41,558 matches
-
în faza de dezvoltare a infrastructurii, datorată în principal datorită proiectului de dezvoltare al Autostrăzii A1 și al Șoselei de Centură în rang de autostradă, pe latura vestică a orașului și ridicarea a două pasaje supraterane peste liniile de cale ferată Arad - Brad și Arad - București în partea de nord pe traiectul DN7. Gara Centrală Arad este un nod important pe magistrala CFR spre Curtici - Budapesta și Sibiu - Brașov (București), linia 310 Oradea - Arad - Timișoara și punct terminus pentru liniile 215
TranSportul public din Arad () [Corola-website/Science/325340_a_326669]
-
nou racord cu noua Fabrică de tramvaie a Astra Vagoane amplasată în spatele depoului de tramvaie UTA. Singura porțiune neutilizată în mod frecvent o constituie bucla veche din cartierul Micălaca, unde întorceau linile 17 și 18 înainte de crearea pasajului pe sub calea ferată spre Timișoara. La momentul actual CTP Arad operează un număr de 16 linii. Transportul în zona periurbană municipiului Arad pe calea ferată s-a realizat încă din 1906, odată cu deschiderea căii ferate înguste private Arad - Podgoria care lega orașul Arad
TranSportul public din Arad () [Corola-website/Science/325340_a_326669]
-
o constituie bucla veche din cartierul Micălaca, unde întorceau linile 17 și 18 înainte de crearea pasajului pe sub calea ferată spre Timișoara. La momentul actual CTP Arad operează un număr de 16 linii. Transportul în zona periurbană municipiului Arad pe calea ferată s-a realizat încă din 1906, odată cu deschiderea căii ferate înguste private Arad - Podgoria care lega orașul Arad de zona viticolă de la poalele Munțiilor Zărandului. Această linie la deschidere a fost operată cu automotoare pe benzină, tracțiune dovedită ca ineficientă
TranSportul public din Arad () [Corola-website/Science/325340_a_326669]
-
17 și 18 înainte de crearea pasajului pe sub calea ferată spre Timișoara. La momentul actual CTP Arad operează un număr de 16 linii. Transportul în zona periurbană municipiului Arad pe calea ferată s-a realizat încă din 1906, odată cu deschiderea căii ferate înguste private Arad - Podgoria care lega orașul Arad de zona viticolă de la poalele Munțiilor Zărandului. Această linie la deschidere a fost operată cu automotoare pe benzină, tracțiune dovedită ca ineficientă care a dus la electrificarea acestei linii în 1913. Linia
TranSportul public din Arad () [Corola-website/Science/325340_a_326669]
-
Căile ferate naționale egiptene (ENR) reprezintă calea ferata națională a Egiptului care este gestionată de autoritatea feroviară egipteană (ERA). În 1833 Pasă Muhammad Ali a luat în considerare construirea unei căi ferate între Suez și Cairo pentru a îmbunătăți tranzit de marfuri
TranSportul feroviar în Egipt () [Corola-website/Science/325362_a_326691]
-
Căile ferate naționale egiptene (ENR) reprezintă calea ferata națională a Egiptului care este gestionată de autoritatea feroviară egipteană (ERA). În 1833 Pasă Muhammad Ali a luat în considerare construirea unei căi ferate între Suez și Cairo pentru a îmbunătăți tranzit de marfuri și pasageri dintre Europa și India
TranSportul feroviar în Egipt () [Corola-website/Science/325362_a_326691]
-
Căile ferate naționale egiptene (ENR) reprezintă calea ferata națională a Egiptului care este gestionată de autoritatea feroviară egipteană (ERA). În 1833 Pasă Muhammad Ali a luat în considerare construirea unei căi ferate între Suez și Cairo pentru a îmbunătăți tranzit de marfuri și pasageri dintre Europa și India. Muhammad Ali a trecut la cumpărarea șinei atunci când proiectul a fost abandonat datorită presiunii francezilor care erau interesați de construirea unui canal. În 1848
TranSportul feroviar în Egipt () [Corola-website/Science/325362_a_326691]
-
cumpărarea șinei atunci când proiectul a fost abandonat datorită presiunii francezilor care erau interesați de construirea unui canal. În 1848 Muhammad Ali a murit, si in 1851, succesorul său Abbas I a contractat pe Robert Stephenson pentru a construi prima cale ferată egipteană cu ecartament standard. Prima secțiune, între Alexandria pe coasta mediteraneană și Kafr el-Zayyat pe ramura Rosetta a Nilului, a fost deschisă în 1854. Această a fost prima cale ferată din Africa și Orientul Mijlociu precum și din Imperiul Otoman. În același
TranSportul feroviar în Egipt () [Corola-website/Science/325362_a_326691]
-
a contractat pe Robert Stephenson pentru a construi prima cale ferată egipteană cu ecartament standard. Prima secțiune, între Alexandria pe coasta mediteraneană și Kafr el-Zayyat pe ramura Rosetta a Nilului, a fost deschisă în 1854. Această a fost prima cale ferată din Africa și Orientul Mijlociu precum și din Imperiul Otoman. În același an Abbas I a murit și a fost urmat la conducerea Egiptului de pasă Sa'id, în timpul căruia secțiunea de cale ferată de la Kafr el-Zayyat la Cairo a fost finalizată
TranSportul feroviar în Egipt () [Corola-website/Science/325362_a_326691]
-
deschisă în 1854. Această a fost prima cale ferată din Africa și Orientul Mijlociu precum și din Imperiul Otoman. În același an Abbas I a murit și a fost urmat la conducerea Egiptului de pasă Sa'id, în timpul căruia secțiunea de cale ferată de la Kafr el-Zayyat la Cairo a fost finalizată în 1856, urmată de o extensie din Cairo până la Suez în 1858. Această cale ferată a fost prima legătură modernă de transport între Marea Mediterana și Oceanul Indian, deoarece Ferdinand de Lesseps a terminat
TranSportul feroviar în Egipt () [Corola-website/Science/325362_a_326691]
-
murit și a fost urmat la conducerea Egiptului de pasă Sa'id, în timpul căruia secțiunea de cale ferată de la Kafr el-Zayyat la Cairo a fost finalizată în 1856, urmată de o extensie din Cairo până la Suez în 1858. Această cale ferată a fost prima legătură modernă de transport între Marea Mediterana și Oceanul Indian, deoarece Ferdinand de Lesseps a terminat canalul Suez abia în 1869. La Kafr el-Zayyat linia dintre Cairo și Alexandria inițial traversa Nilul pe un șlep de 80 de picioare
TranSportul feroviar în Egipt () [Corola-website/Science/325362_a_326691]
-
Talkha mai departe în jos pe ramura Damietta a Nilului în 1863. Succesorul lui Sa'id, Pasă Isma'il s-a străduit să modernizeze Egiptul și să dea un nou impuls dezvoltării feroviare. În 1865 un nou tronson de cale ferată a ajuns la Desouk pe ramura Rosetta a Nilului și un al doliea tronson între Cairo și Talkha a fost deschis, oferind o legatura mai directă între Cairo și Zagazig.
TranSportul feroviar în Egipt () [Corola-website/Science/325362_a_326691]
-
Calea ferată îngustă Arad - Podgoria este o fostă cale ferată privată construită în 1906 cu o lungime totală de 58,318 km, care lega orașul Arad de localitățile Ghioroc, Pâncota din zona viticolă de la poalele Munților Zărandului în podgoriile Aradului și Radna
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
Calea ferată îngustă Arad - Podgoria este o fostă cale ferată privată construită în 1906 cu o lungime totală de 58,318 km, care lega orașul Arad de localitățile Ghioroc, Pâncota din zona viticolă de la poalele Munților Zărandului în podgoriile Aradului și Radna pe Valea Mureșului. Între anii 1913 și 1965
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
cu o lungime totală de 58,318 km, care lega orașul Arad de localitățile Ghioroc, Pâncota din zona viticolă de la poalele Munților Zărandului în podgoriile Aradului și Radna pe Valea Mureșului. Între anii 1913 și 1965 a fost singura cale ferată electrificată de pe teritoriul actual al României și în același timp singura cale ferată îngustă electrificată. Locuitorii zonei Aradului cunosc și astăzi trenul electric din Podgorie sub numele de Săgeata Verde. Ideea de construire a unei linii de cale ferată îngustă
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
localitățile Ghioroc, Pâncota din zona viticolă de la poalele Munților Zărandului în podgoriile Aradului și Radna pe Valea Mureșului. Între anii 1913 și 1965 a fost singura cale ferată electrificată de pe teritoriul actual al României și în același timp singura cale ferată îngustă electrificată. Locuitorii zonei Aradului cunosc și astăzi trenul electric din Podgorie sub numele de Săgeata Verde. Ideea de construire a unei linii de cale ferată îngustă către Podgoria Aradului exista încă din 18 august 1896 când a fost organizată
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
cale ferată electrificată de pe teritoriul actual al României și în același timp singura cale ferată îngustă electrificată. Locuitorii zonei Aradului cunosc și astăzi trenul electric din Podgorie sub numele de Săgeata Verde. Ideea de construire a unei linii de cale ferată îngustă către Podgoria Aradului exista încă din 18 august 1896 când a fost organizată ședinta de constituire a Societății pe Acțiuni Transporturi Feroviare Arad-Podgoria (SATFAP). Locs Rezső, Sarmezey Akós și Peterffi Antoniu au adunat capitalul social, găsind sprijin financiar la
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
constituire a Societății pe Acțiuni Transporturi Feroviare Arad-Podgoria (SATFAP). Locs Rezső, Sarmezey Akós și Peterffi Antoniu au adunat capitalul social, găsind sprijin financiar la proprietarii viilor din Podgorie. Ulterior acestei constituiri reprezentanții societății au făcut demersurile necesare autorizării construcției căii ferate astfel că la 25 septembrie 1905 Ministerul Comerțului din Ungaria acordă unui grup de oameni de afaceri din Arad și Budapesta concesiunea cu numărul 63611/24 septembrie 1905 și dreptul de a înființa o societate care să construiască și să
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
din Ungaria acordă unui grup de oameni de afaceri din Arad și Budapesta concesiunea cu numărul 63611/24 septembrie 1905 și dreptul de a înființa o societate care să construiască și să exploateze timp de 90 de ani o cale ferată cu ecartament metric de interes local între Arad și podgoriile Aradului. Astfel la 4 octombrie 1905, ia ființă la Arad, "Societatea pe acțiuni a căii ferate motrice de interes local Arad-Podgoria" (), unde principali acționari erau arădeanul Antoniu Petreffi și doctorul
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
societate care să construiască și să exploateze timp de 90 de ani o cale ferată cu ecartament metric de interes local între Arad și podgoriile Aradului. Astfel la 4 octombrie 1905, ia ființă la Arad, "Societatea pe acțiuni a căii ferate motrice de interes local Arad-Podgoria" (), unde principali acționari erau arădeanul Antoniu Petreffi și doctorul A. Steiner din Budapesta. Președintele ales al acestei societăți era același Locs Rezső care împreună cu Peterffi înființa în 1896 SATFAP. Eforturile de construcție a căii ferate
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
ferate motrice de interes local Arad-Podgoria" (), unde principali acționari erau arădeanul Antoniu Petreffi și doctorul A. Steiner din Budapesta. Președintele ales al acestei societăți era același Locs Rezső care împreună cu Peterffi înființa în 1896 SATFAP. Eforturile de construcție a căii ferate au început imediat, licitația de atribuire a contractului de construire a liniei este câștigată de firma Henning & Hartwick din Berlin. Construcția începe la 11 decembrie 1905, astfel că la 10 noiembrie 1906 are loc prima probă cu o garnitură de
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
loc la 30 noiembrie 1906 pe trei secțiuni de cale în lungime totală de 58,318 km, cu cea mai importantă stație Ghioroc, unde linia se bifurca în cele două direcții: Pâncota și Radna. În Arad, capătul terminus al căii ferate beneficia de o stație situată în actuala Piață Podgoria, la o distanță foarte scurtă de Gara Centrală. Exploatarea liniei pentru transportul de călători se făcea cu unități automotoare cu tracțiune pe benzină și vagoane fabricate la fabrica arădeană de vagoane
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
liniei se făcea pe trei secții: Rutele de trafic erau Arad - Ghioroc - Radna; Radna - Ghioroc - Pâncota și Pâncota - Ghioroc - Arad. Transbordarea se făcea facil în stația Ghioroc pentru orice destinație. Administrarea liniei a fost în grija Societății Anonime a Căilor Ferate Electrice Arad-Podgoria, căreia i-sa recunoscut dreptul de concesiune la 16 martie 1935 (Nr. 15182/16.03.1935), până în anul 1948, când devine patrimoniu al Regionalei CFR Timișoara prin naționalizare. Odată cu preluarea liniei se stabilește un tarif special nemodifcat pe
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
urbane în exploatarea liniei. Imediat după preluarea liniei de la CFR, s-a realizat un studiu de reabilitare a liniei care nu a fost dus niciodată la bun sfârșit, datorită costurilor foarte mari. Anul 1991 reprezintă punctul final al istoriei căii ferate înguste Arad-Pogoria, odată cu închiderea exploatării segmentelor de cale Ghioroc - Pâncota și Ghioroc - Radna. Serviciile către Pâncota și Radna se înlocuiesc cu autobuze. Astăzi există servicii frecvente până la Ghioroc întreținut cu parcul de tramvaie arădean din depoul Ghioroc. Parcul rulat al
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
fost deservit pe rând cu tramvaie TIMIȘ 2 și Tatra T4R, iar astăzi de o varietate de tramvaie achiziționate din Germania. Serviciile periurbane ale Companiei de Transport Public Arad, care face uz de infrastructura originală de cale a fostei căi ferate înguste, se aplică liniilor de tramvai:
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]