42,681 matches
-
de populație iar Szpilman, care nu mai are pe nimeni, caută disperat adăpost și provizii printre ruine. În cele din urmă, el este descoperit de către ofițerul Wehrmacht Wilm Hosenfeld, care află că Szpilman este un pianist și îi cere să cânte la un pian din apropiere. Szpilman, bolnav, interpretează "Balada în sol minor" a lui Frédéric Chopin. Hosenfeld, mișcat, îi permite apoi lui Szpilman să se ascundă în podul unei case goale și îi aduce mâncare. În timp ce germanii sunt forțați să
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
în podul unei case goale și îi aduce mâncare. În timp ce germanii sunt forțați să se retragă din cauza ofensivei inițiate de Armata Roșie în ianuarie 1945, Hosenfeld se întâlnește cu Szpilman pentru ultima oară și-i promite că-l va asculta cântând la postul de radio polonez. El îi dă lui Szpilman mantaua sa pentru a-i ține de cald și pleacă. Din cauza mantalei Szpilman este împușcat apoi de trupele poloneze care eliberează Varșovia, înainte ca acestea să realizeze că este polonez
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
denumit "Taurul din Salzburg" ("Salzburger Stier"). Această imensă orgă mecanică a fost construită în 1502 de către arhiepiscopul Leonhard von Keutschach. Ea a fost reînnoită de către Rochus Egedacher în 1735. Din Duminica Floriilor și până la 31 octombrie "Taurul din Salzburg" a cântat zilnic la orele 7, 11 și 18. Aerofonul începea astfel cântecul carillonului din Residenzplatz și îl încheia. Una dintre cele mai faimoase cabarete din Austria este numit după el. Arhiepiscopul de Salzburg Leonhard von Keutschach (1495-1519) a construit capela la
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
catedrala Arhiepiscopiei de Salzburg. Forma actuală datează din secolul al XVII-lea, în stil baroc. Edificiul are hramul sfântului Rupert de Salzburg. În această biserică a fost botezat Wolfgang Amadeus Mozart. În corul de băieți al Catedralei din Salzburg a cântat la începutul anilor 1700 și viitorul compozitor Anton Diabelli. Prima catedrală a fost construită în timpul sfântului Virgil de Salzburg (745-784), probabil pe fundațiile unei biserici construite de Sf. Rupert. Primul dom a fost menționat în 774. Așa-numitul Virgil Dom
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
inițial al lui Scamozzi, a fost finalizată în mod remarcabil în mai puțin de 15 ani, fiind terminată în jurul anului 1628. La consacrarea sa din data de 24 septembrie 1628, 12 coruri poziționate în galeriile de marmură ale catedralei au cântat un Te Deum compus de Stefano Bernardi, Kapellmeister la curtea din Salzburg. Actuala catedrală din Salzburg este construită parțial pe temeliile bazilicii vechi. Într-adevăr, pietrele de temelie ale bisericii anterioare pot fi văzute în "Domgrabungen", un sit arheologic aflat
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
istorie alternativă, pseudoistorie, revizionism istoric, pseudoarheologie, fizica și știință. Farrell este profesor adjunct de teologie patristica și apologetica la "California Graduate School of Theology", o institutie creștină neacreditata de învățământ superior din La Habra, California. În plus, el este organist, cântă la clavecin și este compozitor de muzică clasică. A fost studentul lui Kallistos /Timothy Ware. Farrell a devenit profesor de patristica la "Seminarul Teologic Ortodox Sfanțul Tihon". El are, de asemenea, un masterat la Universitatea Oral Roberts, o licență în
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
-ul local, convenindu-se în final ca onsula să devină tributară față de contele de Sicilia și ca "qadi"-ul să poată continua să o administreze. Prin acest tratat, mulți greci și alți creștini aflați prizonieri acolo au fost eliberați, ei cântându-i lui Roger "Kyrie eleison". El a părăsit insula cu mulți dintre locuitorii care doreau să îl însoțească, al căror număr era atât de mare încât vasul pe care se afla contele era gata să se scufunde, potrivit cronicii lui
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
său a devenit repede evident și, la vârsta de 10 ani, a fost trecut la fanfara militară a Regimentului de Vânători de Munte Brașov (1919), unde capată o solidă pregătire teoretica muzicală (teorie, solfegii, armonie orchestrală) și unde începe să cânte la clarinet, instrument de care nu s-a mai despărțit toată viața. În anul 1931 a fost încorporat și a fost repartizat la fanfara militară a Regimentului de Gardă cu gradul de sergent. În perioada 1940 - 1943 a însoțit trupele
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
instrument de care nu s-a mai despărțit toată viața. În anul 1931 a fost încorporat și a fost repartizat la fanfara militară a Regimentului de Gardă cu gradul de sergent. În perioada 1940 - 1943 a însoțit trupele combatante române, cântând la spectacolele organizate pentru răniți sau pentru soldații combatanți din prima linie a frontului. A început activitatea artistică și promovarea muzicii populare ardelenești în Brașov, fiind angajat la restaurantele Aro, Amiciția și Transilvania, în perioada 1934 - 1937. În anul 1938
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
fiind cel mai bun clarinetist al acestui gen de muzică. A avut numeroase înregistrări la radio și televiziune și multe discuri înregistrate la Electrecord. Tot el este autorul a două suite ardelenești pentru clarinet și orchestră simfonică care au fost cântate și premiate în concursuri internaționale, dar care nu au fost promovate și nici înregistrate pe discuri pentru faptul că artistul a refuzat să devină membru al PCR. A fost căsătorit de 3 ori (1939, 1945, 1976) și, cu a doua
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
Schmidt. Capela Sf. Maria conține mormântul abatelui Johann von Staupitz (d. 1524), un prieten de-al lui Martin Luther. Marea mesă în do minor a lui Mozart a avut premiera în biserică, probabil la 26 octombrie 1783, soția sa Constanze cântând ca primă soprană. Alături de altarul unde se află înmormântat Sfântul Rupert se află mormintele surorii lui Mozart, Maria Anna Mozart ("Nannerl"), și a lui Johann Michael Haydn. De asemenea, este înmormântat în biserica abației și Sf. Vitalis. Clădirile Mănăstirii Sf.
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
tip Weisswurst. "Helles"-ul este servit într-o halbă ("Maß"), împreună cu bere din grâu și vin. Deși considerat uneori ca fiind "prea comercializat", localul este popular printre localnici, dar și printre străini. În timpul orelor în care localul este aglomerat, se cântă muzică tradițională bavareză. Cântecul Hofbräuhaus, compus în 1935 de Wilhelm „Wiga” Gabriel, are următorul refren: ""In München steht ein Hofbräuhaus, oans, zwoa, g'suffa!"" ("În München este o Hofbräuhaus, unu, doi, bea!"). Berea este furnizată de fabrica de bere Staatliches
Hofbräuhaus am Platzl () [Corola-website/Science/328365_a_329694]
-
fost foarte popular în Uniunea Sovietică la începutul anilor '70 ai secolului al XX-lea datorită cântecelor compuse de Temistocle Popa (varianta rusească a cântecelor fiind creația lui Robert Rojdestvenski) și interpretării lor de către cântărețul român Dan Spătaru , care a cântat în duet cu actrița rusoaică Natalia Fateeva (vocea ei fiind dublată de cântăreața rusoaică Larisa Mondrus). În 1971 a fost lansat în URSS un disc cu patru cântece din film (Мелодия, D 00030081-2). Subiectul filmului îl reprezintă peripețiile unui ansamblu
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
doi detectivi sunt reprezentanții trimiși să-l întâmpine pe delegatul sovietic, dar Toma (Peter Paulhoffer) și Silvia (Réka Nagy) îi confundă și îi închid într-o magazie pe adevărații reprezentanți. Neștiind cine este delegatul festivalului, Mihai (Dan Spătaru) începe să cânte la debarcaderul unde sosise vaporul, sperând că delegatul îl va aplauda. Studenții cred că delegatul sovietic este Ganea, dar nu apucă să i se prezinte pentru că cei doi detectivi îl înhață și pleacă cu el la hotel. Gangsterul schimbase însă
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
divulge locul unde a ascuns lucrul furat din seif. Studenții români sunt supărați, dar o cunosc în port pe Nina Denisova (Natalia Fateeva), o turistă sovietică cu ochi albaștri, iar Mihai se îndrăgostește de ea la prima vedere și îi cântă cântece de dragoste. Rusoaica este condusă la hotel de Silvia, iar tinerii îi spun că vor să-l răpească pe delegatul sovietic pentru a-i prezenta programul lor. Nina li se alătură. Studenții află că cel pe care-l credeau
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
își cere scuze și pleacă, hoinărind toată noaptea pe străzile din port. Studenții o însoțesc a doua zi pe Nina la București. Odată cu ei pleacă și cei doi detectivi. În timpul călătoriei cu trenul, Mihai îi aude pe cei doi violoniști cântând o melodie, iar Nina îi atrage atenția că este vorba de „cântecul obligatoriu”. Cântărețul învață cântecul pe de rost, fără a avea partitura. Ajunși la București, studenții cântă „cântecul obligatoriu”, dirijați de Mihai, iar juriul decide în unanimitate să trimită
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
detectivi. În timpul călătoriei cu trenul, Mihai îi aude pe cei doi violoniști cântând o melodie, iar Nina îi atrage atenția că este vorba de „cântecul obligatoriu”. Cântărețul învață cântecul pe de rost, fără a avea partitura. Ajunși la București, studenții cântă „cântecul obligatoriu”, dirijați de Mihai, iar juriul decide în unanimitate să trimită ansamblul studențesc de la Constanța la Festivalul de la Soci. Înainte de a pleca acolo, Silvia îi spune Ninei că Mihai i-a făcut curte din interes; Mihai o caută pe
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
rusă de Robert Rojdestvenski, iar muzica a fost compusă de Temistocle Popa. Melodiile au fost interpretate de Dan Spătaru și Larisa Mondrus, acompaniați de cvartetul Mecet format din Vifor Florescu, Francisc Munteanu jr., Constantin Teoharie și Cristian Valică. Printre șlagărele cântate în film de Dan Spătaru sunt „Tu, eu și-o umbrelă” și „Să cântăm chitara mea”. Cântecul "Valsul mării" a fost compus de Mark Fradkin și interpretat de Orchestra Electrecord dirijată de Alexandru Imre. Coregrafia a fost coordonată de maestrul
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
fost interpretate de Dan Spătaru și Larisa Mondrus, acompaniați de cvartetul Mecet format din Vifor Florescu, Francisc Munteanu jr., Constantin Teoharie și Cristian Valică. Printre șlagărele cântate în film de Dan Spătaru sunt „Tu, eu și-o umbrelă” și „Să cântăm chitara mea”. Cântecul "Valsul mării" a fost compus de Mark Fradkin și interpretat de Orchestra Electrecord dirijată de Alexandru Imre. Coregrafia a fost coordonată de maestrul de balet Cornel Patrichi. În paralel cu versiunea în limba română, a fost realizată
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
dirijată de Alexandru Imre. Coregrafia a fost coordonată de maestrul de balet Cornel Patrichi. În paralel cu versiunea în limba română, a fost realizată și o versiune dublată în limba rusă, care a fost montată de Ludmila Feighinova. Melodiile sunt cântate în întregime în limba rusă, fiind dublată și vocea lui Dan Spătaru. Copia standard a fost finalizată în decembrie 1970. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.776.000 lei. Filmul "Cîntecele mării" a fost vizionat de
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Pe lângă succesul din România, filmul a avut parte de un mare succes și în URSS. Șlagărele cântate în film de Dan Spătaru l-au făcut celebru pe cântărețul român. El a participat la mai multe concerte organizate la Moscova, unde cânta pe stadioane pline, cu peste 7.000 de locuri. În anii următori, cântărețul a concertat câte
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
Pe lângă succesul din România, filmul a avut parte de un mare succes și în URSS. Șlagărele cântate în film de Dan Spătaru l-au făcut celebru pe cântărețul român. El a participat la mai multe concerte organizate la Moscova, unde cânta pe stadioane pline, cu peste 7.000 de locuri. În anii următori, cântărețul a concertat câte 2-3 luni în statele componente ale URSS. În ciuda marelui succes la public al acestui film, criticii de specialitate au scris recenzii defavorabile. Astfel, Călin
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
fost extrase piese de muzică country, folk sau blues. Cântecele precum „Right Hand Mân” sau „St. Teresa” au devenit șlagăre, însă nu la fel de celebre precum „One of Uș”. În 2001, Osborne a apărut la postul de televiziune Austin City Limits cântând piese de pe albumul "Righteous Love". Într-un interviu acordat după acel episod, Osborne a declarat că se bucură că a putut ieși din noi în lumina reflectoarelor după perioada anilor '90. În 2002 a înregistrat una din melodiile coloanei sonore
Joan Osborne () [Corola-website/Science/327545_a_328874]
-
Dixie Chicks în cadrul unui turneu național în 2003, perioadă în care și-a lansat cel de-al patrulea album, "How Sweet It Is". Între 2005 și 2006 a interpretat numeroase piese cu Phil Lesh and Friends. În februarie 2007 a cântat în cadrul Grand Gale Opry. Până în prezent a apărut în mai multe emisiuni televizate și a mai lansat două albume.
Joan Osborne () [Corola-website/Science/327545_a_328874]
-
(n. 23 septembrie 1981, Elbasan) este un tenor albanez. A învățat să cânte la vioară înainte să se mute la Bozen, în Italia, unde Vito Brunetti i-a descoperit vocea de tenor. Pirgu a câștigat premiul pentru cel mai bun tânăr solist în 2001 la Concursul Umberto Sacchetti la Bologna și apoi premiul
Saimir Pirgu () [Corola-website/Science/327526_a_328855]