40,921 matches
-
anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Barta (în ), în acel an el fiind redenumit Plavnî ("baltă" în limba rusă). Localitatea Barta a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din registrul fiscal din 25 iulie 1645 . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
după 1944, a liceelor, cu studierea avansată a unor limbi străine, la care elevii moldoveni nu aveau acces ; derusificarea învățământului național, atribuirea, limbii ruse din școlile neruse de pe teritoriul republicii, a statutului de limbă străină, care poate fi studiată opțional ; atestarea periodică a cadrelor și conferirea de grade didactice ; trimiterea masivă a tineretului la studii de toate gradele în Țară pe burse oferite de statul român etc. Neocomuniștii (“agrarienii”) l-au acuzat de “românizare” a învățământului din Republica Moldova, de “reetnizare” (alias
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
săi pe piața motoarelor elecrice se numără Ana Imep Pitești, Electroputere Craiova și Electroprecizia Săcele. Număr de angajați în 2003: 1.000 Cifra de afaceri în 2002: 27,8 milioane lei Venit net în 2002: 0,6 milioane lei Prima atestare documentară a întreprinderii datează din 1876, când apare sub titulatura de Arsenalul Armatei (ASAM). În 1945, ASAM devine „Intreprinderea metalurgică de stat”, cu profil militar, dar și cu producție de piese de schimb pentru tractoare, piese de fontă turnate etc.
Uzina de Mașini Electrice București () [Corola-website/Science/318327_a_319656]
-
sistem interior, sub acțiunea curenților de aer, stindardul dac producea un șuierat puternic, ce avea ca efect îmbărbătarea luptătorilor proprii și panicarea celor inamici. De asemenea, inducea o stare de nervozitate cailor inamicului, care nu mai auziseră un asemenea sunet. Atestarea certă a acestui stindard în legătură cu dacii se află în peste 20 de imagini sculptate pe unele metope ale Columnei lui Traian, în special în scenele de luptă, în preajma unor fortificații dacice sau a unor căpetenii de rang înalt din rândul
Draco () [Corola-website/Science/319785_a_321114]
-
relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale. Există mărturii despre prostituția practicată în Antichitate în templele construite în Orientul Mijlociu și tot bazinul mediteranean. În Grecia Antică și Roma Antică, bordelurile erau funcționale chiar cu "licență" oficială, prima atestare fiind înregistrată în Atena, în anul 694 i.H. În Antichitate prostituata se numea "hetairă", termen din limba greacă, cu înțelesul de tovarășă, însoțitoare. În Grecia Antică, hetaira indica o categorie specială, comparabilă cu o curtezană din Renaștere sau din
Prostituție () [Corola-website/Science/319814_a_321143]
-
același timp strămoșul rasei vișlă (maghiară). Denumirea maghiară kopó („copoi”) a apărut prima oară în documentele oficiale maghiare medievale, redactate în limba latină. O diplomă emisă în 1237 la Pannonhalma conține referirea: "Vdornici de uilla Borost quorum nomina Itol Copou." Atestări în alte diplome: 1240, "Quorum nomina sunt hec Copo Bene Ceke"; 1293, "Iwau Leseu Kopou Nuzo Nertheu Lukeu et Thuzon servientes" (denumiri ocupaționale: "Ivó, Leső, Nyúzó, Lükő és Thuzon"); 1399, "Thomam dictura Kopó"; 1422, "Dominico Kopó" (nume de familie); 1492
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
de 90% din subiecții chestionați ca fiind în legătură cu municipiul Pitești. Ea este preferată atât de barbati cât și de femei și poartă simbolul lui Nicolae Dobrin și a echipei de fotbal F.C.Arges chiar dacă are un background de câteva decenii. Atestarea documentara a Piteștiului de la 20 mai 1388 nu s-a regăsit decât în opțiunile a 2% dintre subiecții chestionați, iar laleaua a devenit simbol pe emblemă heraldica a municipiului alături de frunză de stejar (Pădurea Trivale) și vulturul (Simbol împrumutat de la
Simfonia Lalelelor () [Corola-website/Science/319157_a_320486]
-
Șiretului. Satul, în trecut cu statut de comună, are în componență să cătunele Ursoaia, Miculici, Zamca, Pârlitura, Frăsiniș, Cotul de Sus, Cotul de Jos. Localitatea Igești a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentara datează din 17 august 1428. Legenda spune că satul a fost întemeiat de ostașii lui Ștefan cel Mare, care, după luptele victorioase cu turcii, au primit în dar de la Voievod terenul împădurit de sub Carpați, cu statutul de rezeși, adică
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 260 metri, se află pe malul râului Hlinița, în partea de nord-est a raionului Storojineț. Localitatea Broscăuții Vechi a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare a satului datează din 20 septembrie 1617. În anul 1771 a fost ctitorit aici un schit de călugări de către Constantin Volcinschi și egumenul Nazarie Săvescul. Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria
Broscăuții Vechi, Storojineț () [Corola-website/Science/315523_a_316852]
-
Siretul Mic, în partea de centru-sud a raionului Storojineț și în apropiere de frontiera româno-ucraineană. Are un sol fertil, fiind un sat de agricultori. Localitatea Ciudei a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1707. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul
Ciudei, Storojineț () [Corola-website/Science/315535_a_316864]
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 287 metri, în partea de centru-nord a raionului Storojineț. De această comună depinde administrativ satul Căbești. Localitatea Costești a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară datează din anul 1608. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu
Costești, Storojineț () [Corola-website/Science/315534_a_316863]
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 397 metri, se află pe malul râului Siretul Mare, în partea de centru-nord a raionului Storojineț. Localitatea Jadova a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1490. Din satul Jadova este originară familia Goian, ai cărei reprezentanți se întâlnesc adesea ocupând dregătorii importante în Moldova. În anul 1742 a fost ctitorit aici un schit de călugări de către Andronachi Vlad, Ștefan
Jadova, Storojineț () [Corola-website/Science/315532_a_316861]
-
primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Slobozia Comăreștilor a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Prtima atestare documentară datează din anul 1779. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Slobozia Comăreștilor a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucrainieni (aproape în totalitate
Slobozia Comăreștilor, Storojineț () [Corola-website/Science/315542_a_316871]
-
preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 349 metri, în partea de est a raionului Storojineț, în apropiere de satul Cuciurul Mare. Localitatea Sneci a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1772. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul
Sneci, Storojineț () [Corola-website/Science/315545_a_316874]
-
ruteni). Satul este situat la o altitudine de 271 metri, în partea de nord-est a raionului Vijnița. De această comună depinde administrativ satul Berejonca. Localitatea Vilaucea a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare a satului datează din anul 1433. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa "O samă de cuvinte": Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși
Vilaucea, Vijnița () [Corola-website/Science/315596_a_316925]
-
pe malul râului Suceava, în partea de sud-est a raionului Putila, pe frontiera cu România. De această comună depind administrativ satele Halițivca și Rusca. Localitatea Seletin a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează dintr-un hrisov al voievodului Ștefan cel Mare din 13 martie 1490, când satul Seletin (înconjurat de munți și de păduri) se afla în proprietatea Mănăstirii Putna. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate
Seletin, Putila () [Corola-website/Science/315643_a_316972]
-
sud a raionului Putila, pe frontiera cu România. De această comună depind administrativ satele Andrechivsche, Ialovățul de Jos, Ialovățul de Sus și Sărata. Localitatea Șipotele Sucevei a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează dintr-un hrisov din 15 martie 1490. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit
Șipotele Sucevei, Putila () [Corola-website/Science/315655_a_316984]
-
Cernăuți și Viena. Mai tâziu, arheologul ucrainean Oleg Kandiba-Oljici (1907-1944) a scris cartea în limba germană "Schipenitz - Kunst und Geräte eines neolithischen Dorfes" (1937). Localitatea Șipeniț a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1433. După cum relatează cronicarii români și straini, prima populație a zonei a fost românească. Românii au înființat Țara Șepenicului (vechiul nume al județului interbelic Cernăuți) și chiar familia Mușat (care a dat Moldovei domnitori
Șipeniț, Cozmeni () [Corola-website/Science/315697_a_317026]
-
raionului Cozmeni, la o distanță de 30 km de orașul Cernăuți. De acest orășel depinde administrativ satul Piedicăuți. Localitatea a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei, fiind situat la vechiul hotar al Moldovei. Prima atestare documentară datează de la data de 12 mai 1425. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din
Nepolocăuți () [Corola-website/Science/315735_a_317064]
-
regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 255 metri, în partea de centru a raionului Zastavna. Localitatea Horoșăuți a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1617. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul
Horoșăuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315762_a_317091]
-
regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 266 metri, în partea de centru a raionului Zastavna. Localitatea Bosânceni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1551. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul
Bosânceni, Zastavna () [Corola-website/Science/315765_a_317094]
-
preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 154 metri, pe malul râului Nistru, în partea de nord-est a raionului Zastavna. Localitatea Vadul Nistrului a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară datează din anul 1651. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu
Vadul Nistrului, Zastavna () [Corola-website/Science/315777_a_317106]
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 260 metri, pe malul râului Nistru, în partea de centru-nord a raionului Hotin. Localitatea Rașcov a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1453. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Rașcov, Hotin () [Corola-website/Science/315800_a_317129]
-
de cult. Inscripția de pe iconostas nu conține numele pictorului, dar prin analogie stilistică cu alte iconostase semnate de către Alexandru Ponehalschi, tâmpla bisericii din Desești se poate atribui aceluiași pictor. După nume Alexandru Ponehalschi pare să fie de origine poloneză. Prima atestare a activității sale datează din anul 1751, când realizează o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul la biserica din Bârsana. El a fost probabil conducătorul unui atelier intinerant, afirmându-se ca pictor muralist, dar și ca zugrav de icoane. Tâmpla
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Hotin. Satul este situat la o altitudine de 217 metri, în partea de vest a raionului Hotin. Localitatea Colencăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Culiceni. Prima atestare documentară a satului datează din 13 iunie 1575. Prima școală din sat a fost înființată în 1711. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din
Colencăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315802_a_317131]