest spectacol. În noiembrie 2007 în spectacolul „Parfumul nebunelor dorinți
Tudor Gheorghe () [Corola-website/Science/306453_a_307782]
-
lui Prodan Drăgușescu, iar în 1698 Dumitrașco Drăgușescu, urmaș al lui Prodan, vindea acest sat lui Lupu Bogdan hatman. Săpăturile arheologice au confirmat prezența în această zonă a așezărilor umane ale culturii Cucuteni-Tripolie (mileniul V-III î.Hr.), ale așezărilor din epoca fierului (mileniul I î.Hr.). În apropierea satului se află peste 20 de tumuli. Din 1739 satul este numit Larga, după denumirea rîulețului Larga, fapt confirmat printr-un document care atestă prezența în luna august a redutelor armatei rusești lîngă satul
Larga, Briceni () [Corola-website/Science/305774_a_307103]
-
vești cum că mama sa este bolnavă. După moartea mamei sale (decembrie 1844), pe la jumătatea anului 1845 pleacă din nou la Paris, unde audiază cursurile istoricilor și gânditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, și alți reprezentanți ai spiritului revoluționar francez al epocii. Aici, se străduiește, împreună cu moldoveanul Scarlat Vârnav, să întărească relațiile dintre studenții valahi și cei moldoveni, uniți în jurul ideilor noi de autodeterminare națională și dreptate socială. În această atmosferă, se înființează, în decembrie 1845, Societatea studenților români din Paris, al
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]