40,634 matches
-
În spatele lui pe munte e doar amintirea drumurilor străbătute... (...Mi-aduc aminte de multe ori viața pe care am dus-o În Corint. Și pe urmă Îmi spun: n-are rost să mă gîndesc Întruna la același lucru pe care amintirea mea l-a Înfrumusețat Într-atît, Încît nu mai știu ce mai e adevărat și ce nu. Îmi pare rău după tinerețea mea, dar și zeii au consimțit că lucrurile au nevoie de legi. Trebuie să ridic ochii spre muntele meu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mine. Și, mai ales, nu-mi mai e teamă. Acolo, În poiana unde mă oprește ea și stăm toată noaptea fără să schimbăm un singur cuvînt, mă simt ca un arbore. Sau ca o pasăre care tresare prin somn, fără amintiri și fără speranțe. Adică fără ceea ce ar face-o să simtă timpul și să, știe că Într-o zi va muri. Cum n-a știut Meleagru căruia, la naștere, ursitoarele i-au prezis că va trăi numai cît va dura
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pro și contra și că pînă la urmă Însăși zeița Înțelepciunii a votat În favoarea lui Oreste. Un proces Împotriva eriniilor și a destinului este În același timp un proces Împotriva memoriei. Achitîndu-l pe Oreste, areopagul i-a Îngăduit să uite. Amintirea celor Întîmplate Îl făcuse pînă atunci de atîtea ori să vorbească singur. Cuvinte care se repetau pentru că-și amintea aceleași lucruri... (...O, și zeii se tem de destin. Pentru că destinul nu are chip, iar zeii se tem ca și noi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu are chip, iar zeii se tem ca și noi de orice nu are chip. De aceea se tem și de memoria oamenilor. De aceea au creat rîul Lethe la marginea Infernului, ca oamenii să uite. După ce și-au pierdut amintirile În valurile Lethei nu mai sînt primejdioși. Nu vor mai ști că au trăit; fără memorie, vor fi fără destin. Dacă aș uita totul, aș fi și eu fără destin. Lethe, această apa rece care, după cîte se spune, alunecă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și mînjit de sînge al mamei mele Clitemnestra, trupul Însîngerat al tatălui meu Agamemnon. Peste tot numai sînge. SÎnge și nebunie. Electra mi-a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
SÎnge și nebunie. Electra mi-a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea destinului urmărindu-l; În schimb, unul ca mine Își duce destinul cu sine pentru că memoria lui Îl
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai era decît speranța... (...Strălucea ca brazii uzi de ploaie În vreme ce ultimele raze ale soarelui Înroșesc crestele Olimpului. Dionysos Întoarce acum spre viață o privire plină de melancolie. Lumina țipă sub gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită de un zeu pentru care o rană e un spectacol ca și amurgul... Ca titan, eu n-ar trebui să simt ca un olimpian, Însă a trecut destul timp ca ura să fie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dar ce fericire e aceasta? ...Istoria a dat, grăbită, Rubiconului sensul de risc, dar fiecare clipă ne cere să trecem un Rubicon, să aruncăm niște zaruri și sa sperăm; pe reversul acestui gest locul e gol; și a iubi o amintire reprezintă o opțiune și un risc, iar dincolo de Rubicon nu crește nimic, timpul trece fără semne și fără amintiri; numai noaptea dormim dincoace de Rubicon, deși poeții antici socoteau speranța sora somnului; din clipa cînd ne-am trezit trebuie să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trecem un Rubicon, să aruncăm niște zaruri și sa sperăm; pe reversul acestui gest locul e gol; și a iubi o amintire reprezintă o opțiune și un risc, iar dincolo de Rubicon nu crește nimic, timpul trece fără semne și fără amintiri; numai noaptea dormim dincoace de Rubicon, deși poeții antici socoteau speranța sora somnului; din clipa cînd ne-am trezit trebuie să ne ridicăm corturile și să trecem dincolo; În fond e același curaj care ni se cere continuu de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acestea cu multă atenție pentru că a trebuit să le văd și pentru tatăl meu Oedip, ducîndu-l de mînă, și să i le descriu. Știu acum la ce renunț. Știu că primejdia cea mai mare nu este voința lui Creon, ci amintirea lucrurilor trăite care mă Îndeamnă să fug de moarte. Dar nu pot. Tocmai pentru că iubesc soarele care se joacă În coroanele măslinilor și praful cald care mi-a mîngîiat tălpile cîtă vreme am rătăcit cu tatăl meu, nu pot să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
formulăm o strategie de succes. Vom fi asemenea unui avocat care presupune că, pe baza realizărilor trecute, are juriul la mâna lui, când de fapt nu este așa, tocmai fiindcă juriul nu suportă să fie subapreciat. Pe vremea lui Kennedy, amintirea celui de-al Doilea Război Mondial făcea parte din conștiința fiecărui adult; la fel și rolul Americii în reconstruirea Europei de Vest și în sprijinirea Japoniei pentru a deveni o democrație. Reabilitarea fostelor puteri ale Axei a fost percepută ca
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
încât să strângă în brațe un urs atât de tare încât să-l omoare. Când îi era foame, prefera să își mănânce friptura sărată cu gloanțe, pipărată cu praf de pușcă și prăjită la fulger. În prezent a rămas în amintire în special pentru animalele moarte pe care le purta drept pălării și pentru faptul că a fost ucis în bătălia de la Alamo. Separând adevărul de legendă, știm cu certitudine că el a inventat axioma: ,,Înainte să acționezi, asigură-te că
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
lăzi cu salată în fața camerelor și a căutat să-și asume meritul pentru ajutorul american care este egal într-un an cu cât cheltuim noi într-o singură zi în Golful Persic. Această deplasare deși lipsită de substanță a stârnit amintiri despre războiul rece, când America a folosit o combinație de ajutoare, diplomație și sprijin pentru dictatorii anticomuniști cu scopul de a izola America Latină de tentația revoluției în stil cubanez. În locul lui Fidel Castro, itinerarul președintelui Bush era menit să contracareze
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
fie răbdătoare. Nu sunt motive să vă treziți într-o dimineață și să aflați că Armata Roșie forfotește deasupra fabricilor și a hotelurilor de patru stele din Taiwan. Deși fiecărui succesor al lui Mao i-ar plăcea să rămână în amintire ca fiind cel care a unit țara, președintele Hu nu a arătat nicio înclinație de a mărșălui spre o baie de sânge. Statu quo-ul ar trebui să fie mulțumitor pentru moment la Beijing și va fi mulțumitor sperăm, măcar cât
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
și Liban din vara lui 2006 s-a soldat cu peste 1 200 de morți, a produs pagube de miliarde de dolari și a amplificat și mai mult mânia arabă față de Israel (dacă mai era posibil). De asemenea, a reînviat amintirile unei invazii mai vechi. În 1982, Israelul a atacat Libanul cu scopul îndrăzneț de a alunga Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) și de a instala un guvern în Beirut care să semneze un tratat de pace și, în cuvintele lui
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
America se afla pe cele mai înalte culmi câștigase războiul, deținea o superioritate economică și militară inegalabilă și era angajată în construirea unor noi instituții pentru a promova prosperitatea și a menține pacea. Este de înțeles de ce o astfel de amintire ne-ar putea atrage; la fel de evident ar trebui să fie de ce nu atrage pe nimeni altcineva. Dacă ne-am întoarce în 1947, am vedea o Japonie și o Germanie sub ocupație, Europa de Vest în ruine, Europa de Est dominată de Uniunea Sovietică, China
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
viață prea mulți actori ale căror vieți s-au intersectat în ipostaze dintre cele mai puțin angelice pentru ca discuția să înceapă a curge prin valea liniștită a raționalului. Sunt prea multe încă rănile ce au rămas deschise și prea numeroase amintirile deceniilor în care ierarhiile stabilite de sus nu puteau fi clătinate de nici un demers critic, profesional, fără riscul de a fi pedepsit drastic, pentru ca să nu existe și un anumit exces de zel în demersul celor care încearcă să scuture praful
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
INTRARE. Disidența a trecut de mult. Pentru dl Breban, chiar ca un vis. (Adevărul literar și artistic, 6 august 2002) Azimutul Cu tot „rolul istoric și sfânt!” al Tovarășului, îngrădirea și dirijarea politică a presei în anii dictaturii comuniste constituie amintiri de coșmar. Sigur, pentru cei care au participat la siluire, nostalgia acelor timpuri rămâne sfâșietoare. Dovada o constituie chiar publicațiile conduse de către asemenea ipochimeni ori vlăstarele lor spirituale. Acolo, „unitatea de monolit” în jurul obsesiilor și intereselor patronului, directorului ori redactorului
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o rubrică - Oblio. Peste un timp, invitația de a semna în caseta editorialului a fost reînnoită. Am reamintit cele câteva îndoieli care mă urmăreau. Dar, când am acceptat, am făcut-o cu toată inima, lăsând deoparte rețineri, idiosincrazii și chiar amintiri extrem de dureroase. Editorialul constituie o răspundere fără egal în viața unei publicații. O tabletă ori o rubrică dă seamă, în primul rând, de marca autorului. Un editorial poartă, mai înainte de orice, răspunderea pentru credibilitatea publicației. Evident, nici măcar în cazul publicațiilor
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
reciproce între guvernanți. Șefa departamentului de știri al televiziunii naționale venea în papuci la Cotroceni spre a afla de la dna Petre ce intră și ce nu intră pe post. „Am dat mere pă pere”, și-au spus din ce în ce mai mulți. Citind amintirile așternute pe hârtie despre anii 1996-2000 de oameni ca dnii Emil Constantinescu, Radu Vasile și Victor Ciorbea, nu te poți sustrage uluirii. Cei trei actori principali ai perioadei par a fi trăit în Românii diferite. În vreme ce au „tăria” de a
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
să se înțeleagă azi, când ești scriitor de primă linie, internaționalizat și cu un nivel de trai de invidiat că, de fapt, nu te-a interesat niciodată prea mult membria în Uniunea Scriitorilor, mă face să zâmbesc. Am prea multe amintiri despre debuturile multora dintre senatorii de drept ai literaturii române de azi ca să nu opun unor excese critice un prietenesc „Haida-de!” Un concurs pentru cel mai bun plan de redresare administrativă (business plan de tip occidental), selectarea managerului căruia să
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
realitate. (Jurnalul Național, 17 iunie 2005) Neliniștitul Aurel (II) La Națiunile Unite, Aurel s-a simțit în largul său. Performanțele lui au fost excelente și România a reușit să repare ceva din deficitul de imagine acumulat “în anii de tristă amintire”. Mă suna frecvent, noaptea târziu, și-mi vorbea despre succesele sale cu o emoție și o mândrie pe care scepticismul meu le întâmpina cu un entuziasm mai redus decât și-ar fi dorit el. Relațiile lui cu Bucureștiul n-au
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
născuți. Închid Teritorii deschise și mă întreb cum ar arăta mâine o carte despre Romania de azi semnată de Mark Taplin. (Jurnalul Național, 22 iulie 2005) FPRI M-am aflat pentru o zi la Philadelphia, oraș de care mă leagă amintiri extraordinare ale începuturilor mele americane. Printre instituțiile care funcționează în prima capitală a Statelor Unite se numără și Foreign Policy Research Institute (Institutul pentru Cercetări de Politică Externă), pe scurt: FPRI. El a jucat un rol important în viața câtorva americani
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a fost Eli Lotar, fiul înstrăinat al lui Tudor Arghezi. În 1960, Revel îl întâlnește pe Lotar într-un sfârșit de săptămână în casa celebrului fotograf Henri Cartier-Bresson din Saint-Dyé-sur-Loire. Lotar evită să vorbească despre Buñuel, o tăcere care stârnește amintiri. Reîntors la Paris în primăvara lui 1951 pentru lansarea lui Los Olvidados (Cei uitați), film care îl readuce pe Buñuel în atenția criticii și a publicului, spaniolul se reîntâlnește cu legiuni de prieteni ai unei tinereți de o boemie legendară
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
simbolul Primăverii de la Praga, fostul măcelar al Budapestei din 1956, János Kádár - după ce a avut ideea „socialismului cu două salarii”, Mihail Gorbaciov - după „glasnosti” și „perestroika”, ba chiar și viitorul tiran Nicolae Ceaușescu - după raportul anti-Dej, demascarea „vremurilor de tristă amintire” și refuzul de a trimite trupe care să se alăture invadării Cehoslovaciei în 1968. M-a amuzat întotdeauna sintagma „comunist de omenie”. Nu din cauză că nu ar fi avut niciodată vreo acoperire. La nivelurile de jos ale nomenclaturii, ba câteodată chiar
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]