40,921 matches
-
m. Bălțiul este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi. Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. În 1766, feciorii negustorului Panait Sandu, Costache și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revinind mănăstirii Sfântului Spiridon din
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
două vetre: în cartierul Bălții Noi și la periferia orașului lângă șoseaua Bălți-Chișinău. În perioada romană, pe teritoriul orașului, au existat 5 sate, dar au fost distruse de popoarele nomade. Din perioada migrațiilor datează și cele 18 movile funerare. Prima atestarea certă a orașului Bălți apare în comentariile despre expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. La Bătălia de la Țuțora armata poloneză a fost înfrântă, fiind nevoită să se retragă. La întoarcere militarii polonezi au ajuns la Răut la 4 octombrie
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
fiind incertă și total marginală; orice altă poziție este socotită ca fiind o manifestare a imperialismului cultural românesc, acest punct de vedere fiind confortat de poziția majorității istoricilor români, pentru care "vlahii" sunt doar o ramură a românimii nord-dunărene.” Prima atestare a unei organizări militare românești în Thesalia este dată de răscoala militară a românilor din acestă zonă de la 1066. Nemulțumiți de politica fiscală excesivă practicată de imperiu față de păstori, vlahii organizează o acțiune militară condusă de Niculiță și Berivoi, ambii
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
romană de istoria medievală greacă. "Așadar din șederea lor în "Romania" și-au luat țiganii denumirea de "romi"." La sfârșitul secolului al XIV-lea apare o nouă categorie de populații migratoare: țiganii, oameni lipsiți de libertate sau alte drepturi. Prima atestare documentară a robiei romilor pe teritoriul românesc datează din 3 octombrie 1385. Conform statisticilor, în jurul anilor 1850, o treime din țiganii Europei locuiau în Moldova și în Țara Româneacă, iar ponderea lor în raport cu populația din interiorul granițelor principatelor române era
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
Și astăzi există triburi nomade sau seminomade în India, susținând teoria că romii au fost nomazi de la început, au părăsit India în timpul unei invazii și apoi au fost împinși înspre Europa de războaie și invazii ulterioare. În spațiul nord-dunărean, prima atestare documentară a romilor datează din anul 1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai înainte mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin. Între aceste bunuri, mobile și imobile, donația unchiului său Vladislav I, către mănăstirea Vodița
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
plantațiile forestiere de producție 120,4 ha sau circa 47% din total. Fondul acvatic cu o suprafață de 54 ha este format de râul Botna, o mulțime de râulețe mici și 10 iazuri cu o suprafață de 21 ha. Prima atestare documentară a localității Căușeni datează din anul 1470. În sec. XVI această localitate este menționată ca târg, adică oraș comercial. În această perioadă orașul devine și reședință a Hanatului Crimeei. Pe la mijlocul anilor '60 ai sec. XVIII, la Căușeni se află
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
val de apărare, menirea căruia este de a proteja hotarele imperiului de invaziile barbare. În istorie acest dig de apărare a rămas cu denumirea Valul lui Traian. Cu aceeași denumire a fost numit și un cartier al orașului Căușeni. Prima atestare documentară a localității datează din secolul al XV, anul 1455. Într-un document scris în limba slavonă este pomenită localitatea Cheșenăul Roșu. Într-o scrisoare a domnitorului Petru Rareș din 1535 este menționată o localitate de lîngă rîul Botna, numită
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
conformat normei, deși există în continuare situri web care folosesc denumirea de „limbă română” sau abrevieri ale acesteia. Printre siturile web care folosesc în continuare denumirea de „limba română” se numără Ministerul Administrației Publice Locale, Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare, Agenția Privatizare de pe lângă Ministerul Economiei și Comerțului, Departamentul pentru Migrație, Academia de Științe a Moldovei, Agenția Națională pentru Reglementare în Telecomunicații și Informatică, Agenția Relații Funciare și Cadastru, Agenția Națională de Dezvoltare Rurală și multe altele. Există și situri web
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
idee lansată la Expoziția Mondială de la Paris, din anul 1889. Monumentul “Ecaterina Teodoroiu” a fost construit în anul 1925 de către Dumitru Mățăoanu. Ion Irimescu a creat în anul 1968 obeliscul “Slatina 600”, cu ocazia celebrării a 600 de ani de la atestarea documentară a orașului Slatina. Primăria Slatina a anunțat pe postul local OltTv că vechiul cinematograf Alutus de pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza va fi renovat și repus în funcțiune până la data de 20 octombrie 2010, acesta fiind echipat cu tehnologia 3D
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
î.Hr.). Satul Botoșana a purtat în trecut mai multe nume: Botoșeni, Botoșani și Botușana. Din cronica parohială se spune că numele corect al localității este Botoșana, care derivă de la „botușu” ce se întrebuințează la altoire sau mlădiță de vie. Prima atestare documentară a localității datează din 3 iulie 1575. Într-un document din culegerea "„Documente privind istoria României”", Vol. III, p. 55-56, se spune că domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a întărit moștenirea urmașilor lui Luca Arbore; la acea
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
1630-1745 este menționat un schit de maici și acesta cu multe întreruperi. Actuala biserică de lemn din Bogdănești a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea pe malul râului Râșca și al pârâului Bogdăneasa. Prima sa atestare datează din anul 1779, ea figurând pe un „Octoih” al bisericii, tipărit la Râmnic în 1776, cu însemnarea: "„În văleat 7287 (1779) să se știe că această sfântă carte au cumpărat Dorofteiu Solcanu și cu feciorii dumisale, Toader, Constantin (...) Și
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
cu însemnarea: "„În văleat 7287 (1779) să se știe că această sfântă carte au cumpărat Dorofteiu Solcanu și cu feciorii dumisale, Toader, Constantin (...) Și s-a așezat în biserică în satul Bogdănești, să fie în vecia veacului. Amin”". O altă atestare a vechimii acestei biserici este inscripția de pe clopotul mijlociu cu textul: "„Simion, ani de la Iisus Hristos 1783”". În jurul anului 1836, preotul Solcanu a dăruit bisericii un Octoih mare, cu următoarea însemnare "„Acest Octoih este dat de preotul Solcanul spre a
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
data de 6 decembrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 267, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut eronat anul 1764 ca an al construcției lăcașului de cult. Prima atestare a satului Forăști datează din aprilie 1595, când domnitorul Aron Tiranul întărește cneaghinei fostului logofăt Bârlădeanul părți de ocină din satul Forăști, cumpărate cu 120 de taleri de argint. Denumirea satului provine de la boierii Forăscu, care au fost proprietarii acestei
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
prin tehnica de construcție în bârne rotunde, închetorate cu capete ieșite din perete, trăsătură caracteristică construcțiilor profane (caselor țărănești). a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 202, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a satului Bilca datează din 9 august 1551, localitatea fiind pe atunci o braniște a Mănăstirii Putna, situată „între Bilce”, adică un loc în care iobagii mănăstirești făceau fânul și pășteau cirezile și turmele călugărilor. Privilegiile mănăstirești au fost
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
Edificiul religios se află localizat în centrul satului și are hramul "Sfântul Dumitru", sărbătorit la data de 26 octombrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 222, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a satului Călinești-Enache datează de la 5 iunie 1634, când a fost cumpărat de logofătul Tăutu de la Ionașcu Stroici. În jurul anului 1776, moșia satului era stăpânită de boierii Enache și Cuparencu. Astfel, jumătate din sat se numea Călineștii lui Enache
Biserica de lemn din Călinești-Enache () [Corola-website/Science/317160_a_318489]
-
Astfel, jumătate din sat se numea Călineștii lui Enache, iar cealaltă jumătate Călineștii lui Cuparencu. a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea în satul Frătăuții Vechi, unele lucrări menționând anul 1794 ca an al construcției, deși nu există atestări documentare precise care să confirme această dată. Biserica avea inițial dimensiuni mult mai mici, fiind formată dintr-un pronaos („tinda muierilor”), naos și altar. Delimitarea dintre pronaos și naos se făcea doar printr-un perete fals, acoperit cu icoane. Conform
Biserica de lemn din Călinești-Enache () [Corola-website/Science/317160_a_318489]
-
că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche decât prima sa atestare documentară. Inițial, localitatea se numea Vama Moldoviței și apare într-un privilegiu comercial din 6 octombrie 1408 în care se stabilește ca toți negustorii care vor duce mărfuri din Țara Ungurească în Moldova să plătească taxe vamale de „câte un
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
astăzi desființat). Biserica de lemn din Stolniceni-Prăjescu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut ca perioadă de datare a monumentului secolul al XVIII-lea. Prima atestare a satului Stolniceni-Prăjescu are loc în anul 1609, când jumătate din sat a fost dată la schimb marelui vistiernic Nicoară Prăjescu. Mai multe documente din prima parte a secolului al XVII-lea atestă faptul că satul se afla în proprietatea
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
două fălci de vii din Zlodica. De asemenea, aici își avea viile și mitropolitul Sava. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, aflată la vest de podul medieval, este menționată în documente de prin anii 1617-1769. Prima atestare a bisericii are loc într-un document din 12 iulie 1617 dat de domnitorul Radu Mihnea (1616-1629, 1623-1626), Teofan al III-lea, patriarhul Ierusalimului (1608-1644) și conducătorul Mitropoliei Moldovei (1617-1619), Efrem, episcopul Rădăuților (1608-1613, 1616-1623), și Mitrofan, episcopul Hușilor (1617-1623
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
a Cupei României în 2010 și în trei rânduri a Cupei Challenge. Handbalul reșițean are o tradiție de pește 75 de ani, incepand cu practicarea handbalului în 11, iar din anul 1958 se practică jocul de handbal în 7. Prima atestare a unei forme de organizare handbalistica la Reșița este confirmată de arhivele handbalului românesc în 1942, echipa fiind sprijinită la acea vreme de Uzinele de Fier și Domeniile Reșița, astăzi UCM group. În acel an formația clubului sportiv reșițean - UDR
CS UCM Reșița () [Corola-website/Science/317190_a_318519]
-
Lechfeld și restaureaza independența Mărcii de est, ca bastion al populației germanofone. Ulterior, în 976 (dupa alte surse în 973,) teritoriul Austriei de azi, cunoscut ca "Marchia Orientalis", este lăsat moștenire casei Babenberg, (mai precis, lui Leopold de Babenberg) . Prima atestare documentară a denumirii "Austria" datează în 996, când apare termenul "Ostarrichi", care va deveni "Österreich". În 1156, documentul "Privilegium Minus", elaborat de Frederic I, Barbarosa, ridică markgraful austriac la rang de ducat. În 1129, Babenbergii obțin și ducatul Styria. Sub
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
În anul 1959 s-au sărbătorit 500 de ani de la atestarea documentară a orașului București, Capitala României. Pentru eveniment, data cea mai semnificativă din acel an a fost 20 septembrie, deoarece în aceeași zi a anului 1459 domnitorul muntean Vlad Țepeș dăduse un hrisov în care era amintită localitatea, document ce
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
orașului București, Capitala României. Pentru eveniment, data cea mai semnificativă din acel an a fost 20 septembrie, deoarece în aceeași zi a anului 1459 domnitorul muntean Vlad Țepeș dăduse un hrisov în care era amintită localitatea, document ce reprezintă baza atestării. În cinstea evenimentului s-au organizat adunări populare și au fost lansate cărți, filme, cântece, spectacole de teatru ș.a. Muzeul Municipiului București, al cărui sediu fusese mutat de mai multe ori după Al Doilea Război Mondial și stabilit în 1956
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
unui secol de la Unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859) și a cincisprezece ani de la „Eliberarea” României (trecerea ei de partea Aliaților în Al Doilea Război Mondial, la 23 august 1944). În anul 2009 s-au împlinit 550 de ani de la atestarea Bucureștiului, însă manifestările dedicate evenimentului au avut parte de mai puțin fast și participare publică decât cele din 1959. În consens cu atitudinea proletcultistă, operele artistice trebuiau să vizeze fie relația dintre lumea „veche” - victimă a unei mentalități viciate - și
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
companiei sunt: capurile de duș cu proprietăți de purificare a apei, tuburile pentru alcalinizarea apei, filtre pentru robineții de apă, dispozitive pentru tratarea apei de băut, etc., toate acestea având la bază bile de bioceramică. Toate produsele companiei beneficiază de atestări internaționale precum: ISO 9001, ISO 14001, FDA, NSF, WQA, etc. . Bibliografie: www.biocera.co.kr www.biocera.ro www.nsf.org www.fda.com
Biocera () [Corola-website/Science/317567_a_318896]