43,292 matches
-
orașului Pucioasa căzuți în Cel De-al Doilea Război Mondial, amplasat la intrarea în Parcul Independenței, inaugurat la data de 26 septembrie 1998; • Muzeul Aripi Românești situate în strada C.Olănescu, la numărul 9, mai degrabă o expoziție de machete diplome ale cercului de aeromodele de la Clubul Copiilor, dar unde sunt și avioane adevărate; • Muzeul de Etnografie aflat pe strada Primăverii, la numărul 1, o foarte atractivă și inedită radiografie a istoriei stațiunii Pucioasa de la atestare și până în zilele noastre; Parcul
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
oficial printr-un document din 1794 emis de Curtea de la Viena. Momentul acordării autonomiei Bucovinei reprezintă o recunoaștere a puternicei unități culturale românești, păstrată de multe veacuri și adeverită chiar de împăratul Franz Joseph I, care, fixându-i stema prin diploma din 9 decembrie 1862, precizează: "„parte din vechea Dacie, țara aceasta numită în timpul stăpânirii domnilor Moldovei Țara de Sus, apoi Bucovina, locuită de daci și apoi de colonii lui Traian, a fost străbătută în timpul migrației popoarelor de goți, gepizi, huni
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
afecțiuni cum ar fi nevroze, a bolilor cardio-vasculare, respiratorii, hepatobiliare. Acestea sunt cunoscute pe plan local din 1883, deoarce generalul rus Pavel Kiseleff trimitea aici la tratament soldații bolnavi. Izvoarele din oraș au primit în 1873, la Expozitia de la Viena, Diploma de Onoare pentru calități terapeutice deosebite. Din totalul de cca 4920 ha cât măsoară suprafața orașului Breaza, cca 1400 ha sunt acoperite cu livezi de pomi fructiferi, 1050 ha cu vegetație forestieră iar pe o întindere de peste 1800 ha se
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
de preemțiune și a grăbit declinul comunităților rurale. Țăranii cădeau astfel sub dependența dynatilor laici și ecleziastici, devenind paroikoi-vecini. Roman Lecapenos ia la cunoștință pericolul, știind că mica proprietate era esențială pentru plata impozitelor și îndeplinirea sarcinilor militare. Printr-o diplomă imperială/novela din 922, vechiul mare drongar al flotei a restabilit dreptul de preemțiune din sânul comunității rurale pentru a se opune mai eficient dynatilor. Bunurile militare acaparate de dynati au fost înapoiate țăranilor pentru a reface valoarea loturilor stratiotice
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
unii profesori care i-au promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor obținute la examenul de maturitate. Familia îl trimite la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-și lua diploma necesară. Spre deosebire de atmosfera "prusacă" din școlile din Germania, la școala elvețiană, profesorii respectau personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein, anii petrecuți în Elveția au contribuit la socializarea și la exteriorizarea sa, deși avea un caracter introvertit și
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
trăi copilăria. Sora sa, Marina, s-a născut în 1942, iar în 1946 s-a născut fratele lui, Cristian. În perioada 1953-1956 Emil Constantinescu a fost elev al Liceului „Nicolae Bălcescu” din Pitești (actual Colegiu I.C. Bratianu) și a obținut Diploma Matricolă la data de 19 iulie 1956, în același an s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității București. Obține Diploma în Științe Juridice în 1960 și după îndeplinirea stagiului militar la Piatra Neamț își începe activitatea ca judecător stagiar
Emil Constantinescu () [Corola-website/Science/296802_a_298131]
-
Emil Constantinescu a fost elev al Liceului „Nicolae Bălcescu” din Pitești (actual Colegiu I.C. Bratianu) și a obținut Diploma Matricolă la data de 19 iulie 1956, în același an s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității București. Obține Diploma în Științe Juridice în 1960 și după îndeplinirea stagiului militar la Piatra Neamț își începe activitatea ca judecător stagiar la Tribunalul Regional Pitești, secția economică. Climatul politic îl determină să renunțe la acest post și să redevină student la Facultatea de
Emil Constantinescu () [Corola-website/Science/296802_a_298131]
-
universitare participă la mai multe Sesiuni științifice studențești naționale, obținând trei premii I și un premiu II. De asemenea, a participat mai mulți ani la rând la Colocviul național studențesc “Mihai Eminescu”, unde a obținut de asemenea câteva distincții importante. Diploma de licență o obține în anul 1989, cu o teză despre poezia eminesciană, coordonată de Ioana Em. Petrescu. În anul 1996 devine doctor în filologie, cu o teză intitulată ” Fața și reversul textului (I.L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale)”. În
Iulian Boldea () [Corola-website/Science/301020_a_302349]
-
expert-evaluator în cadrul Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, în domeniul Limba și literatura română și Literatura comparată. Din anul 2007, este expert-evaluator ARACIS, în domeniul Limba și literatura română. E membru în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), expert evaluator ANCS. De asemenea, tot din anul 2007, prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1071 din 15.05.2007, este conducător de doctorat în domeniul Filologie, la Școala doctorală de Studii literare din cadrul
Iulian Boldea () [Corola-website/Science/301020_a_302349]
-
fost inclusă în componență comunei Gură Șutii prin Legea 2 din 16 februarie 1968. Locuitorii acestui sat sunt în proporție de 100% de naționalitate română.Conform recensământului populației făcut în martie 2002 În zonă, localitatea mai este numită și Ursoaia. Diplomă cavalerilor ioaniți menționează pentru prima jumătate a sec. al XIII-lea existența "Țării lui Seneslau", situată la răsărit de Olt și care cuprindea, cu siguranta, cea mai mare parte a județului Dâmbovița. În momentul constituirii statului feudal Țară Românească se
Speriețeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301190_a_302519]
-
drumul comunal 83 care leagă Babșa de Belinț și de drumul național DN6. La vest se leagă de Ghizela pe drumul comunal 83 iar la est cu satul Târgoviște. Documentar, satul Babșa este aminit pentru prima dată notat într-o diplomă nobiliară din 1488, dar, pentru că la data respectivă exista o Babșa formată din 3 mici localități: "Babșa Superioară" (de sus), "Babșa Inferioară" (de jos, pe partea stângă a râului Bega), "Babșa Mijlocie" (de jos, pe partea dreaptă a râului Bega
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
Timișoara și la o distanță de 12,3 km vest de centrul de comună, Săcălaz. Este străbătut de drumul județean 214, drum care se ramifică la stanga de pe DN59A Timișoara - Jimbolia. Prima atestare documentara datează din 1317, cu numele "Nemți". Alte diplome medievale menționează numele "Némethy". A fost un sat românesc până spre sfârșitul secolului XVII, când a fost colonizat cu sârbi, spre sfârșitul colonizărilor de sârbilor în Banat. De atunci satul a fost unul sârbesc. Cu toate că aici nu au locuit niciodată
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
Iecea Mică (, ) este un sat în comuna Cărpiniș din județul Timiș, Banat, România. 154 locuitori (2002). În Evul Mediu a existat în acest loc o așezare care se numea "Ewcze" sau "Ocse", fapt dovedit de diplomele nobiliare medievale, dintre care cea de la 1467 este și cea mai veche atestare documentară. După 1500 și până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea așezare. Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
drumul național DN6 (sau E70) de drumul județean DJ592, două variante care leagă, pe trasee diferite, cele două municipii timișene. Prima atestare a localității a parvenit prin intermediul istoricului ungur Fryges Pesty care, într-o lucrare dedicată Carașului, vorbește despre o diplomă maghiară de la 1428, în care se amintește de un anume Emeric de "Hattyas", participant la o tranzacție cu pământuri între nobilimea maghiară. La începutul secolului XV, aparținea unuia dintre frații Dánfi de Duboz. Spre sfârșitul secolului, apare ca proprietate a
Hitiaș, Timiș () [Corola-website/Science/301367_a_302696]
-
de est a județului, într-o depresiune. Pare evident că numele comunei se afiliază la existența ducatului lui Glad În anul 1904, Simeon Simonescu care lucra de 25 de ani la proprietarul Solomon Bumbu a primit de la ministrul agriculturii o diplomă de recunoștință pentru serviciu credincios și 50 coroane de aur. Cetate medievală; sec. XV Săpături arheologice; 1986, Cetatea medievală cu dimensiunile de 60 x 40 m, a fost o construcție ridicată exclusiv din lemn, cu clădiri înălțate deasupra unor tălpi
Gladna Română, Timiș () [Corola-website/Science/301365_a_302694]
-
alipit județului Timiș. Pe hotarul nordic al satului s-a întemeiat în 1882 colonia de germani Iosifalău. Biserica ortodoxă s-a construit în 1909. Atestarea documentară a Budințului este puțin mai recentă decât a Ictarului. El apare menționat într-o diplomă maghiară din anul 1444, cu numele de "Budfalva". Conscripția de la 1717 arată că satul "Budinc" avea 18 case și aparținea districtului Făget. A fost din totdeauna un sat românesc. Ortodocșii din Budint aveau o biserică comună cu cei din Ictar
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
30 km distanță: municipiul Lugoj la sud și orașul Făget la sud-est. Față de municipiul Timișoara, distanța pe șosea este de circa 70-80 km. În trecut a fost cunoscută sub numele "Ohaba Sârbească". Primele mențiuni documentare datază din secolul XV. O diplomă maghiară de la 1427 menționează pe această locație satul "Ohaba ". Conform conscripției din 1717 apare cu numele "Hoaba", avea 11 case și aparținea districtului Lipova. Administrația habsburgică a susținut însă că satul s-a reînființat în secolul XVII întrucât satul a
Ohaba Română, Timiș () [Corola-website/Science/301383_a_302712]
-
km nord-est de municipiul Timișoara, într-o zonă deluroasa relativ izolată (Dealurile Lipovei). Nadășul are o vechime de cel putin 750 de ani. El a fost pentru prima dată menționat documentar în documente maghiare din secolul XIII, mai precis în diplome de proprietate din anii 1247 și 1256. Atunci se numea "Nadasd" și aparținea de Cenad. În anul 1379 Capitulul de Arad oferă acest sat lui Ioan, fiul lui Nicolae de Nadasd.În anul 1471 existau 3 sate toate cu numele
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
din Evul Mediu. Despre Vizejdia medievală se știe în primul rând că a fost proprietate a nobililor maghiari din familia Vizesgyani, de la care își trage și numele. Mai exact, anul primei atestări documentare este 1424 și este vorba despre o diplomă nobiliară. În timpul ocupației otomane, satul a decăzut, însă a continuat să fie menționat de documentele turcești cu nume precum "Wyses" sau "Vizesgian" (1647). Conform „Dicționarului toponimic și geografico-istoric al județului Timiș” de Remus Crețan, în timpul turcilor este relatat ca "localitate
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]
-
un drum comunal în lungime totală de 8 km, care pornește de la drumul județean Timișoara-Buziaș, trece prin Uliuc și se termină la Unip. Satul este amintit pentru prima dată în evidențele papale de dijmă din 1332-1337, cu numele de "Winep". Diplomele din 1477 amintesc despre el cu numele "Uyneph". Conscripția generală a Banatului din 1717 consemnează localitatea cu numele "Junip", cu 60 de case. Numele definitiv "Unip" apare pentru prima dată pe harta Contelui Mercy de la 1723. Atunci aparținea de districtul
Unip, Timiș () [Corola-website/Science/301406_a_302735]
-
Prin pacea de la Karlowitz (1699), Imperiul Habsburgic devine o mare putere, reușind să ocupe integral Regatul Ungar, inclusiv Croația și Transilvania, iar peste câtva timp să anexeze și Bucovina (1774). O importanță parte a rutenilor este integrată în imperiu prin Diplomă Leopoldină, prima diplomă de acest gen, si care face referire la românii, grecii și rutenii din teritoriile anexate: Ungaria, Croația, Slavonia și Transilvania. Urmează alte și alte mărturii ale unor autori binecunoscuți că Enea Silvio Picolomini, celebrul papă umanist Pius
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
Karlowitz (1699), Imperiul Habsburgic devine o mare putere, reușind să ocupe integral Regatul Ungar, inclusiv Croația și Transilvania, iar peste câtva timp să anexeze și Bucovina (1774). O importanță parte a rutenilor este integrată în imperiu prin Diplomă Leopoldină, prima diplomă de acest gen, si care face referire la românii, grecii și rutenii din teritoriile anexate: Ungaria, Croația, Slavonia și Transilvania. Urmează alte și alte mărturii ale unor autori binecunoscuți că Enea Silvio Picolomini, celebrul papă umanist Pius al II-lea
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
este ministru al transporturilor în guvernul Emil Boc. Anca Daniela Boagiu s-a născut la data de 30 noiembrie 1968 în orașul Constanța. A absolvit în anul 1995 cursurile Facultății de Construcții, secția Hidrotehnică din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța, obținând diploma de inginer hidrotehnician. Începând din decembrie 1994, a lucrat ca asistent al directorului general al companiei S.E.Co.L. Sp.A (Italia), în cadrul contractelor de “Reabilitare a DN 38 și 39” finanțate de Banca Mondială. În iulie 1995, devine diriginte de șantier
Anca Boagiu () [Corola-website/Science/300026_a_301355]
-
S-a născut în Nova Prîluka, Ucraina, în apropiere de Kiev în casa lui Jacob Waksman și a Fridiei London. Educația și-a primit-o inițial de la profesori particulari, după care și-a continuat studiile la Odessa. Aici a obținut diploma de bacalaureat în 1910. Imediat după obținerea diplomei a imigrat în SUA, unde a absolvit, în 1915, "Colegiul Rutgers" din New Jersey, unde și-a luat licența în agricultură. A efectuat cercetări în domeniul bacteriologiei solului, la "Stațiunea Agricolă Experimentală
Selman Abraham Waksman () [Corola-website/Science/300070_a_301399]
-
apropiere de Kiev în casa lui Jacob Waksman și a Fridiei London. Educația și-a primit-o inițial de la profesori particulari, după care și-a continuat studiile la Odessa. Aici a obținut diploma de bacalaureat în 1910. Imediat după obținerea diplomei a imigrat în SUA, unde a absolvit, în 1915, "Colegiul Rutgers" din New Jersey, unde și-a luat licența în agricultură. A efectuat cercetări în domeniul bacteriologiei solului, la "Stațiunea Agricolă Experimentală" din New Jersey, sub îndrumarea doctorului J.G. Lipman
Selman Abraham Waksman () [Corola-website/Science/300070_a_301399]